Israelianca – Esenta interviului acordat de Jacques Gautier, de fapt concluzia la care a ajuns dupa un indelungat studiu al documentelor legale (si nu numai) referitoare la Ierusalim (si la teritoriul denumit Palestina), este ca Ierusalimul apartine evreilor, deoarece la sfirsitul primului razboi mondial Antanta, adica alianta care a cistigat razboiul, a avut legal dreptul sa stabileasca noile granite in Europa (datorita prabusirii Austro-Ungariei) si in Orientul Mijlociu (prabusirea Imperiului Otoman). Nu este vorba aici de cine a locuit unde si de unde a venit inainte sa locuiasca acolo. Este vorba de drept international si lege. Gautier sustine ca procedeul a fost similar cu un proces la tribunal, in care partile vin sa-si ceara drepturile, respective miscarea sionista (pentru evrei) pe teritoriul de la est si vest de riul Iordan (si aici vine marea distractie, teritoriul Iordaniei ar fi trebuit sa fie inclus in Statul Israel, pentru ca asa au semnat cei in drept sa hotarasca, si cum am mai sustinut eu aici de multe ori, englezii au facut cam ce au vrut ei) si Faisal Hashim (sau Hashem, actuala casa regala a Iordaniei) pe teritoriul Mesopotamiei Mandatorii – Iraq, Siria, Liban, tribul Hashim fiind cel mai important trib din regiune (sharifii de la Mecca), pentru arabii din regiune. S-a hotarit atunci ca restul populatiilor aflate pe respectivele teritorii sa nu aiba drepturi politice in acele teritorii, ci doar drepturi civile, religioase, sociale.

Gautier se mai refera la “Linia Verde” (sau granitele din 1967) si explica foarte clar ca este vorba de linia de armistitiu dintre armatele israeliana si iordaneza respectiv, la incetarea razboiului de 6 zile, cu alte cuvinte, aceasta linie nu are decit valoare militara, nu de granita si nu de alt fel.


„Linia verde” este marcata cu rosu in desen

Totodata, sustine Gautier, daca englezii ar fi respectat prevederile mandatului care le-a fost incredintat de Liga Natiunilor si ar fi permis evreilor din Europa sa emigreze in Palestina (mandatul le-a fost acordat in scopul de a crea ceea ce in engleza se cheama “Jewish National Home”) in loc sa-i dea in mod indirect pe mina nazistilor in timp ce au umplut Palestina cu arabi de peste tot (nota mea), e foarte posibil ca soarta a 6 milioane de evrei sa fi fost alta (adica sa nu paraseasca aceasta lume prin cosurile crematoriilor din lagarele de exterminare, si va rog sa faceti diferenta intre lagare de concentrare si lagare de exterminare, unde evreii in covirsitoare majoritate erau scosi din vagoanele de vite si condusi direct la camerele de gazare si crematorii.
De curind am auzit la radio un interviu cu o supravietuitoare de la Auschwitz, pe care a salvat-o faptul ca stia sa cinte la violoncel, care a relatat ca spre sfirsitul razboiului, cind au sosit trenurile din Ungaria, si probabil Transilvania, camerele de gazare si crematoriile nu faceau fata, astfel ca acesti evrei au fost pur si simplu aruncati in gropi si arsi de vii – ea a auzit urletele infioratoare ale victimelor, nota mea)

Repet si am sa repet de cite ori va fi nevoie – palestinienii nu au existat ca popor inainte de 1967, si stie toata lumea ca in 40-50 de ani nu se poate crea un popor, deci e vorba de nascocire indreptata impotriva evreilor. Nimeni nu neaga ca au locuit aici beduini si arabi, cerchezi, samariteni, care continua sa traiasca aici bine mersi, dar acestora nu li s-a acordat nici un fel de drept politic de tratatele in cauza, dupa cum nici evreilor care locuiau in restul Orientului Mijlociu nu li s-au acordat drepturi politice in virtutea acelorasi intelegeri.

Ce legatura are Moshe/Moise cu aceste tratate?
Si ce vrei tu de fapt sa intrebi, Stefane? Sau mai bine zis sa insinuezi? Intreaba-ti parintii si bunicii de ce in Romania s-a strigat dupa cel de-al doilea razboi mondial – Jidanii la Palestina.

Repet, si Jacques Gautier repeta el insusi de citeva ori in interviu, concluzia lui se refera la aspecte de drept international, si mai ales la Ierusalim. Cu toate acestea el nu crede ca este loc pentru un stat palestinian in Iudea si Samaria.

————————
*am preluat un comentariu lasat de Israelianca aici. Sint multe lucruri de invatat, multe lucruri pe care realizez ca nu le cunosc, si cred ca este productiv sa stirnesc discutia (costin)

Print Friendly, PDF & Email

10 COMENTARII

  1. costine, trebuie sa fiu cu ochii pe tine tot timpul 🙂
    Intrebarea mea „de ce se striga in Romania „Jidanii la Palestina” nu urmarea sa acuze Romania (mai ales en bloc) de antisemitism (in ciuda zileleor negre), ci mai degraba ca orbiti de antisemitism, cei care doreau sa se descotoroseaca de ovrei, afirmau un mare adevar: jidanii apartin Palestinei si Palestina jidanilor. Si acesta este purul adevar.

    Acum ma uit mai bine peste ce scria Stefan – evreii scosi din robia Egiptului de Moise au gasit aici palestinieni/filistini. In primul rind nu tot teritoriul peste care s-au asezat israelitii era locuit de acestia, ci mai degraba zona de coasta (Gaza spre exemplu), iar insasi denumirea filistin vine de la cuvintul ebraic invadator sa migrator – plishtim (Corneliu, esti de acord? פלישתים, פלש), care erau, pare-se de origine greaca. Si mai mult decit atit, am mai tot povestit aici de ce romanii au denumit regiunea Palaestina – pentru a-si bate joc de evreii invinsi, la inceput au numit regiunea Iudea Capta (am postat la un moment dat si fotografii de monezi din perioada respectiva) si apoi Palestina, pentru ca filistinii erau cei mai mari dusmani ai evreilor. Filistinii au fost dusi impreuna cu evreii in robia babiloneana, dupa care nu s-a mai auzit de ei (stiu ca primul templu a fost distrus de babilonieni cam cu 650 de ani inainte de distrugerea celui de-al doilea templu de catre romani, dar se pare ca rivalitatea dintre israeliti si filistini a supravietuit disparitiei acestora din urma).
    In timpul Imperiului Otoman regiunea s-a numit Bilad a-Sham – Siria Mare, denumirea de Palestina nume fiind reinviata de mandatul britanic.

  2. si as vrea sa mai adaug ceva – am tradus si publicat o serie de articole despre propaganda mincinoasa impotriva Israelului, unde am adaugat si poze. Iata aici exemple graitoare despre ce au „furat” sionistii de la palestinieni in Ierusalim (pe harta de mai sus se vede o mica enclava, Mt. Scopus, unde sionistii in mirsavia lor au construit in 1915 o universistate si un spital, care a continuat sa apartina Israelului si dupa ce iordanezii au ocupat Ierusalimul de Est in 1948 (inclusiv orasul vechi, unde se vede clar ca exista un cartier evreiesc, care a fost distrus si evacuat de iordanezi, dar asta e alta poveste), tocmai din cauza spitalului. Se vede clar ca in jurul spitalului nu exista mai nimic, adica era cam pustiu. La fel si in Maaleh Addumim.

  3. din cunoștințele mele, originea filistinilor este încă dezbătută printre istorici: nici semiți, nici indo-europeni.

  4. Welfare system could cause Israel to collapse, economist warns

    Weaning itself off socialist-influenced policies that once brought 400% inflation and 60% income-tax brackets, Israel’s economy is now growing despite the international financial slowdown. Debt is manageable, the currency is strong; Israel’s high-tech sector is admired worldwide.

    „We support a lifestyle of nonworking that is pretty unparalleled in the Western world,” said Ben-David, who is also a Tel Aviv University professor. „On the one hand, we have this state-of-the-art part of the economy. Then there is the rest of the country that is like a huge drag.”

    What worries Ben-David most is that the nonproductive part of Israel’s population, which survives largely on welfare, is also the fastest growing.

    Today Arabs and the ultra-Orthodox together make up less than 30% of the population, but they account for nearly half of school-age children. If trends continue unchecked, Arab and ultra-Orthodox children could make up 78% of Israeli classrooms, recent studies have shown.

    asa e israelianca?
    pe langa evreii ultraortodocsi care primesc ajutor de la stat mai sunt si arabi care primesc ajutor de la stat?
    pai cum vine asta?
    le dati bani din munca voastra si lumea tipa ca aveti ceva cu ei?

    tipic:

    „In this neighborhood, you don’t get many chances,” Ben-David said. „For us [the opportunity to create a state] only comes around every 2,000 years.”

    🙂

  5. Nu peste tot este criza!

    ”Die Presse”:

    Cum a renăscut economic Israelul

    În spatele barierelor de securitate, al Zidului Plângerii, al barierelor intelectuale şi al întregului cerc al violenţei, pe care doar o minune biblică ar putea să-l spargă, există şi un alt Israel, care nu aşteaptă să se întâmple o minune ci o înfăptuieşte chiar el, o minune cel puţin economică.

    În zgomot de rachete Katjusha, mica ţară a devenit în câţiva ani o regiune în avânt, scrie ziarul austriac Die Presse.
    Din 2003 există excedente ale balanţei comerciale, iar shekelul a devenit o monedă forte, în vară urmând ca ”mica ţară a făgăduinţei” să fie primită în OECD, în clubul naţiunilor industrializate bogate. Iar acesta este doar începutul, dat fiind că în clasamentul şanselor de viitor Israelul se află foarte sus, potrivit Agerpres.
    Cei 7,5 milioane de locuitori ai Israelului au mai multe companii cotate la Nasdaq decât Europa, Japonia, China şi India la un loc şi au cea mai densă reţea mondială de firme start-up (nou înfiinţate). În nicio altă parte a lumii nu curge mai mult capital de risc. Dacă un întreprinzător israelian are o idee, el începe să o pună în aplicare chiar în săptămâna respectivă, spun analiştii. Actualmente, Israelul se află pe locul 30 în ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor. Peste două decenii, conform planurilor guvernului Netaniahu, Israelul ar urma să se numere printre cele 12 cele mai bogate naţiuni ale lumii.
    Condiţiile pentru aceasta nici că ar putea fi mai nefavorabile. Teritoriile palestiniene nu deţin materii prime, iar pământurile sale sunt pe jumătate uscate. Israelienii sunt înconjuraţi de inamici, care boicotează accesul pe piaţa regională, iar zece la sută din PIB se scurge către apărare. Serviciul militar obligă tinerii să stea departe de meserie sau formare profesională timp de trei ani la bărbaţi şi doi ani la femei. În anii ’90, statul evreu se afla într-adevăr în dificultăţi economice, la care au contribuit şi colonii evrei est-europeni. Ei au creat un mediu atât de neprielnic economiei de parcă ar fi fost opera unui ”antisemit pasional”, scrie Die Presse. Aceştia se simţeau însufleţiţi nu doar de spirit sionist ci şi de idealuri economice corporatiste. Chiar şi cei mai inteligenţi au luat lopata şi cosorul în mână, pentru a sluji la kibbutz binelui comun. Circa o treime din companii aparţineau Histradut, sindicatul unit, tot timpul gata de grevă.
    Despre birocraţia care strangula orice spirit întreprinzător a scris şi Ephraim Kishon un cântec. În afară de portocalele de Jaffa, cu coajă groasă şi de arme, israelienii aveau prea puţin de oferit pieţelor mondiale. O glumă răutăcioasă spunea că doar acela poate face o mică avere în Israel care a venit acolo cu o mare avere. Economistul Milton Friedman ironiza şi el din diaspora americană, spunând despre confraţii săi din Israel că aceştia contrazic cea mai încăpăţânată prejudecată despre evrei, aceea a comerciantului şmecher.
    Succesul de azi nu a căzut însă din cer. Totul s-a schimbat în anii ’90, sub conducerea Likud – rapid, radical şi brutal. Întreprinderile de stat şi chiar sistemul de pensii au fost privatizate, taxele au fost reduse şi s-a construit o piaţă financiară. Aici s-au adăugat marele noroc cu cei un milion de imigranţi evrei din blocul din Est, care se săturaseră de socialism. Aceştia erau de cele mai multe ori ingineri şi programatori de calitate, aşa că boom-ul tehnologic şi-a spus şi el cuvântul. Firmele au început să apară din pământ ca ciupercile, supravieţuind crizei Dotcom prin faptul că investitorii de capital de risc au continuat să mizeze pe ele. Statul a preluat idea şi a început cu dereglementările şi creşterea cheltuielilor de cercetare la cinci la sută din PIB. O cincime din forţa de muncă din ţară are studii universitare. Imigraţia este încurajată, iar ţara se umple de iniţiative şi oameni gata să rişte.
    Dat fiind că nu au ce să le vândă vecinilor, israelienii s-au extins cu îndrăzneală pe piaţa globală. Din componente pentru arsenalul lor supradezvoltat de arme, aceştia extrag idei pentru produse civile. Un exemplu este PillCam. Din microelectronica din vârful rachetelor a fost astfel dezvoltată o minicameră în formă de tabletă care, odată înghiţită, oferă imagini din intestinele pacientului. Chiar şi stick-ul USB aşa de popular este o invenţie israeliană. La „Silicon Wadi” (wadi, vale în arabă) de lângă Tel Aviv se înşiruie una lângă alta companii pentru aparate medicale, microcipuri, biotehnologie, irigaţii, desalinizare sau recunoaştere a vocii. Concernul farmaceutic Teva, lider mondial la producţia de medicamente generice, a cumpărat de curând concurentul german Ratiopharm, la suma de 3,7 miliarde euro. Chiar şi concerne tehnologice şi de Internet americane sunt prezente acolo de multă vreme: IBM, Intel, Google, Ebay, Motorola.
    Nu peste tot curge însă lapte şi miere. Deşi şomajul a scăzut, dezvoltarea rapidă şi turboreformele au produs şi perdanţi: pe de-o parte arabii, iar de cealaltă evreii ultrareligioşi. Iarna trecută, mai multe mii de evrei evlavioşi au protestat furioşi, fără succes, în faţa sediului Intel de la Ierusalim, contra faptului că acolo se lucrează şi de șabat. Mânia provocată de prăpastia socială se manifestă mai ales prin naţionalism exacerbat. Palestinienii profită şi ei de boomul economic atunci când merg la lucru în Israel, fără a fi însă siguri că nu rămân blocaţi în faţa barierelor de la frontieră. Boom-ul economic israelian, indiferent dacă este o cheie pentru convieţuire paşnică sau motiv de nouă ură, va domina curând conflictul cu vecinii. Ceva se schimbă în Orientul Mijlociu totuşi, conchide Die Presse.
    sursa: Anima News

  6. Asa e, doctore, cetatenii ne-evrei din Israel au drepturi egale – alocatie pentru copii, pensii, asigurare medicala. Ciugulesc din aceasi farfurie si tipa ca sunt palestinieni si asupriti.

  7. Vreau să vă aduc aici un document.
    E legat de topicul nostru.
    E o scrisoare a unui cetăţean israelian de origine druză, care-şi dă numele şi date de identificare, constituind un strigăt de alarmă ca urmare a comportării arabilor israelieni.
    Scrisoarea e autentică şi a apărut in „The Marker”. Traducerea e a mea
    http://cafe.themarker.com/view.php?t=1563395.
    E posibil ca ea să producă multe nedumeriri în rândul cititorilor, produse mai ales de necunoaşterea realităţilor de acolo şi de dezinformarea transformată la unii în certitudini.

    Vă asigur că totul e adevărat punct cu punct şi e doar o mică parte din ce se întâmplă.

    Scrisoarea unui israelian de origine druză, Mazid Abas.
    Autorul îşi da emailul, pe care nu-l preiau aici.

    ADEVĂRURI CARE CÂNTARESC GREU!
    Adevărul despre arabi. Evreii sa înceteze de a mai fi naivi.

    Arabii israelieni sunt atât de amărâţi…
    Cu toate că sunt doar 20% din populaţie, ei beneficiaza de 50% din plăţile oficiului de asigurare socială.
    Ei sunt atât de „nedreptăţiţi”, încât perceperea impozitelor la stat în sectorul arab al populaţiei este ridicolă, datele concrete în această privinţă putând fi obţinute de oricine se intereseaza.
    Cât priveşte impozitele comunale (n.t. acestea sunt percepute separat de fiecare autoritate locală, servind în mod direct la finanţarea serviciilor comunale), populaţia arabă nu le plăteşte nici pe ele, asteptând ca statul să acopere deficitele astfel produse.
    Ei sunt atât de nedreptaţiţi, încât în cadrul autorităţilor comunale arabe din Israel sunt angajaţi toţi membrii clanurilor (n.t. din care face parte conducerea municipala) şi în fiecare moment aceste autorităţi pretind şi primesc subsidii de la stat pentrucă altfel ele s-ar prabuşi. Dacă se întâmplă ca subsidia pretinsă sa nu fie primită la timp, faptul este imediat prezentat ca o manifestare de rasism.
    Ei sunt atât de „discriminaţi” încât în întreg sectorul arab al populaţiei, toate casele de locuit sunt de tip rustic, în majoritate adevărate vile şi de multe ori adevărate castele rustice. Sute de mii de asemenea case (n.t. aproape toate) sunt construite fără respectarea legilor.
    Arabii pretind că le lipsesc planurile de sistematizare ale localitaţilor lor, dar realitatea este că aceste planuri sunt tocmai de competenţa propriilor lor autorităti comunale, care nu fac nimic pentru a le întocmi, fiind mult mai simplu ca oamenii să fie lăsaţi să construiască nelegal. Nimeni nu mai îndrăzneste apoi să demoleze o casă construită de un arab.
    Daca eu as îndrăzni să montez o pergolă sau să închid un balcon, as fi sigur că voi primi o amendă, voi fi dat în judecata şi voi suporta şi cheltuielile de demolare! În schimb fiecare arab îşi face casa pe câte un vârf de deal, ca şi cum fondul funciar ar fi o resursă inepuizabilă în această ţară.
    Locuitorii din Sahnin (n.t. orasel arab din Galileea) se plâng de confiscarea unor terenuri de către stat. Ei „uită” însă că populaţia de 20.000 de locuitori trăieşte pe o suprafaţă de 800 de hectare, în timp ce în Ramat Gan (n.t. oraş din zona centrala) 150.000 de locuitori trăiesc pe 1200 hectare din care un sfert sunt parcuri.
    Trăiesc bine locuitorii arabi din ţara noastră! Este suficient să călătoreşti în Wadi Ara (n.t. o zona locuita compact de arabi) ca să vezi pe ce spatii întinse sunt construite localităţile Um El Fahm şi Musmus.(n.t. ai impresia ca te afli in Elvetia!).
    Ei sunt atât de „discriminaţi” si „oprimaţi” încât sunt singurii arabi din Orientul Apropiat ce pot alege şi pot fi aleşi în cadrul unor alegeri libere.
    Ei se bucură de toate libertăţile la care oamenii din ţările arabe nici nu îndrăznesc să viseze şi pot sa facă demonstraţii fără riscul de a primi un glonte în cap.
    Şi cine încă nu a înţeles ce s-a întâmplat în octombrie 2000, trebuie să ştie că atunci nu au fost „demonstraţii”, ci un ajutor direct dat inamicului care declanşase în acele zile un razboi împotriva Israelului. În orice ţară din lume, o populaţie care ar fi încercat să lichideze cetăţeni ai propriei tari pe şosele prin accidente provocate, aruncarea de sticle incendiare, drugi de fier, bolovani şi arme de foc, ar fi suportat nu numai cele 13 victime care au fost, ci 13.000.

    Ei sunt atât de „oprimaţi” încât li se permite să se solidarizeze faţiş cu cei mai răi dintre inamicii noştri – Iranul, Hizbala, Hamasul, Siria, Jihadul Mondial si alţii – în timp ce nimănui nici nu-i trece prin cap în mod serios saă pretindă din partea lor un minim de devotament faţă de statul în care locuiesc.
    Ei sunt atat de „discriminaţi” încât nu poate fi văzut niciodată ca în cadrul „reunificării familiilor” vreun arab să ceară ca aceasta aibe loc în teritoriile palestiniene, Iordania, Egipt sau Siria. Ca prin minune, ei cer întotdeauna ca reunificarea să aibe loc în această ţară „rasista”. E cu adevărat interesant si subiectul merită ca cineva vreodata să-si exprime părerea asupra lui…
    Ei sunt atat de „oprimaţi” încât în tot Israelul nu veţi gasi nici măcar un singur arab dispus să se mute în teritoriile palestiniene, loc în care toţi locuitorii sunt de neamul său, vorbesc limba sa, au aceeaşi credinţă şi flutură steagul naţional pe care-l iubeste.
    Ei nu sunt dispuşi nici măcar ca ramânând pe loc, graniţa sa fie pur si simplu mutată spre apus de localităţile lor, astfel ca ele să fie incluse în statul palestinian.
    Este cazul locuitorilor din Um el Fahm, majoritatea sprijinitori ai Mişcarii Islamice (n.t. mişcare extremistă antiisraeliană care paradoxal n-a fost interzisă) şi a incitării antisemite a lui Raed Salah, care nici nu vor să audă de eventuala lor includere în statul palestinian.
    Dar ei sunt palestinieni, nu-i aşa? Şi nu-i aşa că nu le e bine în Israelul „rasist”?

    Atunci, pentru toti dracii, ce se întâmplă aici?
    Pur şi simplu: ţara nu va supravieţui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here