Cehăreala românească

    7

    Vaclav Havel îi spunea provincialismului ceh – cehăreală. El descria cehăreala astfel: “Vezi-ți de ale tale, nu te amesteca în treburile altora, fă-te mic și încovoaie-te -suntem înconjurați de munti, vijeliile mondiale vor trece pe deasupra capetelor noastre, după ce furtuna se potolește vom continua să scurmăm în ograda noastră. Dar atenție: adeptul cehărelii își permite sa-și ia nasul la purtare, să amenințe și până la urmă să proclame chiar devize razboinice. Asta însa când nu-l amenință nimic. Dacă, dimpotrivă, are în față un adversar puternic și crud, se retrage și devine de-a dreptul servil. Ca acel membru al Consiliului de apărare a statului care, dupa puciul de la Moscova, nu a vrut să îl sprijine pe Elțîn pentru că spunea el „nu știm cum se va termina totul.”

    Avem și noi, cehii, pardon, “patrioții” noștri. Ca și la ei, când este vorba de servilism în fața rușilor ramâi uimit cat de mulți sunt cei care, cu un curaj nebun, se aruncă-n praful drumului cu posteriorul itzit semeț ca să vază talpa cizmei stăpânului rus unde să calce cand bate pas de defilare! De acolo îsi recită cu subtilă lașitate protestul analitic, ”corect” și “echidistant istoric”, fără să le pese că, astfel, își latră turbați stramoșii, eroii sau martirii. Dacă cineva acolo sus îi aude, să nu le fie milă de ei!

    Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herta sau Fântâna Alba, nume sfinte ce le scuipă grabiți din gură pentru a putea linge – nerușinați și servili- mâna cu degetele încleștate pe uriașul polonic plin cu coleasă rusească. Asta dupa ce și-au umflat demagogic muschii și au răcnit până la muțenie în fața vreunei biete plăcuțe bilingve înfiptă sui la o răspântie de drumuri. Stau cocotati cu demnitate gelatinoasă pe gardul țării, cu o mână gata să arunce primitorul covor roșu și cu alta gata să deschidă poarta, pentru a-și primi stăpânul de la răsărit. În așteptare își clonează urmașii asemenea lor, cete de pigmei învățați să defileze cu semeție liliputană pe sub calul cuceritorului rus.

    „Atat de mult s-a insinuat Rusia in lume, încât de aici încolo, daca nu orice drum duce spre Moscova, Moscova ne va ieşi pe orice drum” spunea Cioran cu amar și astăzi, Iliescu, Ponta, CTP și alții ca ei, sunt bucuroși să ne arate, ieșindu-ne în cale, câtă dreptate a avut!

    sursa imagine iliescu-ponta

    Print Friendly, PDF & Email

    7 COMENTARII

    1. Asta după ce și-au umflat demagogic muschii și au răcnit până la muțenie în fața vreunei biete plăcuțe bilingve înfiptă sui la o răspântie de drumuri. Stau cocotati cu demnitate gelatinoasă pe gardul țării, cu o mână gata să arunce primitorul covor roșu și cu alta gata să deschidă poarta, pentru a-și primi stăpânul de la răsărit.

      Încă o dată, excepțional! Plecăciune.

    2. Pataphyl@1 Iti multumesc mult, dragul meu prieten !
      Vlad@2. Multumesc Vlad, e mai bine asa !
      Marius@3. Cehareala si Ro manareala 🙂

    3. De la Chișinău:

      …pentru noi evenimentul evocat de Băsescu nu este istorie îndepărtată, ci o realitate încă vie, „o gravă problemă a prezentului”. Asta n-o pot înţelege, sau nu doresc să o înţeleagă intelectualii de peste Prut.

    4. Încă un articol al lui Constantin Tănase din „Timpul” – Chișinău:

      Intelectualii români şi frica de ruşi

      Poate la Bucureşti nu se vede bine, dar a născut şi Basarabia intelectuali mari, mari spirite, chiar dacă au scris cu greşeli şi au vorbit cu accent rusesc. Apropo, cel mai prost vorbesc româneşte, cu multe rusisme, deportaţii…

    5. Constantin Stere si marele sau roman ” In preajma revolutiei „. L-am citit acum aproape 30 de ani. Atunci am zis ca este cel mai mare roman al literaturii romane, acum, datorita varstei , nu mai am curajul sa fluier in biserica :). Un mare intelectual roman care a pierdut mult ca a fost anti-rus.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here