Chiar avem ce sărbători de ziua Pămîntului

vote_greenSîntem în al 40-lea an în care se sărbătoreşte Ziua Pămîntului. Pornită în urma iniţiativei senatorului american Gaylord Nelson, sărbătoarea s-a transformat rapid în necrolog. Dintr-o ocazie de reflecţie şi de ridicare a cunoştinţelor publicului în domeniul protecţiei mediului, Ziua Pămîntului a devenit prilej de propagandă a unei ideologii politice anti-umane: idolatria ecologică.

În loc de pesimism şi demagogie înamorată de catastrofic, voi da cuvîntul lui Bjorn Lomborg, cercetător danez fost activist la Greenpeace şi ulteriorh surprins să descopere fraudele şi exagerările eco-apocalipticilor. Observaţiile lui prilejuiesc o ocazie de reflecţie şi de ridicare a cunoştinţelor generale în domeniul protecţiei mediului. Astfel putem restitui sensul originar al Zilei Pămîntului.

Ziua Pămîntului: zîmbeşte, nu tremura

Bjorn Lomborg

Ţinînd cont de atîtea discuţii despre catastrofele la orizont, s-ar putea să fiţi surprinşi, dar pe măsură ce ne apropiem de a 40-a aniversare a primei Zile a Pămîntului, cei care ţin la mediu au, de fapt, numeroase motive de satisfacţie. Bineînţeles, organizatorii Zilei Pămîntului 2010 nu văd lucrurile astfel. În opinia lor (ca să citez doar unul din apelurile recente), „lumea este într-un pericol mai mare ca niciodată”. Dar luaţi în considerare acest lucru: în toate ţările dezvoltate, aerul este mai respirabil şi apa mai potabilă decît erau în 1970. În majoritatea acestor ţări, deforestarea s-a transformat în împădurire. Mai mult, procentajul de subnutriţie a scăzut, iar din ce în ce mai mulţi oameni beneficiază de apă curată şi condiţii sanitare adecvate.
Predicţii apocaliptice din partea activiştilor de mediu nu sînt nimic nou. Pînă acum 10 ani, şi eu eram convins că aceste predicţii sînt solide. Ca mulţi alţii, credeam că lumea se află într-o stare teribilă, care se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Gindirea mea s-a schimbat doar după ce, odată ajuns lector universitar, m-am decis să demonstrez împreună cu studenţii mei cît de deplasată e noţiunea că ar exista o îmbunătăţire a condiţiilor de mediu globale.

Spre surprinderea noastră, datele au arătat îmbunătăţirea a numeroşi indici de mediu importanţi. De asemenea, am descoperit şi un decalaj îngrijorător între grijile majore ale ţărilor bogate şi problemele care de fapt au cel mai grav impact asupra lumii.

Practic, acest decalaj dintre percepţie şi realitate s-a lărgit pe parcursul anilor. De exemplu, una dintre „chestiunile de bază” despre care organizatorii Zilei Pămîntului din acest an susţin că trebuie să ne îngrijoreze este utilizarea de îngrăşăminte şi pesticide. Poate nu e la modă să atrag atenţia asupra acestui lucru, dar fără tehnicile agricole intensive dezvoltate în ultimii 60 de ani, practic toate pădurile planetei ar fi trebuit să fie defrişate pentru a creşte suprafaţa cultivabila. Chiar şi aşa, foametea ar fi fost o problemă mult mai răspîndită.

Bineînţeles, în minţile activiştilor de la Ziua Pămîntului, nicio provocare de mediu nu este mai urgentă decît nevoia de a reduce drastic emisiile de carbon pentru a a stopa încălzirea globală. Dar este schimbarea climatică cu adevărat problema nr. 1 căreia trebuie să-i facem faţă?

Ce facem cu poluarea aerului din spaţiile închise, care întîmplător este ucigaşul ecologic nr. 1 global? În ţările sărace, 2.5 miliarde de oameni au nevoie de „materie biologică” – lemn, deşeuri şi bălegar – pentru a găti şi a se încălzi. În acest an, poluarea rezultată din folosirea „materiei biologice” va ucide 1.3 milioane dintre aceşti oameni, în special femei şi copii. Tranziţia de la „materia biologică” la carburanţi fosili ar îmbunătăţi în mod dramatic viaţa a mai mult de o treime din populaţia globului. Din păcate, este improbabil să-i auzim pe cei care vor ţine discursuri cu ocazia Zilei Pămîntului promovînd o utilizare mai amplă a combustibililor fosili în ţările sărace.

Nu susţin că putem ignora orbeşte încălzirea globală. Schimbarea de climă cauzată de factori atropogenici este reală [da, cu condiţia să ignori faptul că din 1998 nu s-a înregistrat nicio creştere de temperatură globală, în timp ce emisiile de CO2 au crescut… nota trad.] şi trebuie să facem ceva. Însă într-o lume în care majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare depind aproape exclusiv de combustili fosili pentru a-şi propulsa economiile, este nepractic şi imoral să insistăm că singura soluţie constă în reducerea drastică a emisiilor de carbon. Această abordare ar fi fezabilă dacă am putea să le oferim ţărilor în curs de dezvoltare o serie alternative practice şi ieftine la cărbune şi petrol. Dar nu putem – iar atîta timp cît nu putem, tot ce reuşim atunci cînd cerem reduceri masive de carbon este să le cerem săracilor lumii să continue să trăiască în mizerie şi privaţiuni.

Aşadar, ce ar trebui să facem? Bunăoară, am putea să începem să luăm aminte la una din lecţiile fundamentale din ultimii 40 de ani de grijă faţă de mediu. Nu pot să te aştepţi din partea oamenilor să le pese de cum va fi mediul peste 100 de ani, cînd grija lor de acum o constituie copiii lor, care nu au îndeajuns de mîncare. Ţinînd cont de acest lucru, ar trebui să ne concentrăm pe numeroasele probleme imediate cu care se confruntă în prezent lumea în curs de dezvoltare – probleme ca subnutriţie, educaţie, boli şi apa potabilă. În acelaşi timp, ar trebui să facem paşi semnificativi pentru a face sigur că viitorul lumii în curs de dezvoltare va fi alimentat de energie verde. Atîta timp cît electricitatea furnizată de surse precum celule solare costă de 10 ori mai mult decît electricitatea produsă de generatoarele pe cărbune, doar naţiunile bogate îşi vor permite să devină „verzi” (şi numai cu subvenţii de stat). Ceea ce trebuie să facem este să promovăm acele inovaţii tehnologice care sînt necesare pentru a ieftini energia produsă de celulele solare, pînă cînd va deveni mai rentabilă decît cea pe care o obţinem din carburanţi fosili. Odată ce am reuşit acest lucru, nimeni nu va mai trebui constrîns să renunţe la cărbune şi petrol.

Ţelul nostru ar trebui să fie dublu: în primul rînd să confruntăm probleme imediate ale Lumii a Treia; în al doilea rînd, să furnizam ţărilor în curs de dezvoltare acele tehnologii energetice de care au nevoie pentru a crea o lume verde şi prosperă. Surprinzător, dar aceste obiective par a lăsa rece pe mulţi dintre cei înrolaţi în mişcarea ecologică. Însă, în timp ce ei se vor folosi de Ziua Pămîntului pentru a-i stigmatiza pe consumatorii occidentali pentru avariile pe care aceştia le provoacă planetei fragile, noi ceilalţi ar trebui să sărbătorim succesele noastre ecologice şi să plănuim o cale rezonabilă pentru a adresa provocările la care am rămas restanţieri.

În original:
Earth Day: Smile, don’t shudder

Un succes de sărbătorit este DDT. Acest venerabil insecticid a salvat viaţa a zeci de milioane de africani şi asiatici. Este cel mai efectiv mijloc de a combate malaria şi în acelaşi timp cea mai urîtă substanţă chimică. DDT este o substanţă toxică, dar pînă şi folosirea sa exclusiv pentru combaterea malariei a devenit extrem de dificilă, în pofida faptului că acest gen de utilizare salvează nenumărate vieţi, fără a pune în pericol sănătatea oamenilor sau a mediului. Donald Roberts şi Richard Tren sînt autorii unei cărţi recente, în care analizează istoria, beneficiile şi opoziţia faţă de DDT.



5 gânduri despre “Chiar avem ce sărbători de ziua Pămîntului

  1. [OFF TOPIC] sursa: ziare.ro

    10.000 de chinezi vor fi sterilizaţi cu forţa
    Dacă persecuţia celui de-al doilea copil al familiilor chineze nu prea dă roade, autorităţile au decis să apeleze la sterlizare, ca metodă de evitare a suprapopulării.

    10.000 de chinezi, femei şi bărbaţi, care au încălcat stricta politică de planificare familială, vor fi sterilizaţi, şi forţat, dacă este nevoie. Informaţia a fost dată publicităţii de Times Online, care scrie că autorităţile au mers până la arestarea rudelor oamenilor, care s-au ascuns de medici.

    Poliţia a reţinut până acum 1300 de persoane, care vor fi eliberate, doar după ce rudele lor se duc să fie sterilizate. Campania de sterilizare a început pe 7 aprilie, iar medicii au făcut operaţii la foc continuu, de la 8 până a doua zi la dimineaţa la ora 4.

    În zonele rurale ale Chinei, oamenii au voie să facă un al doilea copil, doar dacă primul este o fată. China are acum o populaţie de 1,3 miliarde.

    Eutanasia va fi un instrument esențial al societății noastre viitoare”, scria socialistul Jacques Attali (director al Băncii Centrale Europene și consilier privat al lui Mitterand, în volumul colectiv Viitorul vieții, Ed. Seghers, Paris, 1991). „[…]din clipa în care a fost depășită vîrsta de 60-65 de ani, omul trăiește mult prea îndelungat fără a produce și costă foarte scump societatea […]. Într-adevăr, din punctul de vedere al societății, este mult mai preferabil ca mașina umană să se oprească brutal decît să se deterioreze progresiv. […] Logica socialistă este libertatea și libertatea fundamentală este sinuciderea. În consecință, dreptul la sinucidere, directă sau indirectă, este o valoare absolută în acest tip de societate”, conchide cinicul politician-profet.

  2. Ce nu pot rezolva Obama si IPCC-ul de Ziua Pamantului:

    englehart

    Caricatura de Bob Eglehart din Hartford, Connecticut, aparuta in Hardford Courant.

  3. Washington Times

    Editorial: Climatul de frica a lui Obama

    „Pretinsul adevar stiintific din spatele incalzirii globale este intr-o retragere totala in aceste zile, dar acest lucru nu a ajuns la Casa Alba. Presedintele Obama este hotarat sa promoveze presupusa criza a climei ca un mijloc pentru a-si impinge in fata agenda marelui-guvern (big-government) al sau. Forta O (Obama, nm) nu crede in pierderea unei crize, chiar daca aceasta este un miraj.

    La mijlocul lunii martie, Grupul de Lucru al Comitetul Interguvernamental al Casei Albe pentru Adaptarea la Schimbarile Climatice si-a facut particica pentru terorismul climatic. „Inpactul schimbarilor climatice este universal, atotcuprinzator si afecteaza sitemele de baza ale societatii noastre: transporturile, ecosistemele, agricultura, afacerile, infrastructura, apa si energia, printre altele,” cum se arata in raport. Comitetul si-a exprimat ingrijorarea ca „Schimbarile climatice afecteaza deja abilitatea agentiilor guvernamentale de a-si implini misiunile,”, lucru care – daca ar fi adevarat – ar fi vazut de multi americani ca o evolutie pozitiva.

  4. Another Blockbuster UN Global Warming Claim Goes Down the Shit Pipe…
    On Earth Day for added irony…

    DHAKA —Scientists in Bangladesh posed a fresh challenge to the UN’s top climate change panel Thursday, saying its doomsday forecasts for the country in the body’s landmark 2007 report were overblown.

    The Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), already under fire for errors in the 2007 report, had said a one-metre (three-foot) rise in sea levels would flood 17 percent of Bangladesh and create 20 million refugees by 2050.

    The claim helped create a widespread consensus that the low-lying country was on the “front line” of climate change, but a new study argues the IPCC ignored the role sediment plays in countering sea level rises.

    IPCC chairman Rajendra Pachauri defended his organisation’s Bangladesh predictions Thursday, warning that “on the basis of one study one cannot jump to conclusions.”

    “The IPCC looks at a range of publications before we take a balanced view on what’s likely to happen,” he told AFP by telephone.

    But IPCC’s prediction did not take into account the one billion tonnes of sediment carried by Himalayan rivers into Bangladesh every year, which are crucial in countering rises in sea levels, the study funded by the Asian Development Bank said.

    “Sediments have been shaping Bangladesh’s coast for thousands of years,” said Maminul Haque Sarker, director of the Dhaka-based Center for Environment and Geographic Information Services (CEGIS), who led research for the study.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.