Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Crăciun fericit!

Maria mea a renunţat sã se joace cu vechiul meu telefon, un Nokia 520. Aparatul îmi pãruse şi mie interesant, mã amuza felul simplu în care reflecta Zeitgeistul, şi zic asta pentru cã avea o chestie teribilã – când tastam “preoţi” îmi dãdea ca sugestie urmãtorul cuvânt “pedofili”. Acum câtiva ani asocierea era fãcutã automat peste tot în presã şi nu numai, dupa cum arãta şi telefonul meu. Atunci am asistat toţi la vânatoarea de vrăjitoare din lumea catolică, când pe lângă câteva cazuri reale de abuzuri, a început o isterie a vânatorii şi condamnării publice a unui număr mare de preoți catolici, doar pentru că falsele amintiri ale unor gay isterici (cărora simpla existenţă a Bisericii Catolice le producea stări profunde de rău) îi fãcea să vadă în fiecare preot un violator. Doctrina care afirmă categoric faptul că relaţia homosexuală e păcătoasă şi imaginea preotului ca părinte spiritual care se poate substitui tatălui absent în mintea unora, acestea nu puteau fi uşor digerate de militanții pro aiureală în ceea ce priveşte identitatea sexuală şi tot ce era legat de homosexualitate. În fine, deşi uşor explicabilă vânătoarea asta de vrăjitoare, presa şi lumea politică au plonjat în minciunã fără să îşi pună prea multe întrebări sau să gândească de două ori asupra subiectului. Bine, faptul că în aceeaşi perioadă un cunoscut realizator de emisiuni de la BBC a fost găsit vinovat de pedofilie nu a pus nici o umbră asupra colaboratorilor acestuia, care e de presupus că ştiau ce se întampla în anexele studiourilor unde monstrul activa.

O altã explicaţie pentru atacul la Biserica Catolică este că aşa cum comunismul nu a pierit odată cu dispariţia Imperiului răului, şi a supravieţuit bine mersi Uniunii Sovietice şi Estului Europei, ba mai mult, s-a reformat şi a revenit atacând acum la toate nivelurile societăţile lumii occidentale, la fel ateismul militant al stângii şi anticlericalismul au luat forme noi, e drept cu acelasi fond vechi, şi au reluat atacul general la adresa întregii civilizatii creştine, începând cu Biserica Catolică. Asta a funcţionat şi ca o capcană imensă pentru celelalte Biserici care, jenate de subiectul mult prea delicat, nu au dat nici un semn de solidaritate cu Roma, ba mai mult, din lumea protestantã şi chiar din cea ortodoxã mulţi s-au bucurat de atacul care trebuia să ducă la slăbirea catolicismului, fără să ţină cont că urma să le vinã şi lor rândul la acelaşi tratament din partea presei şi a opiniei publice manipulate şi prostite de intelighenţia roşie. I-a venit de curând rândul şi Bisericii Ortodoxe, dar Ortodoxia e uşor şi rapid pasată de progresisto-stângişti ca un cult retrograd specific lumii sărace a Estului Europei, mult prea specific Rusiei, aşa că nu a meritat prea multă atenţie, a fost doar pusă eticheta de arhaism nefrecventabil. Iar “susţinerea” şi “protecţia” (în sens mafiot) date Bisericii Ortodoxe de Kremlinul revenit iar la vechile obiceiuri criminale nu a ajutat deloc cauza creştinilor ortodocşi din toatã lumea, deoarece, lucru ştiut, cu prieteni ca ruşii, nu mai e nevoie de dusmani…

Şi acum e rândul Protestantismului, care ar avea în fibra lui ceva ce poate părea că rezoneazã cu ideile revoluţionare ale Stângii, mai ales când e vorba de noii protestanţi. Numai că noile denominaţiuni protestante au un spectru foarte larg al concepţiilor. Neoprotestantismul a fost simpatizat pentru acceptarea sporadică a homosexualităţii, a cotelor de gen sau a altor ciudăţenii din seria asta de către unele grupuri confesionale, dar acesta are şi denominaţiuni de o rigiditate şi o rigoare care exclud orice concesie făcută prostiilor Stângii. Asta nu avea cum să nu producă reacţii din partea celor care îşi camuflează afilierea la curentul politic prin excelenţã ucigaş din sec. XX, socialism-comunismul, numindu-se progresişti.

Acum avem ca exemplu situaţia din Norvegia, ţarã în majoritate protestantã, dar care a găsit că prea mult protestantism dăuneaza familiei, ajungând până la atitudinea cea mai pur stalinistă de a despărţi copiii de părinţii care îi învaţã prea serios valorile creştine ale protestantismului ce nu acceptă ideile fanteziste ale noului val al stângii. Şi, în Postul Crãciunului, în ţara cu cel mai mare nivel de trai din lume, sunt copii separaţi de părinţii prea grijulii, dar “înapoiaţi” în concepţii. Grozavia asta, adaugată valului de avorturi şi pruncucideri legale din Norvegia ultimilor ani, aduce cu nebunia lui Irod, care a fãcut tot ce i-a stat în putinţă să prigonească Sfânta Familie şi să scape de Pruncul Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, de care îi era frică regelui tiran că ar fi ajuns să conducã ţara în locul lui, al regelui îndepărtat de Dumnezeu.

Aşadar, acum tot creştinismul este din nou atacat. Şi vine Crãciunul, o să sărbătorim Naşterea Domnului Iisus Hristos, care a venit în lume ca pui mic de om, iar cei care aţi ţinut în braţe nou-născut ştiţi că întâi pruncul se arată ca minune fragilã pe care orice o poate tulbura, care e în dependenţă totală de tine şi de cei din jur, dar dacă te uiţi atent la faţa lui luminată, ţi se descoperă cã de fapt tu şi lumea întreagă depindeţi de micul pui de om. Aşa a fost când a venit Hristos Domnul, aşa e şi acum, când se vrea iar îndepãrtarea Fiului lui Dumnezeu de lumea aceasta, ca în vremea lui Irod.

Aşadar nu e nimic foarte nou sub soare. Ce e de făcut?

Hristos Domnul ne îndeamnă: Îndrăzniţi, eu am cucerit lumea! Şi noi avem să ne găsim locul în lupta asta pentru apărarea civilizaţiei creştine şi aşa cum au picat marii tirani ai secolului XX, aşa avem nădejde că vor pica şi noii tirani camuflaţi între funcţionarii mânaţi de ideile criminale ale vechiului “progresism”. Cum spunea Churchill – după ce am luptat cu tigri, nu ma mai sperie maimuţele – aşa avem şi noi a ne spune, mai ales noi românii, care am supravieţuit criminalului comunism ceauşist.

craciun

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

2 gânduri despre “Crăciun fericit!

  1. „Să ai curajul credinței tale și al convingerilor tale. Le revine celor răi să tremure în fața celor buni, nu celor buni să tremure în fața celor răi.”

    Don Bosco

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.