De Crăciun

    Print Friendly, PDF & Email

    olavo de carvalho Care Crăciun poate fi cel mai bun din viața ta? Acela în care îți vei da seama clar de Prezența lui Dumnezeu. Ce înseamnă Prezența lui Dumnezeu? Ea însemnă atât de multe lucruri, încât toate cărțile din lume nu ar ajune pentru a o descrie. Dintre toate aceste lucruri, eu știu doar unul, unul singur. El poate fi foarte modest în context, dar pentru mine este cel mai important, tocmai pentru că este singurul pe care îl cunosc cu certitudinea absolută a celui care a trăit experiența și știe despre ce vorbește.

    Voi încerca să-l rezum. Sper să te bucuri de acest dar de Craciun.

    Iată. Când vorbești cu cineva, nu faci doar să arunci cuvinte în toate părțile, ci i le adresezi unei anumite persoane, despre care știi câte ceva. Tot așa faci și când vorbești cu Dumnezeu. Trebuie să I te adresezi ca unei persoane anume, nu ca unui anonim necunoscut care nu e nicăieri.

    Trebuie să pornești de la ceva ce știi despre Dumnezeu cu siguranță, și să-i vorbești acelui ceva ca și cum ar fi Dumnezeu întreg. Desigur, nu este, dar Dumnezeu nu se sinchisește de asta. Când vorbim cu oamenii, este același lucru. Vorbești cu acest om, în acest loc, la un moment dat în timp, ca și cum l-ai avea în fața ta pe acel om în întregimea lui, de la naștere până la moarte – știind că nu îl ai, dar că, într-un fel, ceea ce îi spui acestui fragment al omului ajunge la omul întreg.

    Ei bine, despre Dumnezeu un singur lucru știu cu siguranță, și acesta este canalul prin care vorbesc cu El.

    De fapt, sunt două lucruri.

    Primul este că El mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însumi, și că nimic din ceea ce Îi spun eu Lui despre mine nu e nou. Dimpotrivă, eu îi spun o părticică din poveste, iar El îmi arată restul.

    Singura problemă este: chiar vrei să știi atâtea despre tine? Dacă nu ai o dorință fermă de a-ți accepta portretul așa cum Dumnezeu ți-l prezintă, cu toate surprizele plăcute și neplăcute care El are să ți le arate, El nu-ți va arăta nimic.

    Uneori vrem să-i spunem lui Dumnezeu păcatele noastre, dar cum putem noi să o facem, dacă tocmai Duhul Sfânt este Cel care ne arată care sunt aceste păcate? Uneori, noi credem că avem un anumit păcat și, de fapt, avem altul. E bine să-i ceri lui Dumnezeu să-ți descopere adevăratele păcatele, ca să ți le mărturisești. În zilele ce vor urma îți veti aminti de multe dintre ele, care deja se pierduseră în memorie sau care nici nu au fost vreodată acolo.

    Dar, desigur, ceea ce spun nu se referă numai la păcate. Poți să-i ceri lui Dumnezeu să-ți arate cine ești. Doar că, dacă El îți arată totul dintr-o dată, aceasta nu-ți va încăpea în raza ta de atenție. Deci, cere-I să-ți descopere, din tot ceea ce ești, doar ceea ce El consideră cu adevărat important să știi în această etapă a vieții tale.

    Al doilea lucru este esențial pentru ca aceasta să funcționeze.

    Cu toții vorbim despre noi folosind cuvântul „eu”. Eul este centrul activ și conștient care încearcă să ghideze acțiunile și gândurile noastre în mijlocul unei gigantice confuzii care vine din inconștientul nostru, din mediul social, din fragmente de conversații auzite, de la televizor, de la dracu’. Toată această confuzie este în noi, se identifică oarecum cu noi, dar nu este „eul” nostru. Aceasta înseamnă că fiecare dintre noi este un „eu” doar în mod parțial și imperfect. Suntem foarte imperfect personalizați. Există multe părți în noi care ne sunt străine, care sunt anonime. Părți din noi care sunt lucru, nu persoană.

    Animalele și lucrurile din jurul nostru nu au un eu. Nu pot vorbi cu sine, nu pot trăi viața interioară a cuiva care se cunoaște pe sine ca centru activ, responsabil, conștient, cel puțin în parte, de istoria sa și co-autor conștient, să sperăm, al capitolelor rămase.

    Dintre toate ființele și lucrurile, doar oamenii au un „eu”, chiar dacă acesta este incomplet și imperfect.

    Dumnezeu, însă, are un Eu complet și perfect. El Însuși, prin Moise, ne-a arătat Numele Lui, iar acest numele este „Eu Sunt”. În El nu există elemente străine, de care El să nu fie este conștient. În Dumnezeu nu există alteritate.

    Dar dacă Eul lui Dumnezeu este complet și perfect, iar al nostru este parțial, fragmentar și imperfect, înseamnă că noi avem un eu doar din Mila lui Dumnezeu, pentru că El ne-a dat, pe măsura posibilităților noastre, o capacitate pe care, strict vorbind, doar El o are.

    Acesta era sensul în care Paul Claudel, poetul, spunea: „Dumnezeu este Acela care, în mine, este eu mai mult decât eu însumi.”

    Dumnezeu, prin urmare, nu numai că știe totul despre tine, dar chiar de la El vine capacitatea pe care o ai de a vorbi cu tine însuți (și cu El), capacitatea de a avea o „intimitate”, pe care niciun lucru sau animal nu le va avea vreodată.

    De aceea un alt poet, Antonio Machado, a spus: „Cine vorbește cu sine însuși speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu”.

    Într-o zi? Când? Sari de la conversația solitară la conversația cu Dumnezeu în clipa în care devii conștient de faptul că: (a) vorbești cu Cineva care te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți; (b) vorbești cu Cineva care este chiar rădăcina, sursa cea cea mai intimă a capacitatății tale de a te cunoaște și de a vorbi cu tine însuți. Cineva care este mai mult tu decât tu însuți. Atunci descoperi că El a fost întotdeauna acolo și singurul lucru care te separa de El era ceea ce te separa de tine.

    Din acel moment, a vorbi cu tine însuți, în rugăciune, este o deschidere pentru descoperiri fără sfârșit și pentru o intensificare a eului tău, a conștiinței de sine, a prezenței tale în fața ta, a celorlalți „eu”, a lumii și a lui Dumnezeu Însuși.

    Descoperă asta de acest Crăciun și fii fericit.

    23 decembrie 2014

    Publicat în Diário do Comércio
    http://olavodecarvalho.org
    traducere: Anca Cernea

    The following two tabs change content below.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.