Cam așa relatează Europa Liberă în fiecare an deportările. Nu tu referințe la ocupația sovietică, nu tu responsabilizarea Rusiei, nici măcar căutarea, oricât de vagă, a cauzelor deportărilor în natura ideologică a regimului comunist. Pe care nici comunist nu-l numește, ci, printr-o pudoare ticaloasă, stalinist.

E un interviu cu regizoarea unui film documentar la temă, despre care pot să înțeleg că nu e o teoreticiană a fenomenului totalitar, dar care reflectă limitele înțelegerii acestui fenomen de către intelighenția locală.

În fiecare an aceleași refrene, din care se înțelege că totalitarismul e un efect, un rezultat al unei sume de slăbiciuni omenești, o consecință a unei răutăți istorice. Niște oameni răi au intrat cu nagaica (pușcă rusească) în casele unor oameni buni, i-au urcat în vagoane și i-au deportat.

Care să fie lecțiile acestor evenimente tragice? Ce învățături să tragem, noi, ca societate? Păi, să fim mai buni, să nu mai fim așa răi, să ne mai uităm la noi în oglindă, să începem de mâine să fim mai generoși, să oferim locul în troleibus pensionarilor, și poate că așa, în felul acesta, nu vom mai repeta greșelile trecutului.

Care-s multe și grele. Și care constau spre exemplu în rautăți, ticăloșii, lașităti, trădări, violențe, complicități. Lăsați că regimul a fost cum a fost, dar au existat moldoveni care și-au părât vecinii, n-au sărit cu coada săpii la nagaică să-și apere megieșii, vecinii ridicați, ba mai mult decât atât, şi-au mai și furat unii altora hîrburile și măturile sprijinite de ușa casei celui proaspăt deportat.

În fine, tot soiul de anecdote, dar absolut nimic despre natura ideologică a regimului care a exploatat asemenea tare și slăbiciuni. În acest context, al totalitarismului, banalitatea răului nu e o explicatie satisfăcătoare. E cel mult o explicație conjuncturală, nu una care să-i explice natura.

Ideea e că totalitarismul nu e o simplă manifestare de slăbiciuni umane, de răutăți istorice. Condiția umană e predispusă prin natura ei la aceste defecte, pe care regimurile politice, puterea în general, cea totalitară cu atât mai mult, dar și simpla noastră aflare în lume nu fac decât să le reflecte și să le instrumentalizeze.

Relația de cauzalitate e, așadar, alta.

Totalitarismul nu e rezultanta acestor defecte general umane, care s-au manifestat și se vor manifesta în toate timpurile, înainte și după totalitarism, până la sfârșitul veacului. Slăbiciunile umane nu explică prin ele însele natura, dimensiunea și impactul acțiunii totalitare. Totalitarismul, ca orice alt regim, le exploatează, bineînțeles într-un mod absolut, la o scară excepțională în istorie.

Totalitarismul e o construcție ideologică, în sens strict, adică intelectuală, de o anumită complexitate, dovadă că nu e accesibilă tot timpul oricui, dar care, în ciuda acestei complexități, reflectă niște trăsături foarte clare, precise, o natură concretă.

Totalitarismul nu este nici o dictatură oarecare, nu este o oarecare autocrație, nu este un despotat, oricât de crâncen, nu este o monarhie cu un prinț atotstăpânitor care tronează peste suflete.

Totalitarismul nu este rezultatul unei simple slăbiciuni sau răutăți umane, pe care e destul să le „conștientizăm”, și pe care îl putem astfel evita prin a „învăța să fim mai buni”.

Totalitarismul este o elaborare ideologică, care nu se contracarează doar printr-o abordare moralistă. Totalitarismul cere a fi înțeles intelectual. Dacă nu-i vom înțelege premisele intelectuale, nu vom înțelege nimic și-l vom trata în continuare anecdotic.

Print Friendly, PDF & Email

6 COMENTARII

  1. Asa relateaza toata mass media orice legat de comunism. Exemplu: serialul Cernobal.
    „Systematically and dramatically, Chernobyl exposes the communist disregard for human life and safety, socialism’s ineptness at designing anything that works as it should, and the totalitarian state’s fear that anything that exposes the sham is an existential threat to its existence… But you wouldn’t know that from reading the reviews from major critics, who are embarrassingly eager to assure its readers that the show is about almost anything else.
    Here are just a few prominent examples. I could go on all day:
    The critic at The Atlantic thinks it’s a “fable” about every political issue in the liberal grab bag.
    “ Whether you apply its message to climate change, the “alternative facts” administration of the current moment, or anti-vaccine screeds on Facebook…””

    https://pjmedia.com/lifestyle/liberal-critics-bizarre-take-hbos-chernobyl-not-about-communism/

  2. Nagaica nu e pusca, e un soi de biciusca, 70-80 de cm, flexibila. Initial o purtau ofiterii de cavalerie tzarista, sa-si bata calul pe crupa la galop. Bolsevicii ca orice frustrati subconstient ii imitau pe cei pe care teoretic ii urau ‘de clasa’, asa ca aveau si ei, de regula folosita la batut oameni. Probabil confundati cu naganul, ala era arma de foc, dar pistol. Tot din kitul micului komisar. Pe tema – rezon, batalia e cam pierduta, si pe masura ce trece timpul va fi si mai rau. Mai nou, Stalin e personaj de meme. Gen X auzind numele isi vor aduce aminte de meme, nu de genocid, deportari sau epurari.

  3. Europa Liberă si-a pierdut demult relevanța de altă dată. Uneori lasă impresia că e , pentru vremurile care le trăim,pur și simplu reactionară. Nu s-a schimbat nimic o dată cu noul directorat al Sabinei Fati. Mici măcar în privința acurateței limbii române … pardon , moldovenești !

  4. Deh, cu S. Fathi e o întreagă poveste… Cam așa înțelegem cum de s-a dus dânsa, de una – singurică, prin tot sudul fostei u.r.s.s., ca să scrie o carte fabuloasă asupra „cenușei imperiului”…

    Cu adevărat se revelează adevărul că tovarășii au reușit „penetrarea” acestui post de radio, care le amenința liniștea imperiului în oblojeală – și câteva conserve au și pus botul la „lucrare”…

  5. @Dorin – nu cred ca ameninta nimic, e cvasi-irelevant. Ivanii au si ei bugetul lor, mic-mare cat o fi, dar oricum nu-s prosti sa ii cheltuie aiurea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here