Cine a fost Elena Ceaușescu? Tovarășa de viață și de luptă a dictatorului

Elena Ceausescu a fost o infocata comunista. Vremea lui Ceausescu a insemnat vremea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Vremea cand libertatea umana era calcata in picioare, cand religia era prigonita, cand drepturile omului erau batjocorite, cand se daramau lacasuri de rugaciune, cand se trecea cu buldozerele peste monumentele memoriei nationale, cand se rationaliza mancarea, adica se provoca foametea in masa, si se tremura de frig in apartamente, cand copiii erau constransi sa devina “soimi ai patriei” si sa recite ode pentru tiran si pentru sotia sa.

Inca din anii 70 au inceput sa circule rumori privind diferentele, ori chiar divergentele, dintre Nicolae si Elena Ceausescu. In fapt, ea a fost, pe intreg parcursul vietii ei mature, o devotata camarada a sotului ei, i-a impartasit optiunile, valorile, anxietatile, fobiile, obsesiile si chiar visele. Aveau fantasme comune. Din cate stiu, nu a fost publicata inca o biografie a celei care, vreme de peste doua decenii, a fost, mai intai informal, apoi oficial, cea mai influenta persoana din anturajul secretarului general. In momentul prabusirii dictaturii, Elena Ceausescu era sefa Comisiei de Cadre a CC, prim vicepremier, membra a Comitetului Executiv si a Biroului Permanent. Era atotputernica si universal detestata. Avea o atractie irezistibila spre kitschul politic si artistic. Ca si Nicolae, a suferit toata viata de un mistuitor complex de inferioritate. In trinitatea comunismului dinastic, ea era Regina Muncii si a Rodniciei. Cateva zile, in decembrie 1989, in timpul vizitei lui Ceausescu in Iran, s-a aflat de facto in fruntea Romaniei. Incepuse revolta de la Timisoara. Impreuna cu mamelucii din Comitetul Executiv, a luat decizii funeste, a cerut si a justificat represiunea. Si-a sfarsit viata intr-o balta de sange.

Despre cultul lui Ceausescu: Elefantiazisul servilismului

A fost declarata “geniul rau” al lui Ceausescu si afurisita in consecinta, inclusiv de fostii aghiotanti, de la Ion Dinca si Iosif Banc la Dumitru Popescu si Stefan Andrei. Singurul, poate, care i-a ramas loial a fost Manea Manescu. In momentele lor de maxim curaj, la toaleta, magnatii ceausismului o numeau “muma padurii”. In fata i se inchinau ca ultimele slugi. Fara Elena, sustin ei, Ceausescu ar fi fost un “comunist de omenie”. Cand l-am intrebat pe Ion Iliescu de ce a fost executata Elena Ceausescu, a dat din umeri plictisit. Discutia pe acest subiect i se parea superflua. De mai multe ori a sustinut public ca el n-a avut de-a face cu procesul si cu sentintele. Evident, nu spune adevarul. Chestiunea nu-i putea fi chiar atat de indiferenta. Mi-a povestit ca a cunoscut-o inca inainte de 23 august 1944: “…ne-am intalnit de cateva ori; era intr-un cerc de prieteni ai unchiului meu, fratele ei fiind chiar prieten cu acest unchi al meu” (“Marele soc”, Ed. Enciclopedica, 2004, p. 128). Reprosul principal pe care i-l aducea Ion Iliescu in acel dialog era parvenitismul. Nu condamni pe cineva la moarte, o femeie trecuta de 70 de ani, pentru parvenitism…

Nascuta in 1917 (ulterior biografia a fost rescrisa si data anasterii a devenit 1919), Lenuta Petrescu a fost o eleva submediocra la scoala din satul ei natal. A ajuns la Bucuresti unde a lucrat ca muncitoare textilista. S-a apropiat de cercurile comuniste, a devenit utecista, l-a cunoscut pe Nicolae Ceausescu, pe atunci membru al Secretariatului CC al UTC. Nu a fost inchisa, a traversat clandestinitatea fara a trece prin lagare si temnite. Dupa 1945 a lucrat in aparatul de partid, la nivel de sector. Nu s-a remarcat prin nimic altceva decat disciplina si obedienta. Era anosta, anodina, fara umor, deci o “tovarasa de incredere”. Sotul ei facea in acei ani o cariera rapida. Lenuta a ajuns activista la Sectia Externa a CC condusa de Ghizela Vass. In acea perioada s-a apropiat de Marta Draghici, sotia ministrului de interne, care lucra si ea la aceeasi sectie. Diferenta dintre Marta si Lenuta era insa imensa in termeni de trecut revolutionar: prima fusese arestata, condamnata la 25 de ani de inchisoare, facea parte din clanul Cziko cu multe increngaturi in miscarea comunista din Transilvania. Mai era ceva, croitoreasa de profesie, Marta stia sa se imbrace. Despre Lenuta, stie o tara intreaga.

Nicolae si Elena au avut trei copii: Valentin, Zoia si Nicu. A fost atasata de ei, i-a iubit in felul ei. L-a iubit si pe Daniel Valentin, nepotul de fiu. Spre deosebire de atatea sotii de demnitari, Lenuta a decis sa faca studii. Evident, nu a mers zi de zi la facultate, a beneficiat de un regim special, de meditatii si de sprijin in scrierea lucrarilor. Dupa absolvirea Insitutului Politehnic, Facultatea de Chimie Industriala, a lucrat la ICECHIM. A devenit rapid membra in Comitetul de partid, apoi secretara de partid pe institut. A avansat in ierarhia adminsitrativa, iar dupa moartea directorului, ilegalistul Gabriel Muresan, a devenit ea insasi directoare. A inceput sa se inchipuie om de stiinta. Nu voi insista aici asupra modului in care s-a desfasurat sustinerea doctoratului in 1968 si rolul lui Cristofor Simionescu. Din cate stiu, academicianul Costin D. Nenitescu a refuzat sa legitimeze enorma impostura. Dar ea chiar se credea intelectuala, dovada reactia indignata de la proces cand procurorul a ironizat titlurile ei stiintifice. Chiar se credea colega cu academicienii, se amagea ca este o savanta reala. O ajutatu si trubadurii regimului, gen Paunescu si Vadim, care nu conteneau sa o ridice in slavi ca “femeie, om politic si stralucit savant”. Cultul ei devenise de fapt ritualul geaman al cultului lui Ceausescu, tot asa cum “Cabinetul Doi” ajunsese chiar mai temut decat “Cabinetul Unu”. Era omniprezenta, veghiind ca nimeni sa nu tulbure linistea “tovarasului”, omul providential care se naste o data la 500 de ani…

Nu voi discuta aici cum intelegea Elena Ceausescu feminitatatea. Subiectul se preteaza la un studiu de sine statator. Sa ne amintim totusi cine au fost cele pe care le-a promovat: Alexandrina Gainuse, Tamara Dobrin, Suzana Gadea, Elena Nae, Ana Muresan, Cornelia Filipas, Aneta Spornic. In memoriile sale, Dumitru Popescu scrie cu haz despre aceste tovarase sumbre, umbrele celei care le selectase tocmai pentru ca erau simple marionete. Este interesant ca, in pofida demagogiei despre cresterea rolului femeilor in viata sociala, nicio femeie nu a ajuns in acei ani in structurile de conducere ale MAI. Securitatea a fost, probabil, cea mai machista institutie stalinista din Romania. Elena a sustinut draconica politica demografica menita sa controleze trupul uman: femeile din Romania trebuiau sa ofere societatii patru copii inainte de a putea face un avort. Elena avea doar trei…

Suferea de gelozie cronica, nu suporta in casa decat rudele ei, trata cu aroganta familia lui Nicolae Ceausescu. Nu a avut prietene reale, cu exceptia cumnatei sale, Adela, casatorita cu fratele ei, Gheorghe Petrescu. Un timp a fost apropiata de Natalia, sotia lui Leonte Rautu si de Stela, sotia lui Alexandru Moghioros. Relatiile s-au racit imediat dupa alegerea lui Ceausescu in fruntea PMR, in martie 1965. A simulat amicitie cu Elena Maurer, dar de fapt o dispretuia pentru frivolitatea ei proverbiala si, mai ales, pentru ca nu era ilegalista. Portretul pe care i l-a facut Ion Mihai Pacepa in “Orizonturi rosii” este devastator: o harpie promiscua, barfitoare si invidioasa. Se raporta la putere cu voluptate de curtezana. Am numit-o candva o Messalina cu pretentii de Newton…

Au circulat felul de povesti despre aventurile amoroase ale Lenutei Ceausescu, inclusiv legaturi cu soldatii germani in timpul razboiului. Eu unul le consider inventii ori speculatii. La fel le considerau persoane care au cunoscut-o indeaproape. Singura ei mare iubire a fost Nicolae Ceausescu. Generalul securist Nicolae Plesita sustinea ca injura birjareste. L-am intrebat pe Ion Iliescu daca a auzit-o injurand si mi-a spus ca nu. Nu cred ca fizicianul Ioan Ursu, mana ei dreapta la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie i-a fost amant. Nu este adevarat ca doctorul Abraham Schaechter, a carui sinucidere ramane un mister, ar fi fost la curent cu asemenea pretinse escapade. Elena si-a dorit sa ajunga in varful piramidei pentru, asemeni nevestei lui Enver Hoxha, Nexhmije, voia sa fie prezenta la toate actiunile in care era implicat sotul ei. O gluma din Moscova anilor 30 suna cam asa: omenirea a cunoscut trei epoci in istorie, matriarhatul, patriarhatul si secretariatul. Elena apartinea, ca si Nicolae, celei de-a treia.

Nu avea incredere in Securitate, suspecta pretutindeni conspiratii. Era meschina si vindicativa. Ideologic, era total convinsa de dogmele oficiale. Ii erau cu desavarsire suficiente. Se pot observa similitudini cu Mirjana Markovici, sotia lui Slobodan Milosevici. Radicalizarea politica a Elenei s-a petrecut in timpul vizitei in China in 1971 cand a putut constata pe viu influenta sotiei lui Mao. Ar mai fi de adaugat alte doua modele: Jovanka Broz, sotia lui Tito, si Isabela Martinez, sotia lui Juan Domingo Peron. Poate si Imelda Marcos.

Intr-o carte care contine multe afirmatii indoielnice, Larry Watts scrie ca spre deosebire de Nicolae Ceauşescu, „Elena nu a avut şi nu a apărat poziţiile ‘naţionaliste’. Din contră, ea era cunoscută ca o puternică ‘internaţionalistă’, categorisire care se aplica multora din cercul ei, spre exemplu ca agenta sovietică şi adjunctă a şefului secţiei externe, Ghizela Wass, sau Ana Toma şi Tatiana Bulan, ambele măritate cu ofiţeri GRU, care au condus Poliţia Politică şi Academia Militară în perioada stalinistă.” (“Fereste-ma Doamne de prieteni”, RAO, 2011, p. 592, nota 1). Am auzit si elucubratia ca Elena Ceausescu ar fi avut chiar un cerc al ei care i-ar fi inclus pe Leonte Rautu si pe Gogu Radulescu. A propos de cercul de amice: prin anii 60, cand inca mai frecventa lumea “vechilor tovarase”, le-a spus celor prezente la o mica sindrofie ca trebuie sa bea mult ceai intrucat contine “talin”.

Elena nu a fost prietena cu Ghizela Vass (nu Wass): nutrea respect pentru fosta ei sefa, dar nu se vizitau si in niciun caz nu-si faceau confesiuni. A protejat-o dupa plecarea fiicei ei Zoia in Statele Unite. Avea relatii cordiale cu Mihail Florescu pe care se bizuia in chetiuni legate de industria chimica si politica stiintei. Nici vorba sa fi fost prietena cu Ana Toma ori cu Tatiana (Tasea) Bulan. De indata ce Nicolae Ceausescu a venit la putere, Ana Toma, sotia lui Pantelei Bodnarenko (Gheorghe Pintilie, zis Pantiusa), a fost schimbta din pozitia de adjuncta a Ministrului Comertului Interior si a devenit vicepresedinta a UCECOM. Era evident o retrogradare, la fel cum o eliminare din structurile de influenta a fost faptul ca nu a fost realeasa in CC la Congresul al IX-lea (iulie 1965). Familia Ceausescu stia cat de apropiata fusese “tovarasa Anuta” de Gheorghiu-Dej, nu avea motive sa o simpatizeze pe experimentata intriganta. Daca a existat un protector al Anei Toma dupa 1965, acesta a fost Ion Gheorghe Maurer, cu care lucrase in anii razboiului in “Apararea Patriotica” si pe care il aparase, din cate stiu, impotriva suspiciunilor Anei Pauker. Referinta la Tatiana Bulan este ridicola. De ce ea si nu Ivanca Rudenco, Ecaterina (Kati) Preoteasa, Ofelia Manole, Ileana Raceanu, Alexandra Sidorovici, Constanta Craciun ori Sanda Ranghet? Elena nu a fost niciodata apropiata de Gogu Radulescu ori de sotia acestuia, ilegalista si ea, Dorina. Nicolae Ceausescu a evadat de la Targu jiu, in august 1944, impreuna cu Grigore Preoteasa. Lenuta se cunoastea bine cu Kati si cu sora acesteia, Ilus, ulterior castatorita cu Petru Navodaru. Erau inrudite, prin mama, cu Stefan Foris. Dupa moartea lui Grigore, in accidentul aviatic din noimebrie 1957, Kati a lucrat la CC, la Sectia de Propaganda. Era prietena de familie cu Ion si Nina Iliescu. La fel, cu Paul si Lidia Niculescu-Mizil. Sa fi fost si ea membra a “factiunii internationaliste” condusa de Elena Ceausescu? Asa se nasc legendele…

Cine a fost Ghizela Vass? Despre dosare, intrigi si anchete

Banuiesc ca Elena o respecta pe Zina Brancu de la care invatase, ca atatia alti comunisti, economia politica marxista in versiunea stalinista. Cu Ecaterina Borila a avut relatii distante la inceput, apoi, dupa casatoria lui Valentin cu Iordana, de-a dreptul ostile. In anii 60 a fost in relatii prietenesti cu Ecaterina (Tina) Chivu, sotia lui Chivu Stoica in epoca. Relatiile cu Lica Gheorghiu au fost practic inexistente. Prin 1964, cand Dej era la apogeul puterii, Elena i-a facut Licai avansuri, propunandu-i, stangaci, sa fie prietene. Lica nici macar nu a invitat-o la o cafea (stiu aceste lucruri de la fostul meu coleg de clasa si amic, Ghita Gheorghiu, fiul Licai si al lui Marcel Popescu, infiat de Gheorghiu-Dej). Cand Zoia le-a spus parintilor ca ar dori sa mearga la IATC sa studieze regia de film, Elena i-a raspuns (era in 1966): “Nu ne trebuie a doua Lica Gheorghiu in tara”. L-a mobilizat pe Mihnea Gheorghiu sa o descurajeze pe Zoia.

Elena Ceausescu s-a facut vinovata, alaturi de sotul ei, de crime impotriva umanitatii. A contribuit in chip decisiv la degradarea conditiilor de viata ale populatiei, la umilirea cetatenilor pe care ii considera sclavi, la injosirea culturii romanesti. Era rudimentara, posesiva si neiertatoare. Membrii Comitetului Politic Executiv o glorificau fara rusine in fata si o urau din rarunchi. Nu si-a recunoscut vina, a sfidat pseudo-tribunalul inventat de echipa Iliescu-Stanculescu-Brucan-Magureanu. Pe primii trei ii stia bine. La fel cum stia destule despre cel ce avea sa devina premier, Petre Roman.

Lucrurile sunt prea serioase pentru a da frau liber imaginatiei. Daca vrem sa scriem romane sau pamflete, putem sa o facem, dar fara a pretinde ca ne ocupam de istorie politica. Elena Ceausescu nu a simbolizat o fictiva “factiune internationalista” in conducerea PCR din anii 70 si 80. A fost cea mai activa membra a factiunii lui Nicolae Ceausescu pe care au servit-o cu infinit zel tocmai cei care azi construiesc noi mitologii patriotarde. Daca ar citi ceea ce se afirma cu aplomb despre cum era ea implicata in actiuni pro-moscovite, cred ca s-ar uita la Nicolae si l-ar intreba ca si atunci, la proces: “Despre ce vorbesc astia?”

O recomandare de lectura pe tema tovaraselor de viata si de lupta:

http://www.humanitas.ro/humanitas/sinistra-doamna

3 gânduri despre “Cine a fost Elena Ceaușescu? Tovarășa de viață și de luptă a dictatorului

  1. “ Si Ceausescu avea un camin facut din piatra de rau.
    -Special pentru el sau era in casa dinainte?
    -Nu, era in casa aia noua, facuta pentru el. Acolo am avut discutii cu ea. Era foarte rea. Faiantarul, am adus un faiantar din Ungaria, unul Bori, ca sa puna faianta…Si am pus un rand de faianta si la baie, vine Leana, ca nu-i bine. Dar ungurul era batran si am stiut ca ungurul se supara. “Nu-i bine, cucoana?” Nu stia bine romaneste, “atunci, eu iau scula si faci dumneata daca nu-i bine! Si-a luat sculele si a plecat. M-a rugat Ceausescu, m-a rugat inginerul Solomon, care era acolo…Pana la urma m-a induplecat si m-am dus si l-am chemat inapoi. A spus: “Eu vin sa fac, dar tu sa stai langa mine. Cand vine ea s-o dai afara.”. Si am stabilit cu Ceausescu sa nu vina pana nu se termina. Cand a fost gata a venit, n-a vazut ea in viata ei asa ceva, ce a facut ala, si a spus el: “Ia, acuma spune, cucuoana, e bine sau nu e bine?” A vazut ea in toata viata ei asa ceva? Dar nu a scos 1000 de lei sa spuna: Ia si tu Bori, bea o bere. Ceausescu a dat 10000, inginerul Solomon a dat 10000, fara ce trebuia sa plateasca. Ea nu a dat un leu si, dupa ce a iesit afara ( eu ii spuneam coana Lenuta, ca eu o cunosteam de cand a fost servitoare), i-am zis: “ Cucuoana Lenuta sa stii ca ai facut foarte rau ca l-ai jignit, dumneata ai fost muncitoare, ca acuma esti prima doamna a tarii, dar ai fost muncitoare, si omul asta a muncit aici. Puteai sa-i spui: Ia si tu 2000 de lei si bea o bere!”
    -Dar cum ati cunoscut-o, unde, in ce imprejurare?
    -I-am cunoscut in Vasile Lascar nr.3. Acum ii spune Galati. Acolo sedea Auerbach si Auerbach cu familia sa erau propietarii fabricilor de medicamente din Romania.Auerbach si Schein, astia erau, si, pe urma, baietii se numeau Garmitz, aia cu standard, dar insa propietar era Schein si cu Auerbach si ea era servitoare acolo si venea Nicu acolo. Eu am facut sobe acolo si ea imi spunea; “Mestere sa nu spui ca vine Nicu.” . Eu i-am zis: Ce ma intereseaza pe mine ce faceti voi? Si pe urma s-a imbolnavit ea de tuberculoza, si asa de cumsecade a fost evreul ala, ca n-a dat-o afara. A trimis-o la Fabrica 6 medicamente, la Bucurestii Noi, sa fie supraveghetoare acolo. De aia zice ca e chimista. Ea a fost ani de zile supraveghetoare la fabrica de medicamente. De atunci ii cunosc eu, nu era inca insurat cu ea. “

    Din interviul luat maestrului sobar de lux Emil Wagner, de catre autoarea cartii “Povesti ale domnilor din Bucuresti” – Victoria Dragu Dumitriu. Pasajul se afla la pagina 359.

  2. Multumiri domnului Calehari.

    As vrea sa adaug cateva lucruuri.

    1. Cititorii interesati de subiect pot afla multe lucruri, sper, din cartea mea „Lumea secreta a nomenclaturii”.

    http://www.humanitas.ro/humani.....enclaturii

    Vorbesc acolo pe larg despre Nicu Ceausescu, despre familia Ceausescu in genere, despre scenariul socialismului dinastic. Vorbesc si despre alti colegi, fie ca proveneau sau din nmenclatura. Intre acestia, Vladimir Doicaru, Ghita Gheorghiu, Zaza Ioanid, Dorina Onescu, Lena Rautu, Andrei Manoliu. Vorbesc despre istoricul de arta elvetian, originar din Romania, Radu Stern, un om de care ma leaga una din cele mai frumoase si indelungate prietenii din viata. Impreuna cu Radu, pe care il pretuiesc in cel mai inalt grad ca intelectual critic, voi scrie o carte pe o tema care ne preocupa de mult. Nu dau detalii, toate la timpul potrivit. Sa amintesc aici marele succes al expozitiei pe care a gandit-o si coordonat-o despre „Artistii evrei ai avangardei romanesti:

    http://www.amazon.com/From-Dad.....9080202983

    2. Nu voi insista aici asupra modului in care s-a desfasurat sustinerea doctoratului Elenei C. S-a actionat grabit si din umbra pentru a se asigura titlul de doctor pentru sotia secretarului general (multumesc cititorilor de pas platforma „Contributors” care mi-au semnalat articole si alte documente legate de acel episod). Teza de doctorat s-a bazat (eufemism pentru plagiat) pe contributiile stiintifice ale reputatilor chimisti Silvia Bittman si Ozias Solomon, care lucrau in subordinea ei. De semnat, fireste, a semnat-o Elena. Din comisia de examinare, condusa de profesorul Tudor Ionescu, a facut parte, inteleg, academicianul Costin D. Nenitescu. Sustinerea a avut loc pe 7 decembrie 1967.

    Tot in decembrie 1967 avea loc Conferinta Nationala a PCR la care Chivu Stoica s-a dovedit, spre a relua un banc din epoca, cel mai agil fotbalist din Romania: si-a tras singur un picior in fund atunci cand a cerut sa fie eliberat din functia de presedinte al Consiliului de Stat si l-a propus pentru suprema pozitie in stat pe Nicolae Ceausescu. Trecusera doar doi ani cateva luni de la Congresul al IX-lea (iulie 1965) la care acelasi Ceausescu criticase comasarea functiilor de varf in partid si in stat in mainile unei singure persoane (predecesorul si protectorul sau, Ghoerghiu-Dej). Peste cateva luni, la Plenara din aprilie 1968, Ceausescu il denunta pe Dej pentru rolul sau in lichidarea lui Lucretiu Patrascanu. Baronii fostului lider (Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Emil Bodnaras) erau, din acel moment emasculati politic. Participasera la sedinta Biroului Politic din aprilie 1954 si votasera pentru executarea lui Patrascanu. Urcau vertiginos in ierarhie “junii turci” din aparat, personaje gen Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Vasile Patilinet si Ilie Verdet. Crestea influenta lui Manea Manescu, unul dintre cei mai servili activisti din anturaj. Maurer ramanea acolo, ca premier, dar rolul sau era limitat la politica externa. Dupa cativa ani nu mai avea niciun cuvant de spus nici in acel domeniu.

    http://tismaneanu.wordpress.co.....economist/

  3. Nu stiu cat de veridice sunt amintirile batranului sobar Emil Wagner, si daca ele pot fi verificate, dar le-am postat pentru ca fac referire la zgarcenia patologica a „coanei Lenuta”. Ea este cea care a taiat abonamentele la publicatiile straine din lumea medicala si din cercetarea stiintifica, si a anulat toate cotizatiile catre organizatiile internationale. In 1988, cand agentia Taniug a anuntat ca Romaniei urma sa i se ia dreptul la vot la ONU pentru neplata cotizatiei, coana Lenuta i-a avertizat pe toti: ” Nu dati stirea asta de la sarbi Tovarasului”! ( marturie Stefan Andrei). Nici macar in ceasul al 13-lea nu si-a putut controla avaritia; dupa mitingul din 21 dec. 89, la care Ceausescu a promis inca 100 lei in plus la salariu, ea l-a atentionat: „Vai, draga, e prea mult, Nicule! Daca dam atatia bani cheltuim prea mult”.
    Si uite asa au plecat cu buzunarele pline pe lumea cealalta! Imi imaginez ce frig trebuie sa se fi asternut peste iad, dupa sosirea lor acolo, din momentul in care focul la cazanele cu smoala a fost stins pentru a se face economie la lemne. Nu-i bai! Au mai pus o haina pe ei!

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.