De ce a ieșit lumea în stradă împotriva comuniștilor la 8 Noiembrie 1945

    Print Friendly, PDF & Email

    Extrase din relatările lui Cicerone Ionițoiu (1924-2014) despre Manifestaţia din 8 Noiembrie 1945. Cicerone Ioanițoiu, istoric și lider al rezistenței anticomuniste din țară și din exil, membru PNȚ, a participat direct la evenimentele din 8 Noiembrie, în Piața Palatului, București.

    Text publicat cu permisiunea autorului. 

    8 noiembrie 1945

    Amestecul rusesc în afacerile interne ale României era evident la toate nivelele vieţii politice, economice şi sociale, şi urmărea schimbarea întregii structuri, pentru a transforma ţara într-o anexă bolşevică.

    Pe lângă uneltele aduse în „furgoanele sovietice” si politrucii veniţi cu diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia, Cloşca şi Crisan”, au mai găsit şi la fata locului mulţi oameni lipsiţi de caracter, puşi pe trădare pentru a parveni, pe care ruşii i-au folosit ca „tovarăşi de drum”, cât au avut nevoie.

    Cu ajutorul acestor elemente şi cu sprijinul tancurilor ruseşti, A. I. Vîşinschi a impus guvernul de la 6 Martie 1945 care a dezlănţuit o cruntă teroare în toată tara.

    cici ionitoiuRegele Mihai, în luna august, a cerut demisia lui Petru Groza, care a refuzat dispoziţia regală la îndemnul lui Susaikov (vicepreşedintele Comisiei Aliate de Control din România), ceea ce a determinat cunoscuta criză denumită „Greva Regală”, care a ţinut până la 8 ianuarie 1946, când s-au aplicat hotărârile Conferinţei de la Moscova din 26 Dec.1945.

    În timpul „Grevei Regale”, într-un raport al Misiunii Militare americane adresat Washingtonului la 13 septembrie 1945, se spunea: „…Scopul URSS este în mod clar… să integreze România în mod complet în situaţia economică si politică sovietică. Comunizarea integrală şi unirea formală cu URSS, urmărită de comuniştii români, sunt probabil scopuri finale, dar sunt departe de înfăptuirea lor.”

    Uniunea Sovietică nu va tolera niciodată în Răsăritul Europei guverne ostile

    La începutul Conferinţei de la Londra a Miniştrilor de externe ai celor trei Mari Puteri (16 septembrie 1945) Molotov declarase: „Uniunea Sovietică nu va tolera niciodată în Răsăritul Europei guverne ostile şi nu poate fi vorba de reorganizare a guvernelor bulgar sau român decât după ţinerea alegerilor.”

    (…) Iuliu Maniu, în declaraţii făcute presei străine în acea periodă sublinia între altele: „…Dacă dl. Molotov orientându-se după informațiuni tendenţioase si interesate ce i-au fost date, afirmă că nu are nimic să reproşeze guvernului [Groza], ţara românească în covârşitoarea şi impresionanta ei majoritate reproşează acestui guvern dezastrul economic, degringolada financiară, prăbuşirea monedei naţionale, specula înspăimântătoare, anarhia, carenţa autorităţilor, convenţiile oneroase încheiate cu străinătatea şi mai cu seamă îi reproşează teroarea cumplită pe care a instaurat-o. Opinia publică, care cunoaşte realităţile, va condamna în unanimitatea ei pe acei informatori în fruntea cărora stă actualul guvern prezidat de dl. Petru Groza, un guvern odios cum n-a mai fost altul în România. Pe un sâmbure comunist s-au grefat ambuscaţii şi rataţii vieţii publice româneşti de sub cele trei dictaturi precedente, care compromişi şi odioşi opiniei publice, s-au oferit să camufleze pe comunişti, pentru ca scăpând de acuzaţia de criminal de război, să poată exercita o nouă teroare de pe banca ministerială a aşa zisului guvern democratic. Acest guvern nu este susţinut decât de fasciştii unguri rămaşi aici de pe timpul regimului hortist, de câţiva agenţi şi oportunişti care se găsesc în toate ţările şi în toate timpurile şi de o mică minoritate de muncitori care terorizează pe cei din majoritate prin comitetele sindicale şi de fabrică impuse cu forţa poliţienească….”.

    Reprezentanţii american si englez din Românii, Schuyler si Berry s-au întâlnit pentru prima dată cu Ana Pauker pe 19 octombrie încercând să schimbe atmosfera în relaţia Est-Vest din România. În cadrul discuţiilor, cei doi reprezentanţi apuseni au subliniat că nu se poate trece peste faptul bine cunoscut din ultimii 10 ani că „numele lui Maniu şi Brătianu au fost asociate în mintea opiniei publice americane cu lupta pentru libertate şi democraţie în România.”

    …În noaptea de 24 spre 25 octombrie au fost arestaţi numeroşi naţional-ţărănişti şi liberali din Capitală, care au fost supuşi la torturi şi privaţiuni, iar în cursul zilei de 25 octombrie au continuat arestările printre fruntaşii tineretului naţional ţărănist ce plecau de la sediul partidului din str. Clemenceau nr. 9 -11, de teamă ca aceştia să nu manifesteze pentru Rege cu ocazia zilei de naştere din 25 octombrie. În ajunul acestei aniversări guvernul a anunţat că ziua de naştere a Regelui va fi sărbătorita odată cu cea onomastica pe 8 Noiembrie.

    Nu există libertatea presei, a cuvântului si a întrunirilor si nici inviolabilitatea persoanei

    La 31 octombrie, într-un interviu acordat ziarului „New-York Times”, Iuliu Maniu arăta cât era de tragică situaţia României „înconjurată de țări rivale care vor avea în curând alegeri şi deci guverne recunoscute, putând fi reprezentate la Conferinţa de Pace. Marile Puteri trebuie să ia măsuri urgente şi practice pentru a elimina guvernul actual, care este complet lipsit de sprijinul opiniei publice, care va considera guvernul Groza ca un guvern Quisling impus de URSS şi care serveşte Rusia pe toate căile, făcând convențiuni economice care duc ţara la ruină”. De asemenea, Iuliu Maniu a subliniat că în România sunt imposibile alegerile libere atâta timp cât trupele ruseşti nu vor fi retrase de pe teritoriul tării.

    Senatorul american Popper, care vizita mai multe capitale din Europa, în întâlnirea organizată în cinstea lui de reprezentantul american, a spus pe 1 noiembrie: „în prezent în România nu există libertatea presei, a cuvântului si a întrunirilor si nici inviolabilitatea persoanei. Poporul şi guvernul american nu se pot obişnui cu acest fapt. Ei doresc să fie asigurate condiţiile unei adevărate democraţii în toată tara.”

    Furioasă, după discuţiile cu Schuyler si Popper, şi la vestea că Ethridge va veni să verifice situaţia libertăţilor din România, Ana Pauker, în mitingul de la Ploieşti din 4 noiembrie 1945, a tunat si fulgerat spunând: „Unii de peste mări si ţări s-au obişnuit ca numai alde Maniu si Brătianu să conducă ţara noastră, dar ori ce învăţ are şi dezvăţ.”

    Iuliu Maniu si C. I. C. Brătianu au discutat la 3 noiembrie 1945 ca cele două partide să lase populaţia să manifesteze pentru Rege, iar membrii partidului să participe dacă doresc, ca simpli cetăţeni.

    În seara de 6 noiembrie Secretarul general al PNŢ [Nicolae Penescu] a fost convocat la Ministerul de Interne şi Teohari Georgescu i-a comunicat că are informaţii că PNŢ intenţionează să provoace incidente şi s-ar putea să curgă sânge la 8 noiembrie, iar el a informat Comisia Aliată de Control despre proiectata manifestaţie.

    Bucurestiul se umpluse de manifeste-chemări înmânate sau scrise şi s-au efectuat zeci de arestări în seara de 7 Noiembrie. Aceasta era atmosfera pregătitoare sărbătoririi Onomasticei Suveranului.

    The following two tabs change content below.

    Cicerone Ionițoiu

    Latest posts by Cicerone Ionițoiu (see all)

    2 gânduri despre “De ce a ieșit lumea în stradă împotriva comuniștilor la 8 Noiembrie 1945

    1. Cicerone Ionitoiu – 18-03-10, 08:44 PM
      Trecem făclia dreptăţii şi independenţei în mâinile voastre, tineri de nădejde.
      Executivul postcomunist, infiltrat de elemente retrograde, vinovate, caută să impiedice înlăturarea valului ce acoperă monstruoasele crime săvârşite de acest sistem barbar, după ce justiţia înfeudata practicilor totalitarismului a refuzat deschiderea procesului comunismului, a revenit rolul generaţiei tinere, ieşite din acest cataclism social, să ceară curăţirea vieţii publice de acei răufăcători ce înveninează societatea românească.
      De aceia, răscolind amintirile, am plâns şi am scris, am scris şi am plâns. Este durerea mea şi a unei generaţii care s-a sacrificat pentru libertate şi dreptate.
      Este durerea unui neam care de milenii luptă pentru libertate, a unui neam ce a fost ospitalier chiar cu duşmanii, hrănindu-i şi îndestulându-i din ţarina bogat îngrăşată de trupurile bunilor şi străbunilor lui. A unui neam care a fost mereu sacrificat pentru interesele meschine ale marilor puteri.

    2. Si Tata a fost, erau la Arhitectura….in 1945 aveau 22 de ani, erau in pe ultimul an, cu Liviu Ciulei, Guta Hariton, Cela Racaru, Alexandru Gabriel Petrescu, Enrico Fanciotti, Ion Popescu-Lac, Paul Bortnovski, Stefanache Elefteriade….

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.