Ce va fi doi ani de acum înainte?

    Print Friendly, PDF & Email

    Barack Obama s-a aflat în Berlin pe 18 iunie și a ținut un discurs adresat lumii. E cazul să semnalăm câteva contraste importante față de alte momente similare din trecut.

    Când Obama s-a dus la Berlin în 2008 (era încă senator, campania prezidențială era în toi, iar mania Obama mătura tot globul) a avut parte de o audiență de 200 mii de persoane (estimare conservativă, audiența variază de la estimare la estimare între 200 de mii și 350 de mii). Nemții s-au călcat în picioare să-l vadă pe noul Mesia. Și să-i soarbă din gură platitudinile înălțătoare.

    Acum, în 2013, apariția lui Obama în fața porții Brandenburgului a fost salutată de o mulțime estimată între 4000 și 6000 de persoane. Admisie numai cu invitație, pentru a oferi Casei Albe o scuză plauzibilă față de dezinteresul popular.

    Dar adevăratul contrast este între Obama și predecesorii săi.

    Vizita lui Kennedy în Berlin răsună în istorie cu acel excepțional „Ich bin ein Berliner”. Era iunie 1963, la aproape doi ani după ce sovieticii au ridicat zidul din Berlin. Kennedy îi sfida pe sovietici și afirma răspicat, direct în obrazul nerușinării comuniste, rolul SUA de campion al libertății și de exemplu moral într-o lume amenințată de Rău.

    Vizita lui Reagan în Berlin răsună în istorie cu acel excepțional „Tear down this wall!”. Era iunie 1987, cu aproape doi ani înainte ca imperiul sovietic al Răului să se prăbușească. Reagan îi sfida pe sovietici și afirma răspicat, direct în obrazul tiraniei comuniste, rolul SUA de campion al libertății și de exemplu moral într-o lume în care Răul se permanentizase.

    Și astfel am ajuns la încă un iunie, din anul 2013. Vizita lui Obama în Berlin va răsuna în istoria infamiei cu al său „Climate change is the threat of our time”.

    Schimbarea climatică e amenințarea timpurilor noastre.

    Rusia sub Putin a devenit un stat gangsteresc dotat cu arme nucleare, arma șantajului energetic și o voință nedisimulată de a readuce sub sfera de influență spații vitale deținute de încarnările anterioare din istorie.

    China este un stat gangsteresc al comunismului cleptocratic de piață pentru fraieri occidentali.

    Islamul radical mărșăluiește triumfal în întreg Califatul antic. Construcția geopolitică a Vestului din Orientul Mijlociu, creată în urma primului război mondial – țări artificiale modelate pe națiuni inexistente organic, în speranța că această lume străină de restul lumii va reuși treptat să se împace cu modernitatea – se surpă în iluzia decrepită a unei primăveri, democratizări și liberalizări incompatibile cu misiunea milenară a mahomedanismului.

    America Latină, cu câteva excepții, e terenul de joacă al marxiștilor și al narco-traficanților. Gangsterism marxist și al drogurilor.

    Africa este în parte islamistă și în rest amanetată Chinei.

    Europa este pe viitor islamică și în prezent sufocată temeinic în numele păcii și al eliminării tuturor angoaselor. Un continent birocratizat pînă la cel mai mic detaliu e garantat pașnic și docil. Inerția și lipsa de însușiri ridicate la nivel de politică de suprastat.

    Dar nu vă îngrijorați. Schimbarea climatică e amenințarea timpurilor noastre.

    Vă asigură președintele Obama. Un pigmeu dedicat ideii de coborâre a Americii la nivelul său.

    Ce va fi doi ani de acum înainte?

    10 gânduri despre “Ce va fi doi ani de acum înainte?

    1. Evident, se va găsi cineva care să mă acuze de rasism. E argumentul suprem al celor care nu suferă să își vadă idolul criticat și tras la răspundere.

      PIGMÉU, -ÉE, pigmei, -ee, s. m. și f. (Rar la f.) 1. (Mitol.) Persoană care făcea parte dintr-o populație fabuloasă de pitici, despre care se credea, în antichitate, că locuiește în diverse ținuturi îndepărtate. 2. Persoană care aparține unor populații din Africa centrală, din bazinul fluviului Congo, cu înălțimea medie sub un metru și jumătate; p. gener. persoană de statură foarte mică. ◊ (Adjectival) Populație pigmee. 3. Fig. Persoană lipsită de orice valoare, de calități, de merite. – Din fr. pygmée.

      Definiția îngroșată este cea pe care am avut-o în vedere. Ca fapt divers, pentru cei tentați să mestece atoateștiutori din ciunga rasistă.

    2. Pai depinde de cine si cu ce idei/atitudini traduse-n politici publice va veni dupa el. In lupta cu Imperiul Raului, REagan a a vut o atitudine clara, de bun simt: pai daca vine peste noi comunismul si sovieticii devin mai tari decat noi, inseamna ca-i razboi, si n-are rost sa cedam. Adica ce-ar fi ca mesajul nostru ctrte ei sa fie „we win, you lose”.
      Daca atitudinea/mesajul si orientarea politicilor publice ale urmatorului vor fi: luati-ne pe sus ca noi va acceptam ( dictaturi, tirani, ideologii gresite – marxism, islam) va fi si mai rau. Pt toata omenirea, nu doar pt ei.
      E simplu in fond. Cata vreme astea-s mecanismele existentei in organizarea statala, profund politizata, in care politica e indreptata impotriva cetateanului si libertatii lui, nu in folosul lor…. viata omului depinde de ce vrea si face cel care vine la putere. Daca ala respecta libertatea omului, bine. Daca nu, nu.

    3. In an interview with the German news publication Der Spiegel, meteorologist Hans von Storch said that scientists are so puzzled by the 15-year standstill in global warming that if the trend continues their models could be “fundamentally wrong.”
      “If things continue as they have been, in five years, at the latest, we will need to acknowledge that something is fundamentally wrong with our climate models,” Storch told Der Spiegel. “A 20-year pause in global warming does not occur in a single modeled scenario. But even today, we are finding it very difficult to reconcile actual temperature trends with our expectations.”

      http://www.weaselzippers.us/20.....lly-wrong/

    4. Acum vreo cativa ani, spuneam intr-un comentariu ca Obama este la fel de imbecil ca Geoana. Ii cer scuze lui Geoana!

    5. Ce rău a ajuns America! Pînă şi unul ca JFK e ok faţă de o dudă ca Obama.
      Ori poate o fi ironic cu climate change-ul lui? Deci a rezolvat totul, lumea merge strună, toţi se ţin de mînă şi cîntă manele de pace şi acu’ a trecut la chestii mai simple: climate change.
      Ridicol. Mai ales cînd văd (pe HP de ex) că încă mai sînt boi care cred că Obama=un nou Mesia deşi nu a făcut NIMIC pînă acum. Ba chiar a făcut mai rău decît nimic. Era bine să fi fost un dobitoc precum Biden de exemplu care emite numai perle, dar în rest îi lasă pe alţii să scoată castanele din foc.

    6. Emil @7

      Cea mai importantă diferență e ilustrată uite-așa:

      Dar mai important e că nici JFK nici The Gipper n-au citit de pe hîrtie/ecran faimoasele lor discursuri berlineze; the ZerONE nu se descurcă deloc fără faimoasele sale telepromptere (asta pare o fi un obicei cu mult mai vechi, ca ilustrare se poate reciti spumosul text al lui Radu Părpăuță Despre marasm şi mitomanie). Așadar ar fi poate adecvat calificativul „papagal”, dar și aici ajungem la rasism, căci DEX-ul ne pedepsește instantaneu cînd vede ceva de genul „pasăre strident colorată„…) 🙂

      Sicofantului Chiris Matthews îi e clar: discursul lui Ză Uan n-a sunat bine din cauza… soarelui berlinez.

      Berlin Sun Ruined Obama’s Use of Teleprompters

    7. Ich bin ein Big Talker

      On June 19, President Barack Obama delivered a lengthy speech in Berlin, in front of the Brandenburg Gate. The shades of John F. Kennedy and Ronald Reagan surely wept.

      NEWSCOM

      Half a century ago, President Kennedy declared, “All free men, wherever they may live, are citizens of Berlin, and, therefore, as a free man, I take pride in the words ‘Ich bin ein Berliner!’ ” A quarter-century ago, President Reagan challenged the general secretary of the Soviet Union: “Come here to this gate. Mr. Gorbachev, open this gate. Mr. Gorbachev​—​Mr. Gorbachev, tear down this wall!” President Obama, by contrast, declared nothing notable and challenged no one powerful. With the Berlin Wall down and the Cold War won, the president of
      the United States talked at length and had nothing to say.

      It would be too harsh, perhaps, to say that Obama’s remarks served only to ratify the judgment rendered the week before by Bill Clinton: that President Obama is pretty much “a total wuss.” It wouldn’t be too harsh to say of Obama’s foreign policy what Winston Churchill said in 1936 about the Stanley Baldwin government: He is “decided only to be undecided, resolved to be irresolute, adamant for drift, solid for fluidity, all-powerful to be impotent.”

      To be fair, there were times when President Obama sounded resolute. He said, for example, that “the struggle for freedom and security and human dignity​—​that struggle goes on. And I’ve come here, to this city of hope, because the tests of our time demand the same fighting spirit that defined Berlin a half-century ago.”

      But nowhere in Obama’s speech does he actually demonstrate the fighting spirit he says the times demand. Nowhere does he cite an actual place where it is just and necessary that we fight, or even one where it has been just and necessary that we have fought. Nowhere does he praise those who actually have fought on our behalf. In Obama’s world, the “struggle for freedom and security and human dignity” is more like a group hug. It’s not really a struggle against anybody. Obama is for “extending a hand to those who reach for freedom.” But it’s a limp hand. And it never gets used as a fist against those who deny freedom.

      So Syria is never mentioned by Obama. Iran is mentioned once: “We can forge a new international framework for peaceful nuclear power, and reject the nuclear weaponization that North Korea and Iran may be seeking.” The nuclear weaponization that North Korea and Iran may be seeking? Isn’t North Korea past the “may be seeking” stage? And Iran? In any case, there was no pledge in Berlin by Obama that he would act to prevent Iran from getting such weapons.

      Indeed, there was virtually no mention of military action or of keeping our military strong enough to deal with the world as it is. What Obama did say is that while we have been at war for over a decade, the good news is “the Iraq war is now over. The Afghan war is coming to an end.” You might note that the Afghan war won’t come to an end just because we choose to stop fighting in it. You might note that there is more conflict in Iraq today than there was before the Iraq war “was over,” when we had won it and still had troops there to enforce the peace. But if you note that, then you have failed to understand that “we must move beyond a mindset of perpetual war.”

      How nice it must be to believe in mind over matter, and in mindsets over reality. We can be exhorted to move beyond a mindset, but there is a reality out there, and we’re being mugged by it. Barack Obama is remarkably impervious to this. Or perhaps he’s simply one of those liberals who, when mugged by reality, has no interest in pressing charges. Pressing charges would mean seeking victory. Needless to say, the word victory never appears in Obama’s Berlin speech.

      After all, victory would mean one country or one set of countries—the free world, perhaps?—prevailing over others. But we should “care more about things than just our own self-comfort, about our own city, about our own country,” Obama said. He’s right that we should care about more than just our own country. But another president would have emphasized that it’s fine to begin by caring about and struggling on behalf of one’s own country.

      Not Obama. He’s a citizen of the world: “For we are not only citizens of America or Germany​—​we are also citizens of the world.” He talks abstractly to the world and about the world. He talks, and talks, and talks some more .  .  . as the world burns around him. And around us.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.