Piața Universității, simbol al Revoluției anticomuniste din 1989, este deturnată de activiștii din Piața Rogoversității….

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/minerii-si-revolta-justificata-75743.html

Voxpublica, Costi Rogozanu, Vasile Ernu, cei de la criticatac, în frunte cu Voiculescu, și pentru motive vag diferite, incită la violență pe străzi. Pentru juniori, motivele sînt pe planul 2 sau 3, important e să curgă sînge. Cum spune mentorul criticspanacilor, mîndrul comunist Claude Karnoouh, lupta nu e oricare, e „lupta de clasă”. Din cauza asta CK dă ca exemplu spiritul protestatar al Partidului Comunist din Grecia.

Costi Rogozanu cheamă minerii la București. Nu fără a vorbi de sutele de mineri morți și răniți în accidente de muncă, morți și răniți pentru care responsabili direcți sînt guvernul și Băsescu. Drept urmare, minerii, decimați de Băsescu sînt chemați la București pentru a demonstra. Și cum poate demonstra o populație decimată altfel decît violent? Mai ales daca sînt mineri.

P.S. Varianta cu lipici:

vedeți și http://inliniedreapta.net/insemnare/stupizenia-fara-seaman-a-lui-costi-rogozanu/

Print Friendly, PDF & Email

14 COMENTARII

  1. “Un suflet de miner prins in trupul unui ochelarist”

    Geniala descriere, si foarte obiectiva. :))

  2. un comentariu de la offtopic pe vaxpublica:
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/minerii-si-revolta-justificata-75743.html#comment-753331

    “Aş vrea să-i văd în Bucureşti lipindu-se de manifestaţiile de la Piaţa Universităţii.”

    Traducere:
    “Ultrasii si hipsterii mei din pacate s-au potolit din aruncatul cu pietre, lume prea multa in Piata Univ nu este, asa ca ar fi nevoie urgent de niste intariri. A, ca pot sa se infierbante si sa inceapa sa sparga o vitrina-doua de magazin sau usile de la guvern? Pai exact asta si vreau! Mineriada, ce e aia mineriada? Eu eram prea mic ca sa-mi aduc aminte si oricum am inteles ca aia batuti de mineri si-au cam meritat-o. Si bucurestenii de azi si-ar merita-o, ca nu ies in strada ca sa sprijine protestele din Piata Univ si tolereaza un guvern ca asta.”

  3. Rau trebuie sa mai fie sa fii Rogozanu. Eu unul, daca „meseria mea” ar fi sa fiu Costi Rogozanu 24/7, mi-as schimba meseria.

  4. Costin Andrieş, am mare admiraţie (şi, mă văd nevoit să recunosc, invidie!) pentru răbdarea de care dai dovadă încercând să dialoghezi cu ei. Sincer să fiu, eu nu văd rostul. Ei nu vor dialog. Se feresc ca de dracu’ de dialog. Mai ales dialog civilizat. Ei doar aruncă nişte pietre-n baltă. Dacă fac valuri, bine, dacă e ceva/cineva care opune rezistenţă pur şi simplu aruncă pietre în altă direcţie…

    Eu rămân la ce spune Carvalho despre datoria de a înjura. 😀

  5. Hongse, mersi, dar nu merit. Sa iti spun secretul, e simplu: dupa ani de zile de discutat cu rogozanii, dohotarii, catrinoii, craciunii, tudoranii, platonii si restul iliestilor lumii, am ajuns la cz ca orice discutie e in zadar. Cum spui si tu, pe ei nu ii intereseaza dialogul. Ii intereseaza orgloiul propriu. nu incerc sa discut, ci doar sa ii zgindaresc putin, sa le pun o oglinda in fata citeva secunde, pina fug ei. Am renuntat sa ii mai las sa ma enerveze, ii respect prea putin.

  6. De vita-vercea e plina lumea. Mi se umple inima de tristete vazand oameni tineri transformati intr-o masa amorfa de manevra, care se folosec de cea mai mare cacealma ce a fost administrata vreodata umanitatii, socialismul, ca sa aibe senzatia ca si ei sunt cineva. „Lupta de clasa”?!! Imi vine sa rad cand aud asa ceva… Traducerea mea pentru lupta de clasa suna cam asa: „Sunt mediocru dar vreau sa fiu elita”!!! Nu stiu cine este costi Rogozanu asta. Pentru mine este un neica nimeni. Si ar trebui sa ii dea careva o scatoalca dupa ceafa si sa il puna sa citeasca randurile unde MArx si Engels au scris negru pe alb:

    “Românii sunt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.”

    Karl Marx și Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229

    Un mesaj scurt din partea mea pentru Rogozanu: MARS DE AICI!!!

  7. Reagan a zis că un comunist este cel ce l-a citit pe marx iar un anticomunist e cel ce l-a citit pe marx şi l-a înţeles. Nu ştia că mai există şi categoria criticatatant pe extrema stângă, care nu citesc, nu înţeleg, da’ simt ei că e k00l…

  8. Saracu’ Rogo,dupa ce ca e prost, mai este si idiot!Din pacate, se multiplica dramatic (din nou!!!) numarul exaltatilor frustrati, cu „alonja” intelectuala, care constituie de aproape 100 de ani masa de manevra a himerei comuniste!Este trist ca asta se intampla si intr-o tara ravasita de 50 de ani de cosmar bolsevic.

  9. rogozen pentru posteritate:

    Nu vreau decît să vă recomand un articol foarte bun al lui Adrian Deoancă. Sînt rezumate toate problemele cu minerii în România de azi. Cea mai importantă: încă există percepţia, alimentată de o bună parte din media, care s-ar putea rezuma cam aşa: “aolio, vin minerii în Bucureşti”. E totuşi incredibil că mai apar astfe de reacţii după atîta timp.

    Aş vrea să-i văd în Bucureşti lipindu-se de manifestaţiile de la Piaţa Universităţii. Cred că s-ar închide în sfîrşit o etapă. Oamenii ăştia au problemele pentru care s-a urlat şi în ianuarie, pentru care se urlă şi acum. Ce rost mai are toată demonizarea minerului? Dacă oamenii vor să vină în Bucureşti, să vină să îşi strige revendicările.

    Iată şi textul (critic atac):

    Câteva repere statistice. Din 1990 încoace, o treime dintre accidentele industriale din România s-au petrecut în exploatări miniere, iar 60% dintre acestea au avut loc în abatajele din Valea Jiului. Între 1995 şi 2011, aproape 100 de mineri au murit şi alte câteva sute au fost răniţi. Cele mai grave accidente au avut loc la Vulcan, în 2001 şi 2002, când au murit 24 de mineri, la Petrila, în 2008 – 13 morţi şi 15 răniţi, şi la Uricani, în 2011 – 5 morţi. După accidentul din februarie anul trecut, Ion Ariton, pe-atunci ministru al Economiei, promitea: “Ne dorim să facem condiţii de muncă mult mai bune în mină”. Nu s-a ţinut de cuvânt. Aşa că minerii şi Valea şi-au pierdut răbdarea.

    Nu e singura promisiune faţă de mineri pe care guvernul şi-a încălcat-o flagrant. La începutul anului trecut, Jeffrey Franks cerea guvernului trierea minelor în funcţie de profitabilitate şi reducerea pierderilor celor considerate ineficiente. Împreună cu FMI şi Comisia Europeană, guvernul decidea restructurarea Companiei Naţionale a Huilei până în 2018, dar premierul Emil Boc promitea că nici o mină nu va fi închisă în acest interval. N-a fost să fie aşa. La 1 octombrie anul trecut, CNH a dat afară 900 de mineri. Deşi contractul colectiv muncă prevede plata a nouă salarii nete compensatorii în caz de concedieri, minerii nu au văzut nici un leu până în decembrie, iar acum aşteaptă încă plata ultimei tranşe. Aşteptând după banii cuveniţi, minerii şi Valea şi-au pierdut răbdarea.

    Revendicările actuale ale minerilor vădesc doar o mică parte din dezastrul social provocat în zonă de politicile de dezindustrializare ale guvernelor postcomuniste. În 1989, în minele din Valea Jiului, parte a unuia dintre cele mai profitabile sectoare ale economiei comuniste, munceau în jur de 50.000 de mineri cărora, pe lângă veniturile substanţiale, regimul comunist le oferise şi o poziţie privilegiată în ierarhia eroilor clasei muncitoare. La mijlocul anilor ’90, zona şi-a căpătat însă toponimul “Valea Plângerii”. Disponibilizările din vremea guvernului Ciorbea au ridicat rata medie a şomajului în Vale la 25%, de două ori şi jumătate mai mare decât media naţională la momentul respectiv. Explozia şomajului s-a tradus în sărăcie lucie. În 2005, de pildă, 28% din gospodăriile din Vale trăiau la limita subzistenţei, fără să-şi permită plata utilităţilor.

    (…)

    Peste toate acestea, guvernul se pregăteşte să dea o nouă lovitură angajaţilor din CNH. Dat fiind planul de “eficientizare” a sectorului gândit de FMI şi implementat de guvern, până în 2018, alte trei din cele şapte mine, Paroşeni, Vulcan şi Petrila, urmează să fie puse în conservare. Din cei 7.800 de mineri câţi mai sunt în Vale, vor mai pleca încă 3.000.

    În aceste condiţii protestele minerilor sunt cel puţin la fel de justificate precum ale celorlaltor grupuri care-şi strigă indignarea în Pieţele Universităţii din ţară. E dreptul lor să-şi piardă răbdarea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here