Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

De la durerea închisorii la Sindromul Ganser

Sindromul Ganser (pseudodemența), întâlnit în special la bărbați în putere, a fost numit și psihoza închisorii, deoarece cei afectați de aceasta par a juca rolul de tulburați psihic pentru a câstiga anumite avantaje și a scăpa de anumite responsabilități.

De ani de zile trec pe lângă închisoarea de la Poarta Albă, mergând spre Constanța. Ce am văzut schimbându-se, ce e foarte vizibil, e ca în parcarea vizitatorilor sunt aliniate în ultima vreme o mulțime de mașini de lux. Sunt închiși acum, așadar, o mulțime de infractori bogați, nouveaux riches, cărora crezul “greed is good”, înteles anapoda, le-a produs traiectoria asta oarecum naturală pentru cei care încalcă legea la nivel de mare performanță. Sunt acum, acolo, mulți din cei care au ruinat practic țara.

Închisoarea în sine nu e un loc tocmai agreabil. E drept că în inchisorile văzute de mine, ca preot vizitând enoriașii, am văzut incinte foarte ingrijite – grija pentru ordine și curățenie e clară, măcar pentru faptul că resursa umană e la discreție. Chiar așa fiind, și numai ca vizitator e apăsător să mergi la inchisoare: ai de așteptat mult alături de alți vizitatori în camere închise și holuri înguste, dai cu subsemnatul pe un formular în ce relație ești cu deținutul, ce îi duci, apoi treci prin filtrul care detectează metale, scoți ce ai în buzunare, dacă ai intrat la vizită nu prea mai poți ieși decât în acelasi timp cu ceilalți vizitatori… Când ieși de acolo, prima senzație e că poți respira din nou. Locul e cât se poate de neplăcut pentru oricine, cu atât mai mult pentru cei obișnuiți să trăiasca în confort maxim, fără să fi făcut vreun efort ca să merite acel confort.

E oarecum natural ca mulți deținuți să dezvolte episoade de anxietate, depresie, crize de furie, psihoze și în anumite cazuri să se ajungă la auto-mutilare. Presiunea e mare, privațiunile asemeni, violența e greu de ținut sub control. Cunoscutul experiment de la Stanford al domnului Zimbardo lămurește că gardienii nu ajută prea mult deținutii să găsească ceva confort psihic, numai că, trebuie spus, nici gardienii înșiși nu au o viață prea roză, din contra…

Experimentul Stanford descrie felul în care gardienii devin abuzivi iar deținuții sunt teribil de afectați psihic de faptul acesta, numai că experimentul nu poate fi comparat cu realitatea din închisorile românești. De asemeni, trebuie spus, angajații penitenciarelor au de tinut sub control o populație dispusă sa încalce legea și regulile, cu multi inși violenți din vocație și cu pasiunea de a face rău, mulți din ei recidiviști care nu au multe de pierdut și gata de orice rău când sunt scăpați din mână. Și aici nu intră în discuție doar violența fizică: oameni fac reclamații pentru orice, petiții, dau statul în judecată și, poftim, se revoltă! Asadar pe undeva e scor egal – și angajații, și clientii penitenciarelor își fac viața prea puțin confortabilă. Ar avea rost în condițiile astea să vedem și o revolta, o grevă a gardienilor, o forma de protest pentru viața grea…

E clar că oamenii închiși la penitenciar au viața grea. La fel, e clar că într-o țară fără mari posibilități, unde nu sunt prea mulți bani pentru școli și spitale, nici cei de la inchisoare nu prea au cum să traiasca decent. E clar că nu sunt pe lista de priorități a guvernului tocmai criminalii, tâlharii, violatorii, hoții, santajiștii, delapidatorii și alții din categoria asta. E iarăși sigur că sunt și câțiva oameni nevinovați închiși sau condamnati exagerat de mult pentru fapte ușoare (asta se întâmplă și în țări cu sisteme juridice avansate).

Numai că e o fantastică lipsă de decență să îi vedem plângând toate acestea tocmai pe acei nouveaux riches care au posibilitatea să își facă, legal chiar, viața mai ușoară la închisoare (pachete mai substanțiale, bani în contul deținutului) și care au posibilitatea să angajeze și să țină echipe costisitoare de avocați care să îi apere eficient și să le pledeze nesfârșit cazurile. Ce mi se pare normal și oarecum așteptat, totusi, e ca Antenele, de exemplu, să îi plangă pe detinuți, câtă vreme au Întemeietorul, Mentorul și o mulțime de prieteni acolo.

The following two tabs change content below.
Preot Alexandru Coman

Preot Alexandru Coman

Hirotonit preot în anul 1994, Parintele Alexandru Coman este și absolvent de Psihologie, specializat cu Master în Logopedie (Terapii și compensare în tulburările de comunicare), membru în Colegiul Psihologilor, având și cursuri post-universitare de Jurnalism/Publicitate (anul 2001), timp în care a slujit neîntrerupt în Biserică.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.