Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Corupția lui Hillary Clinton (3): Serverul și Benghazi

Supraviețuirea și prosperitatea sistemului de corupție construit de soții Clinton depinde de complicitatea instituțiilor statului american. Uneori nu se poate asigura cooperarea lor deplină, așa că familia Clinton preferă infiltrarea. Întrucât activitatea desfășurată prin Fundația Clinton încălca legea, Hillary a luat decizia să își ascundă corespondența de ochii agențiilor de securitate.

Un server personal

Imediat după ce a fost numită în funcția de Secretar de Stat, Hillary Clinton a cerut pregătirea unui server privat care să administreze contul de mail pe care îl va folosi pe durata mandatului său. Situat în subsolul casei sale din Chapaqqua, New York, acesta încălca recomandările făcute de Agenția de Securitate Națională. Folosirea serverului privat era contrară și regulamentelor interne ale Departamentului de Stat. Pentru Clinton, toate acestea erau simple detalii. Important era să își desfășoare comunicarea prin mail fără privirile indiscrete ale autorităților competente.

O singură problemă: în era atacurilor cibernetice, un server nesecurizat este o țintă extrem de vulnerabilă. Lipsit de protocoalele de securitate ale serverelor guvernamentale, serverul lui Clinton a constituit o breșă în sistemul de informații al SUA și un punct slab pentru politicianul democrat. Este imposibil de precizat câte puteri străine au reușit să acceseze mail-urile primite și trimise de Secretarul de Stat. Sistemele prost apărate, precum cel pus din subsolul reședinței Clinton, pot fi lesne compromise. Hackerii cu adevărat buni, precum cei din echipele de cyberwarfare ale Rusiei și Chinei, nici măcar nu lasă urme pe unde trec.

Ce poate fi spus cu certitudine este că politicianul democrat a încălcat legile americane privitoare la informațiile clasificate. Un funcționar al statului care pune în pericol documente oficiale se face vinovat de neglijență în serviciu. În funcție de gravitatea faptei, o asemenea infracțiune se poate pedepsi chiar și cu ani de închisoare. În cazul lui Hillary Clinton, situația este cu atât mai gravă cu cât ea nu era un funcționar oarecare, ci însăși arhitectul politicii externe a administrației Obama. Hackerii care au obținut acces la contul său de e-mail au putut obține nu doar corespondența privată a politicianului american, ci și planurile administrației de la Washington.

Variabila Benghazi

Pe 11 septembrie 2012, la 11 ani de la atacurile Al Qaeda asupra Turnurilor Gemene din NY, a avut loc incidentul care urma să pună capăt erei Clinton la Departamentul de Stat. Consulatul american din orașul libian Benghazi a fost atacat de jihadiști. Patru americani și-au pierdut viața. Printre aceștia, ambasadorul democrat Christopher Stevens.

La scurtă vreme, Hillary Clinton s-a retras din administrația Obama, fiind înlocuită de John Kerry. Controlat de republicani, Congresul a lansat o investigație asupra afacerii Benghazi, solicitând întreaga corespondență a Secretarului de Stat. La sfârșitul anului 2014, Hillary Clinton a ordonat filtrarea mail-urilor de pe serverul său privat. Unele au fost predate autorităților, altele au fost șterse în 2014. Chiar și telefoanele pe care le-a folosit în timpul mandatului său au fost distruse. Pentru unele din ele aghiotanții lui Clinton au folosit chiar și ciocanul. Desigur, fostul Secretar de Stat susține și astăzi că informațiile șterse de pe server nu erau de importanță publică. Cele 33.000 de mail-uri lipsă aveau ca subiect yoga și nunta fiicei sale, Chelsea.

Fostul Secretar de Stat are de ce să se teamă de ancheta asupra atacului Benghazi. Departamentul de Stat cunoștea cunoștea pericolul în care se aflau reprezentanții săi din Libia. Cererile de întărire a securității, formulate în repetate rânduri de ambasadorul american Stevens, au fost ignorate sau refuzate. Până și răspunsul autorităților americane la atacul terorist a fost ineficient. Forțele militare plecate în ajutor au fost întoarse din drum pentru a se evita escaladarea luptelor. Doar intervenția unilaterală a unor agenți CIA de pe teren a împiedicat un masacru la consulatul SUA.

În plin asalt asupra complexului american, Hillary Clinton a părăsit celula de criză și s-a dus acasă. Câțiva agenți CIA au murit în luptele cu jihadiștii, după 7 ore în care au așteptat, în zadar, un ajutor care nu a mai venit. În cele din urmă, salvarea a venit dintr-o direcție cu totul neașteptată. O grupare militară libiană alcătuită din loialiști ai lui Gaddafi a intervenit a doua zi pentru a escorta personalul american la un aeroport.

Țapul ispășitor

Administrația Obama a refuzat să își asume răspunderea pentru cele petrecute în Benghazi. Hillary Clinton și Barack Obama au pus atacul terorist pe seama unui filmuleț de pe YouTube care îl avea ca subiect pe profetul Mahomed. Videoclipul fusese publicat pe YouTube pe 1 iulie 2012, cu aproape trei luni și jumătate înainte de atacul terorist, și rămăsese complet necunoscut până să fie invocat de diplomația americană.

Barack Obama și Hillary Clinton, 14 septembrie 2012, la primirea rămășițelor omenești ale victimelor din Benghazi.

Barack Obama și Hillary Clinton, 14 septembrie 2012, la primirea rămășițelor omenești ale victimelor din Benghazi.

„Am văzut atacul puternic care a lovit reprezentanța noastră și a dus la pierderea vieților acestor bărbați curajoși. Am văzut furia și violența direcționate asupra ambasadelor americane din cauza unui îngrozitor film de pe Internet cu care nu am avut de a face.” – Hillary Clinton, 14 septembrie 2012

În vreme ce echipa Obama își cerea scuze față de lumea islamică, autoritățile americane se lansau într-o campanie contra regizorului fimului, Nakoula Basseley Nakoula. Descris ca autorul moral al atacului terorist din Benghazi, acest egiptean creștin avea la cazier mai multe condamnări pentru evaziune fiscală, fraudă bancară și intenția de a produce metamfetamină. Eliberat condiționat în 2011, Nakoula s-a apucat să lucreze la înregistrarea pe care avea să o publice pe Internet în vara lui 2012. Autoritățile americane l-au acuzat pe N.B.N. de încălcarea condițiilor de eliberare condiționată. Potrivit înțelegerii din 2011, acesta nu putea folosi Internetul sau folosi un alias fără să ceară mai întâi permisiunea ofițerului supraveghetor. Găsit vinovat, Nakoula a fost condamnat la un an de închisoare.

Versiunea înaintată de administrația Obama a fost respinsă de autoritățile libiene. Mohamed el-Magarief, președintele de atunci al Libiei, a explicat că atacul asupra consulatului american din Benghazi a fost pregătit cu luni înainte. Printre jihadiști se aflau inclusiv persoane din rețeaua teroristă Al Qaeda. Magarief a respins orice legătură între violențe din Benghazi și filmul pus de Nakoula.

Corupție fără frontiere

Ar mai fi multe de spus. Despre Convenția Națională Democrată și măsluirea alegerilor interne din Partidul Democrat. Despre rolul FBI în mușamalizarea scandalurilor în care a fost implicată Clinton. Despre complicitatea unei părți importante din media. Despre multe altele. Rămâne însă ideea de bază: un simbol al corupției și-a propus să ajungă președintele Statelor Unite ale Americii.

Din nefericire, contracandidatul principal al lui Hillary Clinton s-a numit Donald Trump. Un alt ins corupt.

(va urma)

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

2 gânduri despre “Corupția lui Hillary Clinton (3): Serverul și Benghazi

  1. What could be even more disastrous for the Clintons would be if many of the major donors to their charities should decide they’ve been sold a bill of goods and demand refunds of very substantial quids, for which there will not now, nor ever, be the much anticipated quos. With reports that very little of the Clinton charitable donations have actually been applied to charitable deeds, such donors would seem to have a reasonably credible motive for demanding that their donations be returned. Just a few demands could trigger a financial run on the charity itself and multiple lawsuits against other associated Clinton business enterprises, for profit or not. How could the Clintons defend against such claims, with the response that the donations were actually made to obtain political favor?

    Read more: http://www.americanthinker.com.....z4PgQ2iIcJ
    Follow us: @AmericanThinker on Twitter | AmericanThinker on Facebook

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.