Corectitudine morală / corectitudine politică

28 iulie 2011

Autor Joan

“Am putea să ne întoarcem privirea. Să pretindem că nu vedem nimic. Să facem ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar nu este posibil: mai devreme sau mai târziu, realitatea ne ajunge din urmă.”, notează jurnalistul şi eseistul francez Jean Sevillia în Corectitudinea morală.

Căutam cu disperare valori.

Așa şi este: căutam cu disperare valori pentru a ne menține într-o normalitate şi pentru a nu ne scufunda cu totul în aberații. Altfel, totul ar fi foarte simplu – am spune „Da” la orice, în timp ce puterea discernământului ne obligă să mai spunem şi „Nu”.

În analiza tranșantă asupra societății franceze din ultimii ani, Sevillia descoperă o problemă tocmai în această acceptare gratuită. Cum putem trece cu vederea fenomene care se petrec sub ochii noștri şi care instigă la pierderea oricărei verticalităţi? Acestea se petrec fie din nebăgare de seamă, fie din neluarea unei poziții ferme, fie, în ultimul rând, din minimalizarea lor. „Ca şi cum nu ar exista” nu constituie o atitudine, ci lipsa unei atitudini.

Iată, spre exemplu, că doar în ultima săptămână, în statul New York, legea căsătoriilor între persoane de același sex a fost pusă în vigoare cu succes. Celebrul same-sex marriage a avut câștig de cauză în al șaselea stat în S.U.A., pe lângă Connecticut, Iowa, Massachusetts, New Hampshire, Vermont şi Districtul Columbia. În consecință, sâmbătă 23 Iulie, mai multe cupluri de homosexuali s-au grăbit la primăria New York pentru a primi „binecuvântarea” promisă de Senat. În New York Times, știrea menționează că senatorul Republican Mark J. Grisanti, care anterior părea a fi împotriva căsătoriilor între persoane de același sex, a declarat că s-a înșelat. Cerându-şi scuze pentru ofensa adusă homosexualilor, Grisanti explică: „Nu îi pot nega unei persoane, unei ființe, unui contribuabil, unui muncitor, cetățenilor districtului meu şi ai acestui stat, Statul New York, şi oamenilor care constituie acest stat, aceleași drepturi pe care le avem soția mea şi cu mine”. Cu alte cuvinte, replierea lui survine ca o păstrare a egalității în drepturi, în detrimentul moralității, a normalității şi a religiei.

Silogismul lui Grisanti se construiește în următorul mod:
1. Toți cetățenii au dreptul la căsătorie.
2. Unii cetățeni sunt homosexuali.

Din 1. si 2. rezultă că şi homosexualii au dreptul la căsătorie… între ei.

N-aş putea spune dacă ceea ce l-a determinat pe acest senator Republican să-şi schimbe părerea ţine de speranța în vreun avantaj politic sau a fost într-adevăr sincera lui convingere, dar, în aceeași manieră, aş propune un alt silogism.
1. Toți cetățenii au dreptul la libertate.
2. Unii cetățeni comit acte de delincvenţă.
Prin urmare, cei care comit acte de delincvenţă au dreptul să rămână în libertate.

Evident, mi se poate răspunde că homosexualitatea nu constituie un delict. Așa este, dar homosexualitatea este cu siguranță o periclitare la adresa echilibrului prevăzut de natura umană, la fel cum este şi delincvenţa. Problema nu se pune dacă acceptarea căsătoriilor same-sex aduce un prejudiciu imediat societății, important este că îi prejudiciază moralitatea şi valorile. Numai că, replica arhi-folosită este „de ce ne-ar păsa de toate acestea?”.

Până una alta, după felul în care este propulsată de media, homosexualitatea pare o mărturisire de iubire, cu atât mai mult cu cât este oprimată de un sistem. Totul primește o alură de rebeliune în faţa unei lumi care nu înțelege, închistată în tradiții şi tabu-uri, dar homosexualii țin să ne demonstreze că dragostea învinge orice bariere. Legale, religioase, arhetipale etc. Şi știm cu toții foarte bine că atunci când o poveste sau un caz sunt prezentate în această modalitate romantico-sentimentală, ele au imediat priză la public, până acolo încât ajung să modifice mentalități. Dacă te opui, înseamnă că ești împotriva iubirii, iar ceea ce propun homosexualii este exact felul liber de a iubi – fizic şi spiritual – o persoană de același sex (de parcă iubirea dintre un bărbat şi o femeie nu ar avea parte de suficientă libertate). Atât mai rămâne ca să se spună că şi în Biblie, prin iubirea aproapelui, era implicată tot homosexualitatea! Trebuie reținut: iubirea este cu adevărat un sentiment superior, dar înțelegerea şi aplicarea lui greșite, „în pas cu moda”, nu înseamnă decât mediocritate şi obscenitate.

Articolul din Reuters referitor la evenimentul din New York aduce în plus exemplele unor astfel de cupluri. Euforia de steaguri rainbow şi propunerile de căsătorie au decurs în același stil de iubire triumfătoare. Un cuplu de homosexuali precizează chiar că aparține ritului catolic, dar că nu se vor căsători în biserică deoarece aceasta s-a opus căsătoriilor same-sex. În mod firesc, așa şi trebuia să fie: Biserica Catolică nu poate promova acest gen de relaţii şi nici nu trebuie să o facă. Pe de-altă parte este foarte bizar cum un homosexual se poate considera în același timp un bun catolic şi, mai mult, are pretenția ca Vaticanul să-i aprobe orientarea. În faţa unei astfel de absurdități, din păcate, „ceilalți sunt rugați să se obișnuiască cu ideea”, după cum observă Sevillia.

Normalitatea este rugată să se conformeze după capriciile anormalității. În caz contrar, i se va impune…

Referinţe:

New York Times: New York Allows Same-Sex Marriage, Becoming Largest State to Pass Law
Reuters: New York’s same-sex marriage law sets off waves of engagements

Joan

Articol anterior Operativi Hezbollah şi Taliban arestaţi la Bucureşti şi în Maldive

Articol următor Creştinism şi pacifism

32 de comentarii

Joker
28 iulie 2011
Dar de ce nu te temi de virusul prostiei?

http://www.logosfera.ro/2011/07/despre-frica-crestinilor-de-virusul-homosexualitatii/

Reply
Anca Cernea
28 iulie 2011
“Logosfera”
Comentariul ti-a fost sters. Nu acceptam porcarii si blasfemii pe acest blog.
Intrebarea lui Joker ramane actuala, dar raspunde-ti singur, acasa, la tine, nu mai lasa gunoaie la usa altora.

Reply
Daniel Francesco
28 iulie 2011
Bine ai venit Joan!

Reply
Vlad P.
28 iulie 2011
Logoree,

daca, uitandu-te tu, asa, la natura umana, nu esti capabil sa obervi ca doar intr-un singur mod aceasta poate prolifera, adica prin complementaritatea celor doua sexe, ai probleme serioase. Nici macar nu trebuie sa o numim noi normalitate, se dezvaluie singura ca fiind astfel. Sigur, trebuie sa ai cel putin ochii pentru a putea intelege. Unii insa vad si tot nu pricep. Problemele sunt mai grave in cazul acestora.

Cat despre pornirea ta pe crestinism ???? Multumim ca ne demonstrati inca o data cat de stupizi si lipsiti de cele mai bazale lecturi sunteti, voi, astia, liberii-cugetatori

Reply
ateu
28 iulie 2011
Pana si teroristul norvegian e mai rational decat voi cu privire la homosexuali.

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Nykos, nu cred ca vei intelege, dar institutia casatoriei nu poate fi redefinita numai pentru ca unii se simt exclusi.

8. Same-sex marriage
How does all that bear on the debate over “same-sex marriage”? For a religious person, who regards marriage as a sacrament, the matter is (or ought to be) urgent in the extreme. This is because people who abuse a sacrament, who turn a sacrament against itself, as in the Black Mass, commit an act of sacrilege, which is an offence against God. Such people must therefore ask themselves whether the distinction of sex between the spouses is essential to the sacrament of marriage, or merely accidental. I suppose that if God has pronounced it essential, then the believer must accept this as a revelation. But appeals to authority don’t go down so well these days, not even in those institutions, such as the Christian Churches, which are founded on appeals to authority. Believers are apt to look, therefore, for secular guidance, if only so as to understand how the word of God must be reinterpreted to fit our changing circumstances.

It seems to me that the external perspective is hardly likely to countenance gay marriage. Not that the external perspective is inherently conservative; rather, that it puts social function before individual happiness. To treat marriage simply as the seal set upon a (possibly fleeting) sexual relationship, rather than a mutual assumption of the burden of social reproduction, is to deprive the institution of its rationale.

That argument tells heavily against accepting the idea of gay marriage. But it tells heavily against accepting just about everything else that people have come to take for granted, from no-fault divorce to prenuptial agreements, and from welfare support to single parents to libertarian sex education in schools. If the function of marriage has already been destroyed, why not extend what has become only a name to any other relationship that seeks the charm of it?

From the internal perspective, however, matters are more troublesome. Even if homosexual men are more given to promiscuity than those of the other persuasion, few people doubt the possibility of faithful homosexual attachment or of lifelong domestic harmony achieved from the starting point of a homosexual affair. The vow of love does not, in itself, demand that the partners be of separate sex: think of the Sacred Band of Thebes, in which men went side by side with their lovers into battle, sworn to die for each other.

To mention such cases, however, is not to address the central issue, which is the place of sexual difference in desire and in all that is built on desire. Heterosexual union is imbued with the sense that your partner’s sexual nature is strange to you, a territory into which you intrude without prior knowledge and in which the other and not the self is the only reliable guide. This experience has profound repercussions for our sense of the danger and the mystery of sexual union, and these repercussions are surely part of what people have had in mind, in clothing marriage as a sacrament and in the ceremony of marriage as a rite of passage from one form of safety to another. Traditional marriage was not only a rite of passage from adolescence to adulthood; nor was it only a way of endorsing and guaranteeing the raising of children. It was also a dramatization of sexual difference. Marriage kept the sexes at such a distance from each other that their coming together became an existential leap, rather than a passing experiment. The intentionality of desire was shaped by this, and even if the shaping was — at some deep level — a cultural and not a human universal, it endowed desire with its intrinsic nuptiality, and marriage with its transformatory goal. To regard gay marriage as simply another option within the institution is to ignore the fact that an institution shapes the motive for joining it.

Marriage has grown around the idea of sexual difference and all that sexual difference means. To make this feature accidental rather than essential is to change marriage beyond recognition. Homosexuals want marriage because they want the social endorsement that it signifies; but by admitting same-sex marriage we deprive marriage of its social meaning, as the blessing conferred by the unborn on the living. The pressure for same-sex marriage is therefore in a certain measure self-defeating. It resembles Henry VIII’s move to gain ecclesiastical endorsement for his divorce by making himself head of the Church. The Church that endorsed his divorce thereby ceased to be the Church whose endorsement he was seeking.

That does not alter the fact that same-sex marriage furthers the hidden tendency of the postmodern state, which is to exclude future generations from the legal order and to rewrite all commitments as contracts between the living. It is a near certainty, therefore, that the state, acting through the Supreme Court, will “discover” a constitutional right to same-sex marriage just as it discovered constitutional rights to abortion and pornography and just as it will discover, when asked, a right to no-fault divorce. Moreover, the state will use all its weapons, and in particular the new forms of censorship, to make resistance futile.

Those who are troubled by the matters that I have been discussing in this paper must take note of this censorship. It is a remarkable fact, and proof of the preconscious and collective emotions that are propelling liberal democracies, that public debate about the most important things is now more or less impossible. Already it is widely assumed that opposition to same-sex marriage is proof of “homophobia.” As we know from the history of political name-calling, once the name is called it sticks. We have already seen the effect of this in the adoption of feminism as the unquestionable premise of what is jokingly called liberal education in the American academy. To believe in the reality of sexual differences is to be a “sexist ,” and “sexism” comes next to racism in the litany of crimes. There is no defence, since the charge is too vague and too all-encompassing to permit one. As a result, few people will take the risk, in an American university, of questioning the fundamental tenets of feminism, even if these tenets are (as I think they are) transparently false.

The same is true concerning the normalization of homosexual desire. Just as the person who publicly expresses doubts about the feminist assumptions is dismissed as a sexist, so will the person who dissents from what is fast becoming orthodoxy in the matter of gay rights be accused of “homophobia.” Maybe I have proved myself guilty of the crime in this essay, so risking my future career, were there any likelihood that I had one. All over America there are appointment committees intent on examining candidates for suspected homophobia and summarily dismissing them once the accusation has been made: “you can’t have that woman pleading at the Bar, she is a Christian fundamentalist and a homophobe”; “no, even if he is the world’s authority on second dynasty hieroglyphs, you can’t give him tenure, after that homophobic outburst last Friday.” This censorship will advance the cause of those who have made it their business to “normalize” the idea of homosexual union. It will not be possible to resist it, any more than it has proved possible to resist the feminist censorship of the truth about sexual difference. But maybe it will be possible to entertain, between consenting adults in private, the thought that homosexual marriage is really no such thing.

Reply
Daniel Francesco
28 iulie 2011
@ateu. Vazand cat de mult admiri “rationalitatea” din capul lui Breivik, pe care o opui irationalitatii noastre, sunt fericit sa-ti dau o veste: ca mai exista un individ care gandeste ca noi.

E vorba de Papa Benedict al XVI-lea, care care a spus ca avortul si “casatoriile” persoanelor de acelasi sex reprezinta amenintari “insidioase si periculoase” cu care lumea are de-a face in zilele noastre.

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Nykos e o alta imbinare de idei ciudate (darwinism, eugenie si pro-gay), adica un domn care sustine ca oamenii inferiori nu au dreptul de a se reproduce, dar homosexualii (care nu se pot reproduce oricum) trebuie sa se bucure de toate privilegiile posibile. E aproape amuzant. Totusi, sper ca in vreo cativa ani o sa renunte la tampeniile astea nazistoide.

Reply
Logosfera.ro
28 iulie 2011
@joker
Normal ca ma tem de virusul prostiei. De ce crezi ca am incercat sa vaccinez acest articol cu un comentariu?

Reply
Joan
28 iulie 2011
@Daniel Francesco: Mersi mult! ????

Reply
Joker
28 iulie 2011
Exact ce credeam, şi în România există prosttuţi care cred în gogoriţa sanctităţii căsătoriei care nu s-a schimbat în cei 6000 de ani de existenţă a Pământului plat.

Pundits and politicians love to pontificate about strengthening traditional marriage. But as someone who has studied marriage forms and family life for more than three decades, I wonder how many of them have the faintest idea of what they’re talking about.

I suppose they mean the “traditional” marriage of one man and one woman.

But through most of human history and in most cultures the most widely accepted tradition of marriage has been polygamy — one man and multiple women. We’re not just talking about exotic island cultures or lost tribes in the African jungle. Polygamy is the family form most often mentioned in the first five books of the Old Testament.

In some societies, traditional marriage meant one woman wedded to several men. In others, a woman could take another woman as a “female husband.” In China and the Sudan, when two sets of parents wanted to forge closer family ties and no live spouse was available, one set sometimes married off a child to the “ghost” of a dead son or daughter of the other family. Among the Bella Coola and Kwakiutl native societies of the Pacific Northwest, two families who wished to become in-laws but didn’t have two sets of marriageable children available for a match might even draw up a marriage contract between a son or daughter and a dog belonging to the desired in-laws. Most traditional marriages were concerned with property and wealth, not love or sex.

But what about the sanctity of marriage in the Christian tradition? It is true that Jesus, contradicting Moses, forbade his followers to divorce. But Jesus was not very keen on having them marry in the first place, holding that it was better to abandon worldly ties and dedicate oneself to building the faith. “If any man come to me, and hate not his father, and mother, and wife, and children, and brethren, and sisters, yea, and his own life also, he cannot be my disciple” (Luke, 14). The Apostle Paul thought that getting married was better than burning in hell for unmarried fornication, but that the truly good thing was to remain a virgin and devote oneself to spreading God’s word.

For the first 16 centuries of its existence, the Catholic Church held that marriage was inherently tainted by what Pope Gregory the Great deemed the degrading “carnal pleasure” that took place under its auspices. In the church’s hierarchy of worthy females, the virgin ranked highest, the widow second and the wife a distant third.

Nor did the early church establish elaborate rules about what made a marriage legitimate. One pope proposed that a marriage ought to take place in church to be valid. But his bishops pointed out that such a change would immediately render most of Europe’s children illegitimate. So the church decided that a man and woman were married if they had exchanged “words of consent,” even if they had done so out by the haystack, without any witnesses or involvement by a priest.

Not until 1215 did the Catholic Church make marriage a sacrament, and not until 1563 did it begin to enforce rules mandating that certain ceremonies had to be performed to make a marriage legitimate.

Sixteenth-century Protestant reformers had a much more positive attitude toward the blessedness of marriage than Catholics. But Protestant clerics were stricter than Catholics in enforcing the tradition that marriage should be governed by considerations of patriarchal authority and property rather than free choice based on love. In many Protestant regions, authorities forbade impoverished individuals from marrying at all. And Protestant officials often stepped in to dissolve marriages that had been made without parental consent, even if both parties were adults and children had already been born to their union.

It is also not “traditional” to insist that the state should have the final say over what constitutes a valid marriage. In the Roman tradition, which served as the basis for Western European law, the only difference between marriage and unmarried cohabitation was if the partners thought of themselves as married. It wasn’t until 1754 that the English state required a license for a marriage to be valid. And even after that, “self-marriage” and “self-divorce” remained commonplace, especially in the early decades of the United States. In 1833, Pennsylvania’s chief justice warned that a strict legal interpretation of rules governing marriage validity would render “the vast majority” of births in that state illegitimate.

Most of the “traditions” we associate with marriage are in fact comparatively new. It was only two centuries ago that people began to marry for love rather than for mercenary or practical considerations. Only 130 years ago did men start to lose their legal right to physically beat or imprison their wives. And only in the past 40 years have we established the principle that within a marriage wives and husbands have equal rights in decision-making.

Not until 1979 did the last American state finally repeal its “Head and Master” law, which had given husbands the final say over many aspects of family life. Not until 1993 did marital rape become a crime in every state, overturning the millennia-old tradition that a wife was obligated to have sex with her husband whenever he demanded it.

Many departures from “traditional” marriage have been for the good. But the same changes that have made marriages fairer and potentially more rewarding for both partners have made marriage more optional, requiring partners to negotiate more than in the past. The multiplication of new options, combined with the rapidity of changes in gender roles and social values has had destabilizing and sometimes troubling results for the organization of interpersonal obligations. Trying to revert to antiquated and unfair traditions is not the answer. We need to figure out how to build on the opportunities and minimize the risks associated with the ongoing modernization of marriage. It helps no one to wage futile culture wars to return to a tradition that wasn’t half as clear-cut or advantageous as many people believe.

http://en.wikipedia.org/wiki/Marriage
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/366152/marriage

http://img14.imageshack.us/img14/2404/mariajuldupatehbabble.jpg

Reply
Joker
28 iulie 2011
Cum arată căsătoria conform bibliei:

http://img14.imageshack.us/img14/2404/mariajuldupatehbabble.jpg

Reply
Joker
28 iulie 2011
Tipul ăla numai pro-gay nu era.
Eu tot nu înţeleg de ce unii ţin neapărat să îl caracterizeze drept liberal? Că era pro Israel? Şi eu sunt pro Israel (bine, sunt şi pro Palestina, dar cel mai mult pro stfu cănd vine vorba de acest conflict), dar din motive diferite faţă de unul care zice că ‘mniezo a binecuvântat boborul ales şi cuşer. Alt desert turcesc cu perje e faptul că cică ar fi pro gay. What a laugh.

Quote
‘Pretend you’re gay’

Breivik says potential recruits should use an apparent obsession with the role-playing computer game World of Warcraft as an excuse for reclusive behaviour.
Other credible covers include ‘going abroad for a weekend’ say you are going to a massage parlour or brothel abroad. Or say you think you are gay and are in the process of discovering your new self.
He adds: ‘Your ego is likely to take a dent unless you are secure in your own heterosexuality, however, it’s an extremely effective strategy for stopping questions’
Women, the enemy
He argues women should be killed, saying: ‘You will face women in battle and they will not hesitate to kill you. To them, you are just another armed criminal nut. You must therefore embrace and familiarise yourself with the concept of killing women, even very attractive women.’
In a bizarre suggestion, he says: ‘Those who would defy political correctness must behave according to the old rules of our culture. Ladies should be wives and homemakers, not cops or soldiers, and men should still hold doors open for ladies. Children should not be born out of wedlock. Glorification of homosexuality should be shunned.
Breivik also reveals he has been avoiding relationships as he did not want to ‘jeopardise his operation’ by getting involved with long-term girlfriends.’

Da. E liberal. E stăngist. E marxist şi comunist. E din cauza faptului că e ateu sionist pro homosexuali. Oare e agent Mossad? Oricum ar fi, e un evreu mason. Şi e rocker, of oroarea! Oiţa de Glen Beck nu s-a putut abţine să nu spună că victimele i-au amintit de Hitler Junge.

Reply
Joker
28 iulie 2011
http://www.tlp.ro/2011/07/anders-behring-berivik-defender-of-holy.html

http://www.tlp.ro/2011/07/anders-behring-breiviks-views-on.html

http://www.tlp.ro/2011/07/anders-behring-beriviks-views-on.html

Mai citiţi manifestul înainte să vă faceţi de răs. Tipul era naţionalist pro Biserică şi Creştinism, pro Israel, pro-life, anti-gay, anti-feminist, anti-muslim, anti-immigration şi lista de idei şi convingewri politice de drepata, conservatoare contiună.

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Jokere, esti o gluma, dupa cum spune si nick-ul tau. Ai deficiente serioase in a patrunde intelesul unui text, dovada ca gasesti in textele lui Breivik ceva ce nu exista. Apararea Traditiei si recunoasterea legaturii intrinseci intre Traditie si Crestinism nu te transforma in crestin, dupa cum admirarea cruciadelor si a cavalerilor cruciati nu te face cruciat, dar ceea ce este evident pentru ultimul prostovan, nu este evident unui stangist. Stii de ce, domnule? Pentru ca stangistul, spre deosebire de prost, are de aparat o ideologie. In cazul tau si a celeilalte glume care semneaza sub Logosfera, ideologia este ateismul militant, iar ca orice ideologizati, va traiti ideologia amarata ca religie, adevar ultim. In realitate, tu si logosfera sunteti doar niste apostoli de duzina ai Contra-Bisericii atee, nimic mai mult, si pana si teroristul Breivik a inteles ceea ce voi, chipurile oameni de intelect superior, nu ati fost in stare sa pricepeti: religia este extrem de importanta pentru cultura. ????

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Logosfera

Normal ca ma tem de virusul prostiei. De ce crezi ca am incercat sa vaccinez acest articol cu un comentariu?

Ia sa vedem, dom’le, marele comentariul al Logosferei.

Un crestin de la inliniedreapta.net a facut-o de oaie, demonstrand o crasa lipsa de logica si o precara intelegere a subiectul despre care vorbeste, intr-un articol impotriva luptei homosexualilor pentru drepturi egale.

Articolul pare, in cel mai bun caz, o incercare de justificare rationala a propriei frici a autorului ca s-ar putea infecta cu virusul homosexualitatii daca ar fi expus suficient de mult la materiale ale “propagandei homosexuale”. Vreau sa va linistesc dragi crestini si sa va spun ca, daca nu sunteti homosexuali, probabilitatea sa deveniti este infima.

1. “A facut-o de oaie” – wow, n-am mai auzit expresia de pe bancile liceului.
2. Articolul nu este o incercare de “justificare rationala a propriei frici”, ci o incercare de discutare, rationala, a motivelor pentru care homosexualitatea este un subiect tabu in societatea liberala, in ciuda efectelor sale negative.
3. Studiul societatilor antice releva faptul ca homosexualitatea poate fi indusa si cultural. Nici un om nu poate sustine ca in antichitatea greco-romana se nasteau mai multi homosexuali decat acum. Totusi, actele de sex intre persoanele de acelasi gen erau mult mai numeroase, intrucat erau determinate cultural: Grecia antica desconsidera femeia (mai ales in Atena), iar moralitatea romana s-a lasat la randul ei corupta de elenism (care, de altfel, permite si relatiile sexuale intre tineri adolescenti si barbati). Homosexualitatea era indusa si cultural si sarbatorita ca atare. Numai homosexualul pasiv era condamnat, dar asta pentru ca dovedea lipsa de “barbatie”. Machismul roman ii dispretuia pe pasivi pentru ca se puneau intr-o postura de inferioritate.
4. Numai un stangist ar putea sa reduca discutia despre sexualitate la un experiment cu Viagra, erectii si filme porno.

Reply
DanCanada
28 iulie 2011
@13: Ai dreptate! De aceea foarte greu a aparut in MSM stingista ca maiorul Hasan de la Fort Hood era de fapt musulman si a strigat “Allahu Akbar!”, deci ce-a facut el a facut in numele Islamului si nu al asociatiei potcovarilor de unicorni.

http://townhall.com/columnists/anncoulter/2011/07/27/new_york_times_reader_kills_dozens_in_norway/page/full/

In timp ce de data asta Breivik imediat a fost etichetat drept fundamentalist crestin. Putea fi numit ceea ce este: dezaxat, bolnav mintal etc, dar cum sa ratezi o asemenea ocazie?

Reply
Daniel Francesco
28 iulie 2011
@Joker, ai deturnat partial discutia axata pe postarea de mai sus si demonstrezi cu brio ca ai probleme serioase de intelegere a textelor scrise, ceea ce se cheama analfabetism functional. Citez din comentariul 27 din Taifun stangist in care se definea Breivik:

“I consider myself to be a Christian, but Odinism is still and will always be an important part of my culture and identity. (p. 1360)”

Pentru conformitate definitia Odinism de pe WikiPagan:

Odinism is the ancient religion dedicated to the gods of the Norse pantheon. Odinists also refer to themselves as Heathens or followers of Asatru. Extremists tend to call themselves followers of Wotanism.
The successful spread of Christianity largely displaced Odinism in Europe in the medieval period.
…
In Italy, the Odinist Community (Comunità Odinista) was established in 1994.

In the 1990s and 2000s, a variety of Scandinavian associations and networks have formed. Swedish Asatrosamfund (since 1994), Norwegian Åsatrufellesskapet Bifrost in Norway (1996) and Foreningen Forn Sed (1999), recognized by the Norwegian government as a religious society, allowing them to perform “legally binding civil ceremonies” (i. e. marriages), Danish Forn Siðr (1999) and Swedish Nätverket Gimle (2001), an informal community for individual heathens, primarily living in Sweden with no connection to any formal organisation, and Nätverket Forn Sed (2004), a network consisting of local groups (blotlag) from all over the country. It was recently founded by members from other Forn Sed societies.

Reply
Logosfera.ro
28 iulie 2011
@Vlad
“Numai un stangist ar putea sa reduca discutia despre sexualitate la un experiment cu Viagra, erectii si filme porno.”
Cum poate un libertarian sa fie stangist numai un crestin omniscient ca tine poate sti.

Reply
DanCanada
28 iulie 2011
Scuze re 16! Ma refeream, bineinteles, ca Vlad M. @ 14 are dreptate!

Iar articolul Annei Coulter cu referirile la Ft. Hood e in mod ciudat “actual”. Un (fost) soldat a fost arestat azi la Ft. Hood:

http://www.foxnews.com/us/2011/07/28/exclusive-us-military-serviceman-arrested-in-second-alleged-attack-on-ft-hood/

Reply
Alex Nicolin
28 iulie 2011
@Joan
Un articol din categoria moral panic. Nu ca mi-ar placea prea mult poponarii, dar totusi tonul este exagerat. Relax, make fun of it, nu va exista nicio invazie a gheilor daca se legalizeaza casatoria lor. Cea mai hilara chestie ar fi textul slujbei aferente, mai ales frazele “sa va iubiti ca …”, “sa va inmultiti ca …” ????

Personal sunt de parere ca relatiile consensuale dintre doua persoane adulte, si contractele care le consimtesc nici macar nu ar trebui sa fie treaba statului, ci doar a partilor implicate, si a mediatorului privat desemnat de acestea in caz de litigiu. Deasemenea, dreptul bisericii de a accepta sau de a refuza comfirmarea unei astfel de relatii nu trebuie sa fie alienat in niciun fel de catre stat, ori de catre alt tert.

@Vlad.M#5

Roger Scruton – rant (almost) all the way. Cea mai haioasa fraza e cea cu “educatia sexuala libertariana” din scoli. Individul e atat de batut in cap incat confunda libertinii cu libertarienii. Educatie libertariana poate fi facuta la “educatie moral-civica”, la economie, si la nou-introdusa materie “educatie antreprenoriala”. Desigur, sansa ca programa unor astfel de discipline sa aiba o vana libertariana, mai ales in cazul in care sunt predate intr-o scoala de stat, tind asimptotic catre 0. ????

@Joker#10

Thumbs up. Foarte bun textul despre instituti casatoriei. Din pacate ai cam dat rasol in restul comentariilor, mai ales cu privire la crestinismul lui Breivik. Probabil imaginea asta rezuma mult mai bine credintele respectivului: http://images.cheezburger.com/completestore/2011/4/5/07999fb9-ea49-4ab9-8d42-aca9176e90a0.jpg ????

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Logosfera

Cum poate un libertarian sa fie stangist numai un crestin omniscient ca tine poate sti.

???? Liberalii sunt de stanga, mestere, cei mai multi libertarieni fiind doar stangisti anti-stat, o specie doar nitel diferita de anarhistii de stanga. “Aripa dreapta a social-democratiei” (Allan Bloom) – atat si nimic mai mult. Sunt si asa-numiti libertarieni care-s in realitate conservatori, dar sunt putini. Masa libertariana nu vede dincolo de individ, suferind teribil de pe urma relativismului, si din aceasta cauza este intotdeauna gata sa sprijine Revolutia sub chipul ei “uman” (antireligiozitate patologica, pro homosexualitate, avort, corectitudine politica, etc.).

Reply
Costin A.
28 iulie 2011
Joan, bine te-am gasit! mi-a placut articolul, si cred ca ceea ce nu se spune indeajuns de des despre chestiunea homosexualitatii este ca a fost deturnata de discrusul stingist, este instrumentata de progresisti in primul rind pentru subminarea familiei traditionale, a crestinismului si a valorilor occidentale, nu pentru drepturile omului, asa cum este trimbitat (inca). intimplarea face ca am citiva prieteni homosexuali si nici unul dintre ei nu ar participa vreodata la un mars gay si nu ar deveni militanti, iar asta pentru ca aceste lucruri li se par forme de indobitocire.

Discursul militant-agresiv pro-gray nu este de fapt preocupat de drepturile homosexualilor, ci este instrumentata de adeptii mentalitatii revolutionare https://inliniedreapta.net/perversiuni-definitorii-ale-mentalita%C8%9Bii-revolu%C8%9Bionare-olavo-de-carvalho/ .

In acelasi mod, clasa muncitoare era acum citeva decenii clasa asupritilor, era instrumentalizata de stinga in pentru aceleasi scopuri. In prezent, clasa muncioare, pusa in fata imigrantilor din lumea a treia din occident, a fost “upgradata”(vb lui Costi Rogozanu) si e demonizata, “alba, rasista, retrograda, primitiva, ne(re)educata”, un obstacol in calea “Progresului”, de cind cu imigratia musulmana masiva.

Toata aceasta chestiune trebuie interpretata in cheia luptei de clasa. Spun o banalitate, dar daca neglijam acest amanunt riscam sa nu intelegem nimic. De exemplu, in Amsterdam, autointitulata “capitala gay a lumii“, homosexualii nu o duc deloc bine din cauza actualizarii ierarhiei defavorizatilor, primul loc fiind luat, mai mult sau mai putin pasnic, de minoritatea musulmana http://bigpeace.com/nmay/2010/09/07/violence-against-gays-in-amsterdam/

Homosexualii au fost un stadiu intermediar, si nu stiu de ce am impresia ca in 5-10 ani vom auzi vorbindu-se mult mai rar despre drepturile homosexualilor (pentru ca intra in contradictie cu minoritatea in crestere reprezentata de musulani).

Cu putina atentie putem spune, “cunoscute sint caile prograsului” ????

idiotiii utili ca logosfera, jocker, etc, acesti oameni care contrar convingerii lor nu sint deloc originali si liberi, ci perfect conditionati dogmelor conteporane, ar fi fost poate vinatori de vrajitoare in evul mediu, probabil bolsevici in comunism, poate in hitler jugend in germania nazista, oricum, relativ bine integrati in zeitgeist-ul in care au avut nenorocul sa se nasca. nu accepta discursul oficial in intregime, recunosc de exemplu islamul ca fiind o problema, dar nu reusesc sa se elibereze de mentalitatea revolutionara, si ii preiau dogmele partial: crestinismul este o forma de vrajitorie retarda si pe picior de egalitate cu islamul, heterosexualitatea este probabil un construct social, etc. oricine nu este de acord cu ei in intregime este obscurantist si pimitiv, totul la nivelul de argumentatie al unui liceean cu cosuri.

Reply
Tudor
28 iulie 2011
Arunc și eu trei copeici în discuția asta în speranța de a deschide o perspectivă nouă. Discuția pe baze religioase nu e neapărat productivă, în primul rând pentru că nu toți avem aceleași repere. De exemplu, eu sunt agnostic, deși susțin religia instituționalizată și o consider un instrument politic și cultural indispensabil. Cu toate astea, biblia nu este pentru noi toți argumentul suprem și nenegociabil.

Pe de altă parte, căsătoria nu este un element decorativ nici măcar dintr-un punct de vedere raționalist. Este o instituție esențială pentru protejarea și încurajarea perpetuării speciei. Căsătoria nu e, sau nu ar trebui să fie un spectacol. Căsătoria nu e un moft. Căsătoria e un mecanism, o instituție, un contract prin care cei care își îndeplinesc responsabilitatea de a participa la perpetuarea speciei sunt protejați de instabilitate externă, protejați unul de celălalt și primesc un statut special care premiază din punct de vedere social responsabilitatea acceptată.

Într-un fel, căsătoria nu e cu nimic diferită de regulile și cutumele tradiției militare. A accepta căsătoria pentru oricare doi indivizi frustrați că nu se pot prezenta cu același nume și un inel pe deget e echivalent cu a permite oricărui civil să poarte decorații pe care nu le-a câștigat și să pretindă reduceri de preț la transportul în comun (i.e. bagatelizează statutul și instituția). Pentru mofturi estetice pot fi definite contracte civile sau pot fi oficiate ceremonii simbolice cu toți participanții voluntari. Ele nu trebuie să aibă efecte legale.

Cât despre pretenția de a forța preoții să oficieze astfel de uniuni de dragul “progresului”, nu e cu nimic diferit de a încerca să intri cu forța într-un club ale cărui criterii de apartenență nu le îndeplinești. Biserica e și ea o asociație liberă, nonguvrenamentală, care are dreptul să-și definească drepturile de membership, ca orice altă asociație liber consimțită.

Reply
euNuke
28 iulie 2011

Normal ca ma tem de virusul prostiei. De ce crezi ca am incercat sa vaccinez acest articol cu un comentariu?

Absolut jenant. Chiar nu ma asteptam la un asemenea nivel de mascari revarsate din partea unui libertarian care in general scrie bine si parea om serios detasat de maidanul ideilor fierbinti.

E cu atat mai penibil comportamentul de june rebel in aceste momente ce expun fragilitatea acestui pol politic, momente in care in care orice intelectual de dreapta ar trebui sa gaseasca puncte comune cu cei de pe aceleasi paliere de gandire in vederea coagularii unei veritabile platforme doctrinare. Sa dai cu piciorul intr’o posibila alianta a celor ce inca mai cred in libertate si in civilizatia europeana este o proba de infantilism politic si duce in mod cert la izolare, adica la acea retragere dementa in sine, in castelul ideilor dure, cale pare a ales’o si lupul jigarit si singuratic de la oslo. Sa coaca planuri [economice, politice, culturaliste] si sa duca razboaie marete de unul singur pare a fi devenit visul de glorie al miilor de blogari senzationalisti chititi sa traga clopote de alarma si perdafuri pan la sfarsitul vietilor lor triste.

Ca ateu, mi se pare jenant sa desconsideri casatoria transformand’o in obiect al batjocurii, practic orice necrestin care ataca o astfel de institutie crestina se asaza singur in pozitia de beligerant, asumandu’si o conditie fals antagonica cu comunitatile crestine. Mi se pare ca o asemenea usuratate in re-conceptualizarea deconstructivista a casatoriei nu prea concorda cu libertarianismul, caci, pana la urma cuplurile de homosexuali nu au nevoie sa deturneze componenta religioasa a casatoriei din moment ce dispun de un model nou-nout de contract de uniune domestica deja legiferat in unele state; fiind o chestiune de dreptul familiei, ce tine deci de aria privata a dreptului, institutia contractului de casatorie nu poate fi reinventata ad-hoc, dpdv al unui libertarian, prin aportul insistent al unei minoritati infime si prin utilizarea fortei de constrangere abuziva a statului. Si nu vorbim de dreptul la casatorie aici, ci de obligatia indusa corpului ecleziastic de a presta servicii unor indivizi care prin convingerile si comportamentul lor aduc atingere setului de valori pe care se fundamenteaza bisericile. Or, o asemenea obligatie legiferata intr’un mod nedemocratic este un proiect fara dar si poate tipic totalitarist, iar daca norma obligativitatii a aparut ca urmare a unui proces democratic de adoptare ramane tentatia totalitara a transformarilor identitar-culturale, a remodelarii constiintei populare printr’o ideologie ce anihileaza in fapt drepturile religioase de tip comunitar [pentru ca fixeaza un nou statusquo in care bisericile mai pica o treapta in raport cu statul, iar dogmele lor devin simple regulamente de functionare supuse aprobarii unor organe de stat]; inca un sistem de norme private este astfel abolit de stat prin etatizarea cutumelor religioase ; desigur, nu ma refer la sfera penala a dreptului…normele de drept public trebuie sa fie aceleasi pentru toate institutiile si organizatiile unui stat, iar cultele crestine se pare ca au inteles si achiesat la aceasta conceptie a statului de drept de cateva secole; si iata cum ajungem la chestiunea shariei -sistem normativ de extractie religioasa aflat in flagranta contradictie cu ordinea de drept occidentala, sistem fata de care acesti rebeli ateisti se pare ca au mari reticente in a se pronunta. si e firesc…le’o fi si lor frica sa scrie cuvinte precum islam, sharia, jihad, terorism, turbane, burqa pe frontispiciul blogurilor lor razboinice si/sau profilactice, cum se pretind. e mult mai convenabil sa’si flexeze muschii civismului aruncand flegme artistice in directia extremistilor crestini [ca asa au aflat ca se definesc cei anti-mariajcrestinintrepederasti de la pseudocruciatul ucigas de crestini bervik si de la epigonii acestuia din presa mainstream]

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Alex Nicolin

Un articol din categoria moral panic. Nu ca mi-ar placea prea mult poponarii, dar totusi tonul este exagerat. Relax, make fun of it, nu va exista nicio invazie a gheilor daca se legalizeaza casatoria lor.

Articolul nu are nici o nuanta panicarda, fiind scris intr-o maniera cat se poate de echilibrata, asa ca permite-mi sa iti atrag atentia ca numai progresistii cauta sa arunce in derizoriu fiecare discutie despre Minunata lume noua prin “nu mai fii penibil, relaxeaza-te, prietene, n-ai de ce sa iti faci griji”. Mai grav, unii oameni de buna credinta chiar ii cred pe progresisti, isi lasa garda jos si nu se mai preocupa de ce se intampla, relaxati fiind ca lumea va ramane lafel. Marea problema a acestei atitudini ignorante este ca trezirea din vis este extrem de dura: distopia ridiculizata are prostul obicei de a deveni o crunta realitate imposibil de schimbat. (Enoch Powell a fost ridiculizat cand a vorbit despre “raurile de sange”, anii care vin vor demonstra, din nefericire, cata dreptate a avut).

Personal sunt de parere ca relatiile consensuale dintre doua persoane adulte, si contractele care le consimtesc nici macar nu ar trebui sa fie treaba statului, ci doar a partilor implicate, si a mediatorului privat desemnat de acestea in caz de litigiu.

Youre missing the point. Corectitudinea politica a acaparat statul si cauta sa se impuna tuturor institutiilor autonome. Casatoria homosexuala va deveni acceptabila mai intai la nivel civil, iar mai apoi va fi impusa cu forta de Statul atotputernic tuturor actorilor refractari, i.e. Bisericii (indiferent de numele pe care il va purta). Cum te poate lasa rece, chiar nu inteleg.

Roger Scruton – rant (almost) all the way. Cea mai haioasa fraza e cea cu “educatia sexuala libertariana” din scoli. Individul e atat de batut in cap incat confunda libertinii cu libertarienii. Educatie libertariana poate fi facuta la “educatie moral-civica”, la economie, si la nou-introdusa materie “educatie antreprenoriala”. Desigur, sansa ca programa unor astfel de discipline sa aiba o vana libertariana, mai ales in cazul in care sunt predate intr-o scoala de stat, tind asimptotic catre 0. ????

1. Nu confunda libertinii cu libertarienii, ci spune ca libertarienii incurajeaza libertinajul pentru ca reduc totul la unul si astfel introduc in ecuatie relativismul moral, cel care ulterior duce, in mod ironic, la extinderea statului asistential. Daca morala este neglijabila, interpretabila, atunci ce poate impiedica statul sa intervina in societate impotriva acelora pe care progresistii ii desemneaza ca imorali? Nimic.
2. “Educatia moral-civica” e progressive bullshit pentru mancat rahat cu ong-uri, ONU, discriminare pozitiva, unitate in diversitate si alte baliverne.
3. Libertarianismul care reduce totul la economic este doar marxism redefinit, nimic mai mult.

Tudor> Poate ca Biblia nu este pentru toti argumentul suprem, dar cred ca toti trebuie sa recunoastem ca morala publica si dreptul sunt adanc inradacinate in credinta, mai precis in crestinism. Iti multumesc pentru comentariul echilibrat.

Reply
Tudor
28 iulie 2011
@26. Cam asta spuneam și eu. Încercam doar să adaug și altă linie de argumentație pentru poziția voastră, pe care o susțin de altfel .

Sincer, aș vrea să văd în ambele părți (și stânga și dreapta), mai multă disponibilitate și aplecare către analiză de procese și sisteme. Fundamentarea filozofică și etică e una. Implementarea într-o anumită civilizație practică trebuie făcută cu pârghii, sisteme, interfețe și mult bun simț.

Până la urmă conservatorismul nu trebuie să însemne încremenire în proiect. Diferența esențială față de alte ideologii trebuie să vină din respect pentru tradiție, experiență acumulată și bun simț – i.e. refuzul aroganței rațiunii și a construcțiilor utopice – nu din refuzul de adaptare la noi realități.

Reply
Vlad M.
28 iulie 2011
Dar ce inseamna aceasta “adaptare” ?

Reply
Tudor
28 iulie 2011
@28. Înseamnă evoluție, nu revoluție. Înseamnă să adaptezi mecanisme și instituții la noi realități tehnologice, la schimbările sociale și de mentalitate, etc.

O referință livrescă bună mi se pare expunerea lui Edmund Burke despre diferența între evoluția lentă, organică a instituțiilor Angliei și rescrierea utopică, arogantă a întregului sistem în Franța revoluției. Instituțiile engleze de pe la 1790 nu mai erau cele de la 1300. Dar ele reprezentau rezultatul unei evoluții treptate în timpul căreia fuseseră permanent protejate și valorificate tradiția și experiența. Rescrierea completă a sistemului în Franța, pe de altă parte, a fost un mare fiasco, lucru de așteptat atunci când te apuci să proiectezi de la zero sisteme complexe pentru care nu ești în stare să controlezi nici parametri, nici funcții de transfer.

Un exemplu contemporan ar putea fi răspunsul la presiunile demografice. Este absolut evident că problemele demografice ale lumii dezvoltate provin în bună măsură de la evoluția tehnologică. Nivelul actual de dezvoltare a estompat mecanismele care îi forțau pe oameni să aibă copii până acum vreo 40 de ani. Este evident că problema nu poate fi rezolvată decât reconstruind artificial o parte din acele constrângeri: i.e. adaptare a instituțiilor și politicii la o nouă realitate. Cu toate astea, majoritatea dreptei continuă să creadă că lucrurile se pot rezolva prin predici (probabil pentru că implicarea statului e subiect tabu) în timp ce socialiștii se încăpățînează să spună că nu e nici o problemă în timp ce imigrația rapidă destabilizează societăți vechi de sute de ani sub ochii lor iar situația economică le fuge de sub picioare.

Problema e că în toate taberele și pe toate segmentele politice grosul e format din indivizi care confundă valorile fundamentale cu principiile și regulile sociale (care nu sunt decât particularizări valabile într-un anume context) și au senzația că dacă respectă în mod rigid regulile și principiile în viața personală, lucrurile trebuie să meargă bine. Poți să le arăți probleme, amenințări, cifre, pentru ei nu contează. Ei o țin una și bună cu rețetele învățate pe dinafară, pentru că în marea masă a gloatei chiar și “progresiștii” sunt încremeniți în proiect. Modelul lor vine din altă sursă și le-a fost vândut ca reprezentând progresul, dar asta nu îl face mai puțin rigid decât oricare altă rețetă.

Reply
Alex Nicolin
28 iulie 2011
@Vlad.M#26

In caz ca nu ti-ai dat seama deja, libertarianismul NU reduce totul la economie, ba dimpotriva, efectele economice sunt doar consecinta dezirabila a aplicarii unor principii etice. Libertarianismul autentic porneste nu de la utilitatea economica (vezi David Friedman), ci de la precepte etice – drepturile naturale ale individului – deduse logic din natura acesuia de fiinta rationala. In caz ca ai nlamuriri cu privire la subiect, iti recomand Etica Libertatii a lui Murray Rothbard. In conceptia libertariana, individul are dreptul de a intreprinde orice actiune, atata timp cat nu agreseaza (agresiunea este definita ca initierea oricarui act violent) viata, sau proprietatea legitima (dobandita prin apropriere din antura, productei proprie sau schimb voluntar) a celorlalti. In afara de asta, nu este impusa nicio directiva morala, fiecare fiind liber sa faca absolut orice in cadrul constrangerilor enuntate anterior. Daca vrei sa fii homo, drogat, sau rasist nimeni nu va avea voie sa se atinga de tine nici cu o floare, dar in acelasi timp, nimeni nu este obligat sa adopte o atitudine “corecta politic” cu privire la tine. Tocmai aici este problema “societatii postmoderne”, si anume limitarea drastica a dreptului individului de a discrimina, adica de a [nu] intreprinde actiuni care [nu] sunt compatibile cu propriile conceptii si preferinte. Astfel, cel care incalca normele morale prevalente in grupul din care face parte va putea fi injurat, ridiculizat, exclus pana la ostracizare, dar niciodata batut sau jefuit in mod legitim. Libertarienii autentici, nu cei de fatada, cu inclinatii socialiste/progresiste/etatiste, pe care acelasi Rothbard ii critica in termeni duri, sunt de cele mai multe ori conservatori consecventi, multi dintre ei credinciosi (crestini), si nicidecum libertini. Singurul model de educatie compatibil cu libertarianismul este cel exclusiv privat, in care copilul/parintele alege liber scoala si tipul de educatie (care, bineinteles, poate avea loc si acasa), si o plateste din propriul buzunar. Vad ca nu ai detectat nota destul de evidenta de ironie cu privire la disciplinele introduse in scolile publice, cu titlu de mimetism al pietei. Educatia morala, etica si civica trebuie sa fie in primul rand sarcina de baza a familiei, sub forma celor “7 ani de-acasa”, fiind numai desavarsita prin interactiunile cu ceilalti indivizi din societate. Cu privire la educatia economica, asa cum se preda ea in scoli, am avut de curand acces la un document oficial unde scria negru pe alb ca scopul acestei discipline este “educarea in spiritul unei noi ordini economice mondiale”, eufemism mai mult decat evident pentru “curajoasa lume noua”.

Personal, nu sunt rasist, insa sunt de parere ca civilizatia occidentala, cladita in spiritul liberalismului clasic si al umanismului (inclusiv a celui crestin), sau ce a mai ramas din ea, este in mod clar superioara celei din statele Orientului Mijlociu sau Africii, nu doar din punct de vedere material, ci si etic, moral, si chiar estetic. Nu sunt homofob, dar nici nu imi sunt pe plac manifestarile inclinatiilor sexuale ale unor in spatiile publice. Cu toate acestea, cred ca ar trebui sa se manifeste dupa cum cred de cuviinta, fara a fi feriti insa de consecintele propriilor actiuni, atata timp cat nu se ajunge la agresiune, asa cum am definit-o mai sus. Despre droguri am o parere similara, in sensul ca fiecare are dreptul sa faca tot ce pofteste cu propriul corp, care este proprietatea sa primara, atata timp cat nu-i agreseaza pe ceilalti, suportand, de asemenea, consecintele (excludere), cu toate ca eu aleg sa nu le folosesc. Desi sunt ateu datoita lipsei dovezilor plauzibile pentru existenta divinitatii, nu sunt un dusman al bisericii (impartasesc in mare parte principiile morale promovate de aceasta, in masura in care nu aduc atingere celor enuntate anterior), ci numai a asocierii acesteia cu statul, care nu poate crea decat o relatie stransa de dependenta, abonand institutia spirituala crestina la bani publici – produsul talhariei institutionalizate, subordonand-o in acelasi timp capriciilor politicienilor si birocratilor cu privire la normele sale de functionare interna. Pe scurt, sunt un secularist pasiv, care cauta doar separarea absoluta dintre biserica si stat. Secularistii activi, care vor interzicerea simbolurilor religioase, ori incearca sa lupte in alte moduri agresive, sunt pentru mine doar niste agresori ca oricare altii, pentru ca incalca nici mai mult, nici mai putin decat dreptul la libera exprimare a propriilor semeni (de cele mai multe ori utilizand forta coercitiva a statului), indiferent daca asta inseamna portul de cruce, kippah, niqab ori arborarea decoratiilor de Craciun, Hannukah sau Ramadan. Imi displac in egala masura si extremistii religiosi, care incearca sa restranga libertatea individuala, prin impunerea conceptiilor lor morale particulare celorlalti (vezi “grupurile de actiune” formate de musulmanii londonezi). Defapt, intre secularistii agresivi, si religiosii agresivi, nu exista nicio diferenta.

In caz ca mai ai intrebari despre doctrina libertariana, iti stau la dispozitie.

Reply
Costin A.
28 iulie 2011
Robert Spencer

Victory is in sight
“First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.” — Mahatma Gandhi

We moved from the first stage to the second in the last year or so, and from the second stage to the third in the last week.

We have no money. We have no powerful friends. We have no media connections. We have no resources.

All we have is the truth. And that means that victory is assured.

Reply
Silvapro
28 iulie 2011
Cita ipocrizie si bestialitate!
Mahomedanii pe de-o parte scot verdicte de moarte pentru homosexuali, iar pe cealalta parte se practica cumpararea de baietei (cel din film are 11 ani) de la familii sarace pentru a profita de ei.

http://shoebat.com/videos/dancingBoys.php

Reply

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

publicate recent

22 aprilie, 2024

12 aprilie, 2024

3 aprilie, 2024

1 aprilie, 2024

29 martie, 2024

Populare

Adrian Severin o amenință pe ministra de Externe a României, Luminița Odobescu, că a fost pusă pe „o listă a celor care vor fi făcuți țapi ispășitori pentru ceea ce se întâmplă în politica noastră externă” și „va fi sacrificată” când „o anumită schimbare în situația internațională se va petrece”. Când fostul ministru de Externe …

Autor Costin Andrieş