Cum să nu apelezi la mila străinului. O poveste despre Arcade Fire

    3

    photo_arcade_fireRégine Chassagne, o cîntăreaţă de origine haitiană din Canada, face următorul apel de caritate pe situl The Guardian: I let out a cry, as if I’d heard everybody I loved had died

    Nu traduc articolul intreg, ci doar pasajele cele mai relevante (pasajele în italice reprezintă accentuarea traducătorului).

    Am scos un strigăt de durere, ca şi cum aş fi aflat că toţi cei pe care-i iubesc s-au prăpădit

    Undeva, în inima mea, e sfîrşitul lumii.

    Nimic nu mai e nostim zilele astea. Îi jelesc pe cunoscuţi. Îi jelesc pe cei pe care nu-i cunosc. Îi jelesc pe cei care sunt încă îngropaţi sub moloz şi nu vor fi putea fi salvaţi la timp. Şi eu nu pot fi de niciun ajutor. Toţi cei cu care vorbesc spun acelaşi lucru: Timpul a încremenit. Totuşi, timpul lucrează, înşiruindu-se printre crăpături de moloz, confiscînd vieţile supravieţuitorilor, una cîte una.[…]

    Cînd s-a întîmplat cutremurul eram acasa, în Montreal, în siguranţă şi confort, navingînd pe Internet, cam la întîmplare, la fel cu milioane de occidentali. Apoi au venit ştirile de ultima oră: un cutremur de 7.0 grade a lovit Haiti în vecinatatea lui Port-au-Prince. M-a invadat o emoţie extraordinară. Mi s-a tăiat respiraţia. Inima mi s-a prăbuşit şi a intrat în panică. Am înţeles imediat că intregul oraş nu e construit ca să reziste unui asemenea atac, şi că mii de oameni sunt îngropaţi sub moloz. […]

    Provin dintr-o famile care s-a refugiat în timpul dictaturii de teroare a lui Papa Doc. Bunicul meu a fost ridicat de Tonton Macoutes. S-au scurs zece ani pînă cînd tatăl meu a aflat că bunicul a fost ucis. Mama şi surorile ei s-au întors într-o zi de la piaţă şi şi-au găsit nepoţii şi prietenii ucişi în casă. Mama s-a dus la ambasada Republicii Dominicane şi în genunchi s-a rugat pentru viaţa ei, într-o spaniolă stricată.[…]

    În acest timp de criză, cînd moartea vine în fiecare minut în Haiti, vă implor să contribuiţi la organizaţia caritabilă “Parteneri în Sănătate” si să fiţi pe cît se poate de generoşi […]

    Ştiu că, atunci cînd veţi citi rîndurile astea, va fi duminică. Strigătele de sub moloz vor fi incetat, şi cîteva miracole vor mai fi posibile. În acelaşi timp, supravieţuitorii nu trebuie abandonaţi în voia sorţii. Ţări ca a noastră [Canada] trebuie să le dea cel mai bun ajutor posibil.

    Mulţi haitieni se aşteaptă să fie abandonaţi din nou [de Occident]. Istoria arată ca sentimentele lor sunt justicate. Haitienii ştiu că au fost nedreptăţiţi de nenumărate ori. Ce vedem la ştiri acum e mai mult decît un dezastru natural. Cutremurul a ridicat vălul de pe sărăcia disperată a haitienilor, permisă [facilitată] de sute de ani de nepăsare din partea Occidentului…

    În ultimă instanţă, trebuie să avem compasiune şi respect faţă de haitieni şi să facem în aşa fel ca ţara să se pună pe picioare odată pentru totdeauna. Mişcarea de independenţă faţă de Franţa colonială, de acum două sute de ani, ar trebui înscrisă ca unul din cele mai extraordinare evenimente de eliberare din istoria umanităţii. (….)

    Vestul a finanţat guverne corupte în trecut. În momentul de faţă, în Haiti, există un guvern ales democratic. Groaznic de neputincios, dar încă pe picioare. Acesta e momentul de a ne arăta solidaritatea […]

    Régine Chassagne este membru al trupei rock Arcade Fire

    Lecţia nr. 1:

    • Nu cerşi la Occident în timp ce acuzi acelaşi Occident de toată mizeria din Haiti.
    • Nu-i exploata emoţional pe occidentalii de la care ceri contribuţii umanitare, dar care n-au nimic de-a face cu s-a întîmplat în Haiti cu 200, 100, 50 sau 20 de ani în urmă. E obscen, dincolo de prostesc.
    • Montrealul ţi-a dat, cum recunoşti, un loc demn de existenţă. E parte a “Vestului” pe care-l demonizezi. Dacă “Vestul” e aşa de rău, de ce nu te muţi definitiv în Haiti ca să ridici molozul şi să hrăneşti victimele “Vestului”?
    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentWSJ Video: Obama’s War on Big Banks
    Articolul următorApocalipsa climatică se amână un pic
    Cristina Rotaru
    Ca fostă profesoară de română şi engleză în ţară nevoită să emigreze în SUA de regimul comunist, continui să iubesc limba şi cultura română cu o pasiune care-i deranjează pe leneşii în gîndire care intră pe situl nostru neavizat, sau crezînd că "orice merge". M-am alăturat "patrupezilor " nu numai pentru că le împărtăşesc filozofia politică, ci şi pentru că am recunoscut talentul lor eseistic în română, ca şi al celor care scriu aici regulat, cu miez, pătrundere, şi într-o bună limbă românească, chiar dacă uneori nu le împărtăşesc părerile.

    3 COMENTARII

    1. costin:
      Multzam! Excelenta „punere in scena” a apelului cintaretei prin video-ul postat de tine.

      Videoul e halucinant. Mi-aduce aminte de povestirea lui Stephen King „Children of the Corn” si filmul cu acelasi nume, in care copiii dintr-o comunitate agriculturala din Nebraska, in urma unei secete devastatoare, iau legea in miinile lor, intra in case fara permisie si hacuiesc pe cine pot.
      Uita-te la trailer-ul filmului din 1984:

      http://www.youtube.com/watch?v=R97ZOcOXP3s&feature=PlayList&p=E629CCAEE7609882&playnext=1&playnext_from=PL&index=13

      Revin

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here