Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi… dar nu „ca iepurii”

Print Friendly, PDF & Email

Am citit la miezul nopții transcrierea „conferinței de presă” a Papei Francisc din avionul care îl aducea de la Manilla. M-am indispus profund. Îmi închipuiam titlurile de dimineață.

Bineînțeles, dimineață, Mediafax titra: Cuplurile catolice nu trebuie să procreeze „ca iepurii”, susţine Papa Francisc.

Unii cred, scuzaţi-mi termenul, că, pentru a fi buni catolici, trebuie să fie ca iepurii.

E adevărat, titlul părea forțat. Ca ziarist însă, nu văd cum aș fi putut ocoli la rândul meu formularea „ca iepurii” în titlul unei știri despre cele discutate de Papă cu ziariștii. Și mi-ar fi fost, cred, extrem de greu, dacă nu imposibil, să o echilibrez cu ceva pozitiv din acea discuție pe măsura impactului și conotației expresiei folosite de Papa Francisc.

Peste zi a fost elaborată o întreagă hermeneutică a vorbelor Papei. Au apărut distincții, nuanțe, că nu ar fi zis „to breed like rabbits”, ci „to be like rabbits”, ceea ce ar fi cu totul altceva.

Cum ar veni, nu să se înmulțească credincioșii catolici precum iepurii, ci să nu fie ca iepurii – să nu mănânce prea mulți morcovi și prea multă varză și trifoi, pesemne. Încercarea de a drege busuiocul ulterior, nu înlătură gustul amar.

Căci această frenezie papa-mediatică, apetitul de a fi pe placul presei cu orice preț, chiar și cu prețul ridiculizării involuntare a unor credincioși, lipsa de sensibilitate, lipsa de prudență în alegerea vorbelor (culmea, despre „prudență” în exprimare s-a vorbit foarte mult în acea „conferință”), îi rănesc pe tocmai aceia care, pentru a fi fideli credinței în Hristos și pentru a urma învățăturile Bisericii Catolice, și-au sacrificat bunăstarea și confortul, ori și-au pus în pericol chiar sănătatea sau viața (au fost mame beatificate și sanctificate pentru aceste sacrificii) .

Familiile numeroase sunt bogăția Bisericii, sunt sursa vocațiilor pentru preoție și călugărie; sau cel puțin așa erau  ele considerate în trecut de Vatican. Și cunosc o mulțime de familii catolice, ortodoxe și protestante, în țară, în Marea Britanie și în Franța, care se puteau limita, „responsabil”, la trei copii (împlinindu-și așadar cota de înlocuire a populației calculată de „specialiști” și dată drept exemplu tot de Papa Francisc), bucurându-se în schimb de un automobil (ori de unul mai luxos), de o casă mai mare (ori de mai mult spațiu), de vacanțe de calitate, în străinătate sau la schi ș.a.m.d. Nu au făcut-o. Trăiesc modest, muncesc pe rupte, nu-i veți vedea nicicând cerând ceva de la stat. Sunt iepuri? Ori s-au înmulțit ca iepurii?

Poate fi o gafă, deși, din păcate, discuția și alte discursuri recente nu prea mai îngăduie o astfel de explicație. Am citit recent și analiza corespondentului religios al Le Figaro, Jean-Marie Guénois, care a surprins foarte bine sentimentul multora din generația Ioan Paul II și Benedict XVI de a se simți trădați, în care, personal, mă regăsesc.

Frenezia papa-mediatică, apetitul de a fi pe placul presei cu orice preț, lipsa de sensibilitate și prudență în alegerea vorbelor, i-au rănit tocmai pe aceia au ales să aibă mulți copii, sacrificându-și bunăstarea și confortul.

Il est clair que la génération Jean-Paul II et Benoît XVI, clerc ou laïque, est plongée dans un profond embarras. Le malaise est maintenant certain. Très engagée, cette génération est partagée en raison de sa loyauté, de sa fidélité au pape et de sa foi chrétienne, très profonde dans l’Eglise catholique et de ses engagements sociaux réels. On raille tellement facilement les familles nombreuses catholiques, avec leur «catho-mobile», leurs looks «cyrillus» digne de la sympathique caricature du film de «la vie est un long fleuve tranquille». Les cathos sont les premiers à s’amuser de cela et ils manient comme tous l’autodérision et l’humour.

Mais François connaît mal le concret de la situation des catholiques en Europe et aux Etats-Unis. Il semble ne pas percevoir que ces familles plus nombreuses que la moyenne ont certes des allures bourgeoises – et certaines le sont profondément – mais elles ne sont plus ce qu’elles sont par mimétisme social mais par conversion profonde à la suite des appels à la «sainteté» de Jean-Paul II et de Benoît XVI. Elles sont encore moins les riches familles de Buenos Aires avec plusieurs chauffeurs attitrés quand ce n’est pas un pilote d’hélicoptère familiale!

En Europe ou aux Etats-Unis, les familles catholiques dites aisées ne le sont pas quand elles deviennent nombreuses. (…) Très dur donc pour cette génération de familles chrétiennes de constater que l’Eglise catholique qui devrait les saluer et les soutenir – ce que tant de prêtres et beaucoup d’évêques font admirablement – ne les reconnaît pas pour ce qu’ils sont en vérité et non en caricature. Ils se sentent comme raillés, catalogués, comme n’étant peut -être pas de «vrais» chrétiens parce qu’ils ne seraient pas des militants de l’option préférentielle pour les pauvres…

Or pauvres, ils le sont souvent, si l’on rapporte souvent le seul salaire au nombre de personnes à charge… (…) Il y a un authentique engagement chrétien dans ces familles qui sont d’ailleurs – ce n’est pas un hasard – les principales pourvoyeuses de vocations religieuses.

Il ne faudrait donc pas qu’une forme d’injustice idéologique soit exacerbée par certains caciques du pontificat pour frapper les générations Jean-Paul II et Benoît XVI qui forment les forces vives de l’Eglise de France et qui n’ont surtout pas besoin d’être découragé en ce moment.

article-1220119-045AFFB90000044D-405_468x321

Some think that, excuse me if i use that word, that in order to be good Catholics we have to be like rabbits. No. Responsible parenthood!

Eforturile depuse apoi pe tărâmurile exegezei „conferințelor de presă” și studiului etologiei rozătoarelor (în cazul cel mai recent) nu vor reuși să șteargă amărăciunea.

Gafă ori nu, epidemia de „papa-medie”, ce combină apetitul pentru expunere mediatică facilă cu lipsa de prudență a Papei în alegerea vorbelor poate duce la tragerea unor concluzii revoltătoare.

Tot într-o conferință din avion, de data aceasta în drum spre Filipine, discutând despre caricaturile insultătoare, blasfemiatoare chiar ale Charlie Hebdo și atacurile teroriștilor islamici, Papa a dat nefericitul exemplu al previzibilei pedepsiri cu un pumn a unei injurături de mamă. Un exemplu ce putea fi înțeles, măcar în parte, ca  justificare a folosirii nelegitime a forței și, in context, a terorismului, drept reacție la o insultă la adresa religiei. 14 oameni fuseseră tocmai uciși cu sânge rece.

Eforturile depuse apoi pe tărâmurile exegezei „conferințelor de presă” și studiului etologiei rozătoarelor (în cazul cel mai recent) nu vor reuși să șteargă amărăciunea. De fapt, ne vor cufunda și mai mult în ridicol. Și se vor multiplica pe măsura conferințelor de presă din avion date de Papa Francisc.

The following two tabs change content below.
Gelu Trandafir
Gelu Trandafir a studiat jurnalismul în Franţa. A fost producător de emisiuni pentru ProTV, realizator şi editor pentru BBC World Service, editorialist la România liberă şi redactor-şef adjunct la Evenimentul Zilei şi Cotidianul. A făcut parte din Delegaţia Permanentă a PNŢCD la începutul anilor '90 şi este membru fondator al Fundaţiei Ioan Bărbuş. A fost membru CNA între 2006 și 2012.

7 gânduri despre “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi… dar nu „ca iepurii”

  1. Foarte mulți catolici sunt încă în denial. S-a creat o întreagă literatură sub titlul „ce a vrut, de fapt, Papa să spună” – în care se justifică, tot mai acrobatic, cuvintele acestuia care ar fi, de fiecare dată, scoase din context și răstălmăcite de ziariști. Dar deja lucrurile s-au repetat de prea multe ori ca să mai țină explicația asta.
    Pe de altă parte, cf. învățăturii Bisericii, Papa nu este infailibil când dă declarații în avion.

  2. Da, Papa Francia ar trebui ori sa nu mai calatoreasca cu avionul, ori sa se abtina de a mai da declaratii in zbor….

  3. ….. si nici sa nu se mai pozeze pe linga ziduri …
    ……sau sa nu accepte reprezentarea bebelusului Jesus impodobit cu keffieh in postura de palestinian
    ………………………

    E pacat ca in cazul islamismului, ia apararea agresorului si nu a victimei.

  4. Silva, mulți credincioși au deja emoții când Papa călătorește cu avionul mai mult timp și stă de vorbă cu ziariștii.
    Dar problema nu e numai de avion, din păcate. A mai declarat tot felul de lucruri și de la sol, ca să zic așa.
    E drept, nu erau ex-cathedra.
    Dar oricum, tot ce zice Papa are importanță și influență. Îl ascultă peste un miliard de catolici, ca să nu mai socotim și pe cei de alte credințe, care și ei dau atenție spuselor papei.
    În vremuri ca astea, când creștinismul e atacat de islam, de kaghebism, de vechiul marxism și de neomarxismul cultural, care au pătruns profund și înăuntrul Bisericii, astfel de vorbe aruncate de Suveranul Pontif sunt exact ce ne mai lipsea…

  5. Anca, un mi s-a inregistrat un consecutiv comentariu – era in legatura cu „zidul” aparator dintre Israel si terotorii si cu faptul ca n-a obiectat la identitatea noua de palestinian a lui Isus, parca in vizita de la BeitLehem. Si in general ca nu ia o pozitie ferma impotriva terorismului si a Islamismului.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.