Netanyahu: Israelul nu va permite Iranului să obțină arme nucleare

    Print Friendly, PDF & Email

    Pe 10 noiembrie, întreaga presă occidentală afișa poza ministrului de externe francez, Laurent Fabius. Acesta tocmai anunțase că nu a acceptat textul propus la negocierile de la Geneva, privind dosarul nuclear iranian, text ce prevedea ridicarea sancțiunilor impuse Iranului în schimbul unor concesii simbolice făcute de acesta.

    Franța fisura astfel frontul celor 5+1 (Statele Unite, Rusia, China, Franța, Marea Britanie + Germania), care trebuia să ajungă, împreună cu Iranul, la un acord privind problema nucleară. Speranțele lui Barack Obama de vedea, în sfârșit, acordul cu Iranul încheiat, se destrămau în fața curajului și dârzeniei lui Laurent Fabius, cel care a refuzat să joace la Geneva rolul pe care l-a jucat Daladier la Munchen. Ministrul de externe francez a cerut ca Iranul să oprească, chiar în timpul negocierilor, construcția reactorului cu apă grea de la Arak, declarând că Iranul „poate să producă destul plutoniu pentru a construi mai multe bombe nucleare chiar de anul viitor”.

    Surprinzătoarea poziție adoptată de Franța a dat o grea lovitură și planurilor Ghidului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. Acesta a renunțat la poziția de „polițist bun” (Ahmadinejad a fost „polițistul rău”), adoptată de președintele Rouhani, și a declarat chiar înaintea rundei de negocieri din 20 noiembrie:

    „Dușmanii, mai ales prin gura murdară și răuvoitoare a câinelui turbat al regiunii, regimul sionist, spun că Iranul reprezintă o amenințare pentru întreaga lume. Bazele regimului sionist au fost slăbite foarte mult și el e condamnat la dispariție.”

    Cel care calificase în octombrie Israelul drept un „regim bastard și ilegitim” a declarat, într-un discurs televizat în direct de către televiziunea de stat, că Iranul nu va ceda în privința drepturilor sale nucleare. Și nu a cedat!

    În schimb, a cedat Franța, dovedind că sangele lui Daladier îi curge încă prin vene, și acordul a fost semnat în cele din urmă. În schimbul unor concesii simbolice, sancțiunile vor fi ridicate, iar Iranul, ca și Coreea de Nord, își va putea realiza visul de a deține arme nucleare. Nu numai Iranul, dar și Barack Obama iese în câștig: prin înarmarea nucleară a Iranului, președintele american a dovedit, din nou, că-și merită Nobelul pentru Pace.

    De altfel, în excepționalul discurs ținut în septembrie de la tribuna Organizației Națiunilor Unite, Benjanim Netanyahu a avertizat asupra strategiei perfide adoptată de liderii iranieni care, aplicând lecția predată lumii de Coreea de Nord în urmă cu doar câțiva ani, urmăresc să devină o putere nucleară profitând de naivitatea criminală a așa zisei „Comunități internaționale”. Primul ministru israelian a spus clar, cu subiect și predicat, că Israelul a fost și este dispus să facă concesii importante pentru a obține pacea cu arabo-palestinienii, dar nu va accepta, chiar dacă va rămâne singur, să fie șters de pe hartă. Asta înseamnă că Israelul va ataca Iranul, dacă acesta nu va renunța la înarmarea nucleară; și nu va renunța! O va face, surprinzător, cu ajutorul noilor aliați – țările arabe din regiune – care se simt la fel de amenințați, de fanaticii de la Teheran, ca și evreii.

    În septembrie, la New York, Netanyahu a vorbit despre strămoși, rădăcini milenare, patrie, națiune, despre minciună și dictaturi paranoice, despre lecțiile istoriei și uitare, despre memorie, vigilență, curaj și adevăr. A vorbit într-o limbă uitată, folosită numai de marii oameni politici ai unor vremuri ce par pentru totdeauna apuse.

    Barack Obama, cel care a dovedit că nu e în stare să-și facă prieteni, dar e în stare să își trădeze aliații, n-a înțeles nimic. Ca dovadă, John Kerry a criticat deschis poziția guvernului israelian în privința acordului.

    La ONU, Netanyahu nu a vorbit în limba de lemn a politicianismului. Din această cauză sunt convins că, așa cum după el nu a fost măturat rumegușul cuvintelor, nici Israelul nu va fi măturat după hartă.


    Israelul nu va permite niciodată Iranului să obțină arme nucleare


    de Benjamin Netanyahu

    Mă simt profund onorat și privilegiat de a fi azi, aici, în fața dumneavoastră, ca reprezentant al cetățenilor Statului Israel.

    Suntem un popor vechi care există de aproape 4000 de ani, și care își are rădăcinile în timpurile lui Abraham, Isaac și Iacob. Am călătorit prin timp, depășind cele mai mari nenorociri, și ne-am restabilit statul nostru suveran în patria noastră strămoșească, în Țara lui Israel. Odiseea poporului evreu de-a lungul timpurilor ne-a învățat două lucruri: să nu renunțăm niciodată la speranță, și întotdeauna să rămânem vigilenți. Speranța trasează viitorul, vigilența îl protejează.

    Astăzi, speranța noastră pentru viitor este contestată de un Iran dotat cu arme nucleare, care încearcă să ne distrugă. Dar vreau să știți că acest lucru nu se va întâmpla.

    Acum aproape 2500 de ani, marele rege persan Cirus a pus capăt exilului babilonian al poporului evreu. El a publicat un edict celebru în care a proclamat dreptul evreilor de a se reîntoarce pe pământul Israelului și de a reconstrui Templul Evreu la Ierusalim. A fost un decret persan și astfel a început o prietenie istorică între evrei și perși, care a durat până în epoca modernă. Dar în 1979, regimul radical de la Teheran a încercat să șteargă această prietenie. În timp ce era ocupat să strivească speranțele poporului Iranian în stabilirea democrației, el făcea să fie intonate cântece ca „Moarte evreilor!”.

    Dupa această epocă, președinții iranieni s-au succedat unul după altul. Unii președinți au fost considerați moderați, alții extremiști. Cu toate acestea, cu toți au formulat același crez nemilos, același crez care este adoptat și aplicat de puterea reală din Iran, adică de dictatorul care este cunoscut în Iran ca șeful suprem, mai întâi ayatollahul Khomeini, și astăzi ayatollahul Khamenei.

    Președintele Rouhani, ca și președinții care l-au precedat, este un servitor credincios al regimului. El a fost unul din cei numai șase candidați autorizați de regim pentru a se prezenta la alegeri; aproape 700 de alți candidați au fost respinși. Ce l-a făcut eligibil?

    Ei bine, Rouhani a condus Consiliul suprem de securitate națională al Iranului între 1989 și 2003. În această perioadă, oamenii Iranului au ucis lideri ai opoziției într-un restaurant din Berlin. Ei au asasinat 85 de persoane într-un centru comunitar evreiesc din Buenos Aires. Tot ei au ucis 19 soldați americani făcând să sară în aer turnurile Khobar din Arabia Saudită.

    Poate să creadă cineva că Rouhani, șeful securității naționale a Iranului în acea vreme, nu știa nimic despre aceste atacuri? Bineînțeles că știa! La fel cum, în urmă cu treizeci de ani, șefii securității Iranului erau la curent cu atentatele din Beirut, care au costat viața a 241 de soldați americani și a 58 de parașutiști francezi. Rouhani a fost, de asemenea, negociatorul șef al dosarul nuclear iranian între 2003 și 2005. El a pus la punct o strategie care a permis Iranului să facă să avanseze programul său de înarmare nucleară, în spatele ecranului de fum al angajamentelor diplomatice și al unei retorici liniștitoare.

    Benjamin Netanyahu la ONU.

    Benjamin Netanyahu la ONU.

    Știu că Rouhani nu-i seamănă lui Ahmadinejad, dar când vine vorba de programul de înarmare nucleară al Iranului, singura diferență între cei doi este aceasta: Ahmadinejad este un lup deghizat în lup, iar Rouhani este un lup deghizat în miel – un lup care se gândește că poate să arunce praf în ochii comunității internaționale.

    Ca toată lumea, mi-aș dori să putem crede în vorbele lui Rouhani. Dar trebuie să ne concentrăm asupra acțiunilor Iranului. Și contrastul este izbitor. Este o contradicție extraordinară între vorbele lui Rouhani și acțiunile Iranului, care sunt atât de surprinzătoare.

    Rouhani, de la această tribună, săptămâna trecută, a salutat democrația iraniană; „democrația iraniană” a spus el! Dar regimul pe care îl reprezintă execută disidenții politici cu sutele și îi inchide cu miile.

    Rouhani a vorbit de „tragedia umană din Siria”. Totuși, împreună cu Assad, Iranul participă direct la asasinarea și masacrarea a zeci de mii de nevinovați în Siria, bărbați, femei și copii; un regim care a ajutat regimul sirian ce tocmai a utilizat armele chimice contra propriului popor.

    Rouhani a condamnat „violența flagelului terorist”. Totuși, numai în acești ultimi trei ani, Iranul a ordonat, planificat și comis atacuri teroriste în 25 de orașe, pe cinci continente.

    Rouhani îi denunță pe „cei care încearcă să modifice echilibrul regional prin împuternicire”. Totuși, Iranul destabilizează activ Libanul, Yemenul, Bahreinul și alte țări ale Orientului Mijlociu.

    Rouhani promite „un angajament constructiv împreună cu alte țări”. Totuși, acum doi ani, agenți iranieni au încercat să îl asasineze pe ambasadorul Arabiei Saudite la Washington. Și, cu numai trei săptămâni în urmă, un agent iranian a fost arestat în Israel, în timp ce încerca să culeagă informații pentru a pregăti un eventual atac împotriva ambasadei americane din Tel Aviv.

    Ce angajament constructiv!

    Aș vrea să pot răspunde invitației lui Rouhani, pentru a mă alătura elanului său către o lume contra violenței și extremismului. Totuși, singurele valuri pe care le-a generat Iranul în ultimii 30 de ani, sunt valurile violenței și ale terorismului, ce au izbit regiunea și au traversat lumea.

    Doamnelor și domnilor,

    Aș vrea să-l pot crede pe Rouhani, dar nu o pot face pentru că faptele sunt fapte. Și faptele ce privesc Iranul contrazic categoric retorica liniștitoare a lui Rouhani.

    Vinerea trecută, Rouhani ne-a asigurat că în cursul programului său nuclear, Iranul „nu a ales niciodată înșelăciunea și secretul”.

    Nu a ales niciodată înșelăciunea și secretul?

    Ei bine, în 2002, Iranul a fost prins în flagrant delict atunci când construia în secret o instalație subterană pentru instalarea centrifugelor la Natanz. Apoi, în 2009, Iranul a fost prins din nou în flagrant atunci când construia în secret o enormă instalație nucleară subterană de îmbogățire a uraniului, sub un munte, aproape de Qom. Rouhani ne spune să nu ne neliniștim, el ne asigură că acest lucru nu este destinat fabricării armelor nucleare.

    Unii dintre dumneavoastră îl cred, nu? Dacă credeti acest lucru, iată câteva întrebări pe care vi le puteți pune:

    De ce o țară care afirmă că vrea să se doteze numai cu energie nucleară civilă a construit în secret instalații de îmbogățire subterane?

    De ce o țară cu uriașe rezerve energetice naturale a investit miliarde în dezvoltarea energiei nucleare?

    De ce o țară care nu are decât intenția de a realiza programe nucleare civile, continuă să sfideze multiplele rezoluții ale Consiliului de Securitate, suportând astfel costul exorbitant al sancțiunilor care îi paralizează economia?

    Și de ce o țară cu un program nuclear pașnic își dezvoltă rachetele balistice intercontinentale (IBCM) ale cărui singur scop este să fie armate cu ogive nucleare?

    Doar nu sunt construite rachete balistice intercontinentale pentru a trimite TNT la mii de kilometri de casă. Singurul scop pentru care sunt construite, este ca să transporte ogive nucleare. Și, astăzi, Iranul construiește IBCM, care în trei sau patru ani, potrivit Statelor Unite, vor putea atinge acest oraș (sediul ONU se află la New York n.t.).

    Pentru ce fac ei asta? Răspunsul este simplu. Iranul nu construiește un program nuclear pașnic. Iranul dezvoltă armele nucleare. Numai anul trecut, Iranul a îmbogățit trei tone de uraniu la 3,5%, dublându-și stocul de uraniu îmbogățit 20%, și mii de noi instalații de centrifugare au fost instalate, bineînțeles dintre cele mai performante. Iranul și-a continuat, deasemenea, activitatea la reactorul de apă grea de la Arak, în scopul de a avea o alternativă pentru bomba cu plutoniu. Și după alegerea lui Rouhani – și insist asupra acestui punct – acest vast și intens efort a continuat neabătut.

    Doamnelor și domnilor,

    Instalații nucleare subterane? Reactoare cu apă grea? Instalații de centrifugare avansate? Rachete balistice intercontinentale?

    Nu este așa că nu au fost greu de găsit dovezi că Iranul are un program de înarmare nucleară? Sunt greu de găsit probe că Iranul nu are un program de înarmare nucleară.

    Anul trecut, când am vorbit, aici, la ONU, am trasat o linie roșie. Iranul a fost foarte atent să nu depășească această linie. Dar Iranul s-a așezat chiar pe ea, și o va traversa când va dori. Iranul se grăbește să producă arme nucleare înainte ca, Comunitatea internațională să-l poată descoperi și, cu atât mai puțin, împiedica.

    Cu toate acestea, Iranul se confruntă cu o mare problemă, și această problemă se rezumă la un singur cuvânt: sancțiuni.

    Am susținut timp de mai mulți ani, bineînțeles și de la această tribună, că singura metodă de a împiedica Iranul să-si dezvolte armele nucleare, este aceea de combina sancțiunile severe cu o amenințare militară credibilă. Această politică își arată, azi, roadele. Și asta datorită eforturilor făcute de numeroase țări, dintre care multe sunt reprezentate astăzi aici. Sub îndrumarea Statelor Unite, aceste sancțiuni au avut un efect mare asupra economiei iraniene. Veniturile din petrol au scăzut. Moneda s-a devalorizat. Băncile au blocat transferurile de bani.

    În consecință, regimul se află sub presiunea intensă a poporului iranian și speră ca sancțiunile să fie eliminate. Este motivul principal pentru care Rouhani a fost ales. Acesta este motivul pentru care el a lansat ofensiva carismatică. Cu siguranță el vrea să obțină ridicarea sancțiunilor, dar vă garantez că în schimb nu va abandona programul de înarmare nucleară a Iranului.

    Acum, iată strategia pentru a-l realiza:

    Mai întăi, zâmbet – mult. Zâmbetul nu face rău.

    În al doilea rând, din vârful buzelor – vorbitul despre pace, democrație și toleranță.

    În al treilea rând, oferirea de concesii, insignifiante, în schimbul ridicării sancțiunilor.

    Și al patrulea și cel mai important: să se asigure că Iranul își păstrează suficient material nuclear și infrastructuri nucleare pentru a obține bomba în momentul când va alege să o facă.

    Și știți de ce Rouhani se gândește că se va descurca așa? Trebuie să vă spun: este vorba de un șiretlic, de o stratagemă. Pentru ce? Pentru că Rouhani își imaginează că se va descurca cu acest șiretlic. Pentru că el l-a mai utilizat déjà în trecut. Pentru că strategia sa – vorbește mult și fă puțin – a funcționat și înainte. S-a dovedit remarcabilă.

    Iată ce a spus, în 2011, în cartea sa, în perioada când era conducătorul delegației iraniene: „În timp ce vorbim cu Europenii la Teheran, ne echipăm instalațiile la Isfahan”. Pentru cei care nu știu, siteul de la Isfahan este o verigă indispensabilă programului de înarmare nucleară a Iranului. Acolo minereul de uraniu, numit și Yellow Cake (prăjitura galbenă n.t.), este convertit și îmbogățit. Rouhani se lăuda, îl citez: „Construind un mediu liniștit, ne putem termina treaba la Isfahan”. El a înșelat lumea odată. Azi, îsi închipuie că poate să o facă din nou.

    După cum vedeți, Rouhani își imaginează că poate să își păstreze „prajitura” (galbenă) și s-o mănânce în același timp. Și mai are un motiv pentru care crede că se poate descurca așa, și acest motiv se numește Coreea de Nord.

    Ca și Iranul, Coreea de Nord a declarat că programul său nuclear nu va avea decât scopuri pașnice. Ca și Iranul, Coreea de Nord a oferit concesiuni insignifiante și promisiuni în schimbul reducerii sancțiunilor. În 2005, Coreea de Nord a acceptat un acord care a fost aplaudat în lumea întreagă de numeroase persoane bine intenționate. Iată ce scria în editorialul său, New York Times la vremea aceea:

    De ani de zile, experții în politica internațională au considerat Coreea de Nord drept cel mai rău coșmar…o dictatură închisă, ostilă și paranoică, cu un program agresiv de înarmare nucleară. Foarte puțini oameni și-ar fi putut imagina ajungerea la un rezultat favorabil. Și totuși, Coreea de Nord a acceptat săptămâna aceasta principiul de desființare a programului său de înarmare nucleară, de aderare la un nou tratat de neproliferare, de respectare a garanțiilor acestui tratat, de acceptare a vizitelor inspectorilor internaționali…Diplomația și-a făcut, în sfârșit, treaba.

    Închei citatul.

    Premierul Benjamin Netanyahu.

    Premierul Benjamin Netanyahu.

    Doamnelor și domnilor,

    Un an mai târziu, Coreea de Nord a făcut să explodeze primul său focos nuclear militar. Totuși, cu toate că este periculoasă, Nord–Coreea nucleară este nimic în comparație cu ceea ce poate însemna un Iran nuclear.

    Un Iran dotat cu arme nucleare poate asfixia principalele surse de energie ale lumii. El poate declanșa o proliferare nucleară în Orientul Mijlociu, transformând partea cea mai instabilă a planetei într-un butoi cu pulbere nucleară. Și, pentru prima dată în istorie, este agitat spectrul terorismului nuclear. Un Iran dotat cu arme nucleare în Orientul Mijlociu nu va fi o altă Coree de Nord. El va fi de 50 de ori mai mult!

    Știu că unii membri ai Comunitătii internaționale se gândesc că exagerez această amenințare. Desigur, ei știu că regimul iranian proclamă „Moarte Americii!, Moarte Israelului!”, și se angajează să șteargă Israelul de pe hartă. Dar ei gândesc că această retorică violentă nu este decât o fanfaronadă pentru satisfacerea poporului. Acești oameni n-au învățat, prin urmare, nimic din istorie? Ultimul secol ne-a învățat că atunci când un regim radical, cu ambiții hegemonice, posedă o putere impresionantă, mai devreme sau mai târziu, apetitul său pentru violență nu va cunoaște nici o limită. Este principala lecție a secolului 20. Pe care nu o putem uita în niciun caz.

    Lumea poate sa uite această lecție, poporul evreu nu!

    Fanatismul Iranului nu este o fanfaronadă. El este real. Acestui regim fanatic nu trebuie să i se permită niciodată să se doteze cu arme nucleare. Știu că lumea este obosită de război. Noi, în Israel, știm cu toții foarte bine care este costul războiului. Dar istoria ne-a învățat că pentru a evita războiul de mâine, trebuie să fim hotărâți azi.

    Acest lucru naște o întrebare: poate diplomația stopa această amenințare? Ei bine, singura soluție diplomatică valabilă, este cea care cere desființarea completă a programului de înarmare nucleară a Iranului, și-l împiedica de a avea un viitor. Președintele Obama a spus, pe bună dreptate, că vorbele conciliante ale Iranului trebuiesc însoțite de o acțiune transparentă, verificabilă și semnificativă, o soluție diplomatică necesitând ca Iranul să facă patru lucruri:

    În primul rând, Iranul să înceteze îmbogățirea uraniului. Este ceea ce s-a cerut în repetate rânduri prin rezoluțiile Consiliului de Securitate.

    În fine, să renunțe la stocurile de uraniu îmbogățit de pe teritoriul său.

    În al treilea rând, să demoleze infrastructurile cu capacitate nucleară și, bineînteles, instalațiile subterane de lângă Qom, și să-și demonteze centrifugele performante de la Natanz.

    În al patrulea rând, să stopeze toată activitatea la reactorul cu apă grea de la Arak, care vizează producerea de plutoniu.

    Aceste măsuri vor permite fixarea unui termen programului de înarmare nucleară a Iranului și eliminarea capacității sale nucleare. Unii ar accepta un Iran dotat cu o capacitate reziduală pentru îmbogățirea uraniului. I-aș sfătui să acorde o atenție specială la ceea ce Rouhani a declarat, în 2005, în fața Înaltului Consiliu al revoluției iraniene:

    O țară care poate îmbogăți uraniu la 3,5%, va avea deasemenea posibilitatea de a-l îmbogăți în jur de 90%. Având capacitatea de a gestiona toate etapele ciclului combustibilului, înseamnă că țara care posedă aceasta capacitate este în măsură să producă arme nucleare.

    Exact!

    Acesta este exact motivul pentru care programul de înarmare nucleară al Iranului trebuie desființat complet și de o manieră verificabilă. Și exact din această cauză presiunea asupra Iranului trebuie să continue.

    Iată ce ar trebui să facă Comunitatea internațională:

    Mai întâi, să mențină sancțiunile. Dacă Iranul continuă să-și dezvolte programul de înarmare nucleară în cursul negocierilor, atunci trebuie întărite sancțiunile.

    În al doilea rând, nu trebuie acceptat un acord parțial. Un acord parțial va ridica, în schimbul unor concesii de fațadă, sancțiunile internaționale care au necesitat ani pentru a fi puse în aplicare, și nu vor trebui decât câteva săptămâni pentru ca Iranul să răstoarne situația.

    În al treilea rând, ridicarea sancțiunilor numai în cazul în care Iranul va trece la desființarea în intregime a programului său nuclear.

    Prieteni,

    Comunitatea internațională și Iranul se pot pune de acord. Dacă vrem să punem un termen limită programului de înarmare nucleară al Iranului nu trebuie să abandonăm presiunea. Nu trebuie să lăsăm garda jos. Vrem cu toții să-i dăm diplomației o șansă de reușită, dar când este vorba de Iran, cu cât presiunea va fi mai mare, cu atât șansele de reușită vor fi mai mari.

    Acum trei decenii, președintele Ronald Reagan sfătuia: „Fii încrezător, dar verifică”. Când vine vorba de programul de înarmare al Iranului, iată sfatul meu: „Nu te încrede, dezvăluie și verifică”.

    Doamnelor și domnilor,

    Israelul nu va putea accepta niciodată armele nucleare în mâinile unui guvern asasin, care a promis, în repetate rânduri, să-l șteargă de pe hartă. Împotriva unei astfel de amenințări, Israelul nu are altă alegere decât să se apere.

    Vreau să nu existe nici o confuzie cu privire la acest punct: Israelul nu va permite niciodată Iranului să obțină arme nucleare.

    Dacă Israelul este obligat să rămâna singur, Israelul nu va depinde de nimeni. Totuși, chiar și singur, Israelul va ști că îi va apăra pe mulți, mulți alții.

    Pericolul unui Iran nuclear și emergența altor amenințări în regiunea noastră i-a făcut pe mulți dintre vecinii noștri arabi să recunoască, în cele din urmă, că Israelul nu este inamicul lor. Acest lucru ne dă ocazia de a depăși animozitățile istorice, de a construi noi relații, de a iniția noi prietenii, de a avea noi speranțe. Israelul salută acest angajament cu o lume arabă mai deschisă.

    Sperăm ca interesele și provocările pe care le avem în comun să ne ajute să construim un viitor mai pașnic.

    Israelul va continua să caute o pace istorică cu vecinii săi arabo-palestinieni, pentru a pune capăt acestui conflict odată pentru totdeauna.

    Dorim o pace bazată pe securitate și recunoaștere reciprocă, pace în care un stat arabo-palestinian demilitarizat să recunoască Statul evreu – Israel. Îmi mențin angajamentele pentru realizarea unei reconcilieri istorice și construirea unui viitor mai bun pentru israelieni și arabo-palestinieni. În prezent nu-mi fac nici o iluzie, acest lucru va fi dificil de realizat.

    Acum 20 de ani a început procesul de pace între Israel și arabo-palestinieni. Șase prim-miniștri israelieni, inclusiv eu, nu au reușit să ajungă la o pace cu arabo-palestinienii. Predecesorii mei au fost dispuși să facă concesii dureroase, și eu de asemenea. Dar, până acum, conducătorii arabo-palestinieni nu au fost dispuși, la rândul lor, să facă concesii dureroase pentru a pune capăt conflictului. Pentru ca pacea să fie atinsă, arabo-palestinienii trebuie să recunoască Statul evreu și că nevoile de securitate ale Israelului trebuiesc respectate.

    Eu sunt gata să fac un compromis istoric pentru o pace autentică și durabilă. Dar nu voi putea compromite niciodată securitatea poporului meu și a țării mele, singurul și unicul Stat evreu.

    Doamnelor și domnilor,

    Într-o zi rece, la sfârșitul secolului 19, bunicul meu Nathan și fratele său mai tânăr Yehouda, se găseau într-o gară din inima Europei. Ei au fost remarcați de un grup de asasini antisemiți, care au început să alerge spre ei agitându-și bastoanele și strigând: „Moarte evreilor!”.

    Bunicul meu i-a strigat fratelui său să fugă pentru a-și salva viața, și a rămas singur în fața mulțimii dezlănțuite. Ei l-au lovit atât de tare, că l-au lăsat aproape mort. Înainte de a se prăbuși, acoperit de sânge, și-a spus: „Ce rușine, Ce rușine! Urmașii Macchabeilor se găsesc în noroi, incapabili să se apere singuri”. El și-a promis că dacă va supraviețui, îsi va lua familia și o va duce într-o patrie evreiască unde va contribui la construirea ei pentru a asigura un viitor poporului evreu.

    Mă aflu, azi, aici, în fața dumneavoastră, în calitate de Prim-ministru al Israelului, pentru că bunicul meu s-a ținut de cuvânt.

    Mulți alți evrei au o istorie asemănătoare: un părinte sau un bunic care au fugit de opresiune și au venit în Israel pentru a începe o viața nouă în vechea noastră țară. Împreună, noi am transformat un popor evreu lovit, lăsat să moară, într-o națiune prosperă și dinamică, apărându-se cu curaj asemeni unor Macchabei ai timpurilor moderne, pentru dezvoltare și posibilități nelimitate în viitor.

    În epoca noastră, profețiile biblice se realizează. Profetul Amos a spus:

    „Ei vor rezidi cetățile pustiite și le vor locui.
    Vor sădi vii și le vor bea vinul.
    Vor cultiva grădinile și le vor mânca roadele.
    Și îsi vor clădi țara lor și nu vor mai fi niciodată dezrădăcinați.”

    Doamnelor și domnilor,

    Poporul lui Israel s-a întors acasă și nu va mai fi niciodată dezrădăcinat!

    The following two tabs change content below.

    38 de gânduri despre “Netanyahu: Israelul nu va permite Iranului să obțină arme nucleare

    1. In urma cu zece ani, cand au debutat negocierile asupra dosarului nuclear iranian, numarul centrifugelor nucleare iraniene era de 167 (model vechi), azi este de 19000 (toate moderne), iar Iranul are un stoc impresionant de uraniu imbogatit. S-a ajuns aici datorita complicitatii, nepasarii si neputintei negociatorilor occidentali. Prin noul acord semnat, regimul mollahilor isi poate pastra stocul de uraniu imbogatit 20% ( cu promisiunea de a si-l “dilua” treptat(!) ) si poate sa-si imbogateasca in continuare uraniul la 5%; isi poate pastra centrifugele existente, si le poate inlocui in caz de defectiune. In schimb, Iranul va permite observatorilor ONU sa viziteze siturile nucleare de la Natanz , Arak si Fordow! Prin urmare , asa cum spunea Rouhani, in 2005, in fata Consiliului Revolutiei, Iranul isi va pastra capacitatea de a produce arme nucleare.
      S-a incheiat astfel cu Iranul, acelasi tip de accord care s-a incheiat cu Coreea de Nord, care intr-un an dupa aceea a avut arma nucleara. Ca Iranul si, bineinteles, teroristii Hezbollah vor avea intr-un viitor nu prea indepartat, pe mana, o astfel de jucarie, nu deranjeaza nici pe Obama, nici pe Merkel, Cameron sau anti-sionista Catherine Ashton. De Rusia si China, numai de bine. S-au comportat conform asteptarilor.
      Winston Churchill i-a spus lui Chamberlain dupa ce acesta a semnat rusinosul acord de la Munchen: “ Ati ales dezonoarea pentru a nu avea razboi. Veti avea si una si alta”. Ca in America nu este nimeni in stare sa-i spuna lui Obama asa ceva, nu mai conteaza. Obama s-a ales cu dezonoarea si exista posibilitati foarte mari ca Orientul Mijlociu sa se aleaga cu razboiul. Israelul, asa cum a avertizat Netanyahu, nu-si poate permite sa-i lase pe iranieni sa intre in posesia bombei nucleare; si nici Arabia Saudita, Qatar-ul sau Egiptul.
      Potrivit expertilor militari, Israelul ar avea nevoie de circa 100 de avioane pentru a lovi simultan instalatiile nucleare iraniene. Israelul are si avioanele si bombele anti-bunker necesare pentru a asigura reusita actiunii. Singura problema este (era) distanta mare fata de tintele vizate si traversarea spatiului aerian al altor tari. Dar, asa cum spunea Netanyahu, pericolul nuclear reprezentat de Iran i-a facut pe unii dintre vecini sa lase deoparte “animozitatile istorice”, asa ca Arabia Saudita se departeaza, multumita lui Obama, de Statele Unite, pentru a se apropia de Israel! Ce nu pot sau ce nu vor sa faca “jandarmii mondiali”, vor face, se pare, “locuitorii cartierului”.

    2. Intr-un intreviu acordat Wall Street Journal, printul saudit Al Waleed bin Talal a declarat ca „pentru prima data avem interese comune cu Israelul”. El a criticat acordul dintre Iran si puterile occidentale, acord care nu include si dezafectarea uzinelor de imbogatire a uraniului.
      „Sauditi si israelieni condamna acest acord care nu cere distrugerea capacitatii iraniene de a produce o bomba cu plutoniu.” – a spus printul saudit. El a adaugat ca o lovitura militara este mai buna decat un acord diplomatic prost.

    3. U.E. si cu atit mai putin Obama nu realizeaza ca nu poti negocia cu o tara care nu recunoaste holocaustul.
      Asemanarea cu perioada anilor 30 cand democratiile occidentale,credeau ca pot negocia cu Hitler este izbitoare; atunci miopia puterilor vestice si izolationismul SUA au costat lumea peste 50 000 000de morti si suferinte incalculabile.
      Astazi U.E.cat si Obama se pare ca au uitat lectiile istoriei ; care va fi pretul?

    4. Buna seara,
      As dori sa fac cateva observatii. Iranul nu are voie sa construiasca arme nucleare atata vreme cat este semnatar al tratatului international de neproliferare a armelor nucleare (TNP). Pana in prezent nu au aparut dovezi concrete (palpabile) ca ar dezvolta un program nuclear militar, iar suspiciunile nu au fost confirmate in practica. Dumneavoastra vad ca aveti o gramada de certitudini, dar chestiunea este mult mai complicata. Uraniu imbogatit nu inseama automat o arma nucleara, pentru ca detonarea implica o tehnologie complexa, care nu este la indemana oricarei tari, asa ca numararea centrifugelor este cel putin puerila. Certitudinea va exista doar in momentul in care vor reusi o explozie nucleara perfect controlata. Este cert ca Iranul va denunta acest tratat in momentul in care va reusi sa construiasca o astfel de arma, tot asa cum este foarte posibil sa nu recunoasca niciodata acest lucru, exact cum a procedat si Israelul, care in plus nu a semnat TNP. Apoi se pune problema dreptului de a avea o astfel de arma. In fond, Iranul se afirma ca o mare putere, fie ca vrem, fie ca nu. Cu ce ar fi mai prejos decat Pakistanul, bunaoara? Tehnologic vorbind, este departe de tot de tarile din zona, daca ar fi sa vorbim numai de satelitul plasat pe orbita, dar si de restul industriei, care este departe de tot de restul tarilor din jur, inclusiv Israel. Se pune apoi problema ca ar ameninta Israelul. Intre „regim bastard și ilegitim”, si calculele dlui Jonathan Ariel de la Israel News Agency privind numarul de lovituri nucleare, preventive evident, necesare anihilarii capacitatilor nucleare iraniene cred ca e o oarece diferenta. Asa ca cine pe cine ameninta mai tare? Parerea mea este ca nu de o lovitura nucleara iraniana se teme Israelul, ci de hegemonia economica a acestuia ce se contureaza tot mai mult. Pentru ca Iranul nu este nici Irak, nici Arabia Saudita sa traiasca doar din petrol. Iranul fabrica absolut orice, de la submarine si drone, la automobile si centrale nucleare. Apoi se uita mult prea adesea, ca spre deosebire de monarhiile ereditare din golf, Iranul este totusi o republica parlamentara. Chestia cu regimul islamic este treaba lor interna, in momentul in care vor fi suficienti cetateni contra legii islamice, ea va putea fi abolita. Cat despre agresivitate, Iranul, in scurta existenta republicana, nu a agresat pe nimeni, spre deosebire de Israel. Puteti sa denumiti vreo tara dintre vecinii Israelului, cu care acesta sa nu fi fost macar o data in stare de beligeranta? Cat despre terorism, iara pana in prezent sunt doar supozitii si „probe” indirecte, in timp ce implicare Mossad-ului in atentate teroriste, inclusiv pe teritoriul Iranului, dar si pe teritoriul altor state, nu numai ca a fost probata, dar evreii isi fac chiar un titlu de glorie din asta. Lista se gaseste pe wikipedia si nu este exhaustiva. Observ ca Dvs, „inspirat” se pare, de expertii militari, ati facut deja calcule. Respectiv ce are Israelul, si cam ce i-ar trebui. Ceea ce nu stiu expertii militari este ce are Iranul. Sau ce ar putea obtine usor, daca nu a si obtinut deja, in cazul unui atac nuclear al Israelului, asa cum il cer numeroase minti infierbantate, inclusiv pe siturile autohtone. Raspunsul il veti avea imediat daca va uitati pe harta. In timp ce 10 lovituri nucleare ale Israelului, fie ele si asupra unor zone intens populate se vor resimti in Iran ca o piscatura de tantar, este de ajuns ca un singur focos iranian sa treaca de apararea anti-aeriana israeliana, ca sa faca Tara Sfanta de nelocuit. Chestiunea cu Obama nu ma priveste, este clar incotro se indreapta. In fond, mai devreme sau mai tarziu, Israelul va trebui sa se descurce fara SUA. Pentru ca in 30 de ani, poate chiar mai putin, populatia alba a Americii va fi in minoritate. Iar pe hispanici, negri, chineji si japonezi, prea putin ii va interesa o tara mica din Orientul Apropiat in razboi cu vecinii sai. Sper sa publicati comentariul meu, nu cum ati procedat alta data, stergand comentarii, desi m-am exprimat absolut corect fara a jigni pe nimeni. Daca doriti doar comentarii elogioase, nu aveti decat sa precizati acest lucru.

    5. Problema e ca acest discurs, bun de altfel, a fost tinut in urma cu 2 luni, inainte de acordul rusinos de dezastuos din ultima ora. Cum poate acum Israelul sa faca nota discordanta, sa iasa la actiune, in dezacord cu ONU si cu puterile lumii?

      Bezmeticii astia l-au pus intr-o situatie incuietoare.
      Ce parere aveti?

    6. Pe d-l Corneliu Munteanu, daca este crestin, ar putea sa-l intereseze, daca nu Israelul, cel putin Tara Sfinta…. si sa doreasca sa nu fie facuta praf si pulbere.

    7. @5 Corneliu Munteanu

      Deoarece comentariul dvs. impresioneaza prin dimensiuni, am sa incerc sa va raspund pe puncte; sper sa le ating pe toate.

      1. “ Iranul nu are voie sa construiasca arme nucleare atata vreme cat este semnatar al tratatului international de neproliferare a armelor nucleare (TNP). Pana in prezent nu au aparut dovezi concrete (palpabile) ca ar dezvolta un program nuclear militar, iar suspiciunile nu au fost confirmate in practica. “

      Istoria omenirii este marcata si de un sir lung, luuung de tot , de incalcari ale tratatelor semnate. Spuneti ca Iranul nu va face asta si ca nu intentioneaza sa dezvolte un program nuclear. Inseamna ca ori sunteti un fan declarat al Iranului, ori aveti “dovezi concrete(palpabile)” care sa va sustina afirmatia. Pana atunci, instalatiile nucleare subterane ale Iranului raman la locul lor, ca si reactorul de la Arak care produce plutoniu pentru vestita industrie de automobile iraniana de care pomeneati in alta parte. M-as bucura sa aflu de la dvs. ca Iranul produce in bunkerele de sub munti… ciuperci. Nu v-as contrazice, pentru ca este vorba, intr-adevar, despre ciuperci, dar atomice.
      Tot la locul lor raman (pentru ca nu si le-a negat sau retras) si cele spuse sau scrise de actualul presedinte al Iranului si fostul negociator sef – Rouhani. Va reamintesc una dintre ele: “O țară care poate îmbogăți uraniu la 3,5%, va avea deasemenea posibilitatea de a-l îmbogăți în jur de 90%. Având capacitatea de a gestiona toate etapele ciclului combustibilului, înseamnă că țara care posedă aceasta capacitate este în măsură să producă arme nucleare.” – vorbea chiar despre tara sa- Iran, cea despre care imi cereti mie sa aduc dovezi palpabile ca intentioneaza sa dezvolte arma atomica! 

      2. “Apoi se uita mult prea adesea, ca spre deosebire de monarhiile ereditare din golf, Iranul este totusi o republica parlamentara. Chestia cu regimul islamic este treaba lor interna, in momentul in care vor fi suficienti cetateni contra legii islamice, ea va putea fi abolita.” – spuneti dumneavoastra.

      Acum, nu o sa spun nimic de chestia asta cu “treaba lor interna” – “neamestecul in treburilii interne” este patentat de un “ayatollah” de pe meleagurile noastre si trebuie sa fim “patrioti”, nu? – dar o sa ma refer un pic la “republica parlamentara” si “un nr. suficient de cetateni contra legii islamice”.

      Iranul nu este o “republica parlamentara”, cum sugerati dvs, ci o republica islamica, ceea ce este cu totul altceva. Intr-o republica islamica, intreaga viata ( sociala, politica sau economica) se afla supusa canoanelor Sharia (codul de legi Islamic) si – dupa cum dvs. stiti bine, dar nu ne spuneti si noua – este interzis sa te ridici contra acestei legi, asa ca nu se vor strange niciodata destui cetateni sa o faca, pentru simplu fapt ca vor fi ucisi.
      Cum s-a intamplat, de altfel, la sfarsitul lui iunie 1988, cand la ordinul Ghidului Suprem – ayatollahul Khomeini – au fost ucisi toti cei 25 000 de prizonieri politici (fie impuscati, fie spanzurati de macarale) la gramada: feministe, crestini, socialisti, kurzi, baha’i, arabi ahwazi, baloutchi, azeri etc.
      Cum s-a intamplat si pe vremea “amicului” Ahmadinejad, care a impuscat, in timpul revolutiei verzi, cateva mii de protestari (multi studenti) pe strazi sau la zidul puscariilor, tot in iunie, dar in 2009. Va mai aduceti aminte de Neda Agha Soltan, nu?
      Cum se intampla acum, cand la putere a venit “reformatorul si moderatul “ Rouhani, care a spanzurat, in numai cateva luni, 154 de oponenti politici – conform Org. pt. Drepturile Omului.
      Prin urmare, ca sa nu va spun ca sunteti cinic, va spun ca sunteti prost informat cand vorbiti de “republica parlamentara Iran “ care va permite, sustine dvs., unui numar suficient de cetateni sa aboleasca Sharia!! :)

      3. “Cat despre agresivitate, Iranul, in scurta existenta republicana, nu a agresat pe nimeni, spre deosebire de Israel. “

      Vedeti ce inseamna fan-ul, ultras-ul? Cum uita el, dominat de pasiuni, chiar si istoria recenta? Ati uitat, din cauza asta, ca Iranul s-a aflat timp de 8 ani (opt ani ! ) in razboi cu vecinul sau mai mic Irakul. Stiti, Irakul la vremea aia era condus de suniti, desi avea 2/3 din populatie siita, asa ca Iranul a dorit sa-si elibereze fratii de aceeasi credinta.
      In acest razboi au fost vazute, pentru prima data in istorie, “valurile de copii” – este vorba de miile de copii care atacau pozitiile irakiene, intrand in campurile de mine pe care le detonau cu corpurile lor, deschizand astfel calea Gardienilor Revolutiei. Pe vremea aia, “republica parlamentara” Iran nu avea inca bomba atomica, altfel Khomeini n-ar mai fi fost nevoit sa recurga la aceasta metoda bestiala.
      Cum ati uitat ca, in urma cu doar 2 ani, “republica parlamentara” Iran a atacat Marea Britanie! Spun asta, pentru ca asa se numeste in limbajul dreptului international atunci cand un stat ataca o ambasada straina de pe teritoriul sau. Atunci televiziunea iraniana a transmis in direct atacarea si distrugerea ambasadei britanice de la Teheran, in timp ce personalul ambasadei era facut ostatic, iar parlamentul iranian vota in unanimitate expulzarea ambasadorului britanic. Ahmadinejad s-a vazut nevoit sa recurga la acesta metoda demna de evul mediu, pentru ca Iranul nu avea inca rachete balistice cu ogive nucleare la bord. Londra ar fi avut, altfel, parte de un alt tip de reactie.

      Spuneti ca “despre terorism (iranian) sunt doar supozitii si probe indirecte” si, in schimb, ii acuzati pe evrei de terorism!
      La fel de bine ati putea spune ca evreii au atacat ambasada americana in urma cu peste 30 de ani, si ambasada britanica in urma cu doi ani, s-au ca Hitler a fost atacat, pe rand, de catre cehi, polonezi, olandezi, belgieni, francezi sau englezi! Pentru ca, nu-i asa ?, sunt doar supozitii si probe indirecte ca ar fi fost altfel. 🙂 

      Normal ca vi se publica comentariile civilizate, doar traim, din fericire, intr-o democratie. Daca ati fi trait in mult laudata, de dvs., “republica parlamentara Iran” si ati fi avut idei sau comentarii iesite din tiparele stabilite de Ghidul Suprem, ati fi avut posibilitatea sa experimentati trainicia unei macarale japoneze TADANO.

      Compania japoneză TADANO, producatoarea vestitelor macarale TADANO, a anunțat de curând că nu va mai vinde macarale guvernului iranian, deoarece acesta le folosește pentru a-și atârna de ele opozanții și pe cei ce încalcă codul islamic Sharia.
      Domnul Hassan Gashghavi, ministrul adjunct de externe iranian, adresându-se studenților universitătii Ferdowsi din Mashhad a spus: “Noi trăim într-o țară islamică și ne supunem literii Coranului. Vom aplica pedepsele prevăzute în Coran chiar de va trebui sa executăm 100.000 de oameni“.

    8. @9 Silvapro
      Esti, vad, ingrijorata ca Israelul ar putea face nota discordanta, in dezacord cu ONU si puterile lumii. Nu stiu daca ai citit memoriile lui Menahem Begin, dar atat in ele cat si in istoria Israelului de dupa mai 1948, sunt destule exemplele care arata ca daca evreii ar fi stat dupa puternicii lumii sau ONU, statul evreu n-ar mai fi existat azi. Din fericire pentru el, si asta datorita marilor conducatori pe care i-a avut si ii are, Israelul isi poate asigura singur securitatea, fara sa stea la mana ONU sau a „prietenilor”. De altfel, ONU este foarte ocupat sa scoata pe banda rulanta rezolutii in care sa condamne Israelul – singura democratie din Orientul Mijlociu – pentru incalcarea drepturilor omului, in timp ce in tarile vecine Israelului este dezastru din punctul asta de vedere. Sa nu ne miram din moment ce China, Rusia, Cuba si Arabia Saudita au fost alese in Consiliul pentru drepturile omului al ONU! Si nu sunt singure, mai sint si alte „democratii sau „republici parlamentare”, cum spune „amicul” Corneliu Munteanu.
      @4 Cristian M
      De acord cu tine. Mi-as permite o remarca: pentru socialistii care colcaie la Bruxelles, ca si pentru Obama, istoria, reactionara istorie, este marele adversar, asa ca este normal sa vrei sa il uiti, sa il treci sub tacere, sa il faci sa dispara. Morti cu mortii, vii cu viitorul…care e intotdeauna optimist si luminos. 🙂

    9. @Bogdan Calehari
      Buna seara,
      in tot ce am afirmat aici, am pornit de la realitati greu de contestat, spre deosebire deDvs., care ocoliti fondul problemei, legandu-va de amanunte nesemnificative, dar si de chestiuni pe care nu le stapaniti indeajuns. Las deoparte jignirile, ca si procesele de intentie tipic staliniste (ultras,…) , ironiile ieftine (treburili…) , si mai sunt…. care nu fac decat sa dauneze calitatii discutiilor de pe acest site.
      Nu am spus ca Iranul va respecta TNP, pentru ca nu am de unde sa stiu ce va face. Orice specialist in domeniu va poate spune ca de la uraniu imbogatit la o explozie atomica perfect controlata e cale lunga. Am pus delicat problema, fara a sustine ideea, de ce nu ar avea dreptul Iranul sa detina arma nucleara, vorbesc de cel moral, nu de cel international (TNB)? atata vreme cat Pakistanul poate? Are un PIB de 2,5x cat Pakistanul, a fost atacat de multe ori in ultima suta de ani, sunt destui care il ameninta si in prezent? De ce nu? Ca forma de guvernamant, Iranul este republica parlamentara, adica are un presedinte si un parlament alesi prin vot egal, direct si secret. Faptul ca este o republica islamica nu are absolut nici o legatura cu forma de guvernamant, mai sunt o droaie de republici islamice, inclusiv Pakistanul. Sharia se aplica in multe tari islamice mult mai brutal, mai crud, inclusiv in Arabia Saudita, decat in Iran. Chestiunea cu numarul executiilor este nesemnificativa atata vreme cat nu le raportati la numarul populatiei. In ceea ce priveste forma de guvernamant a Iranului, republica islamica a fost stabilita prin referendumul din aprilie 1979, iar constitutia teocratica prin cel din noiembrie 1979, ambele cu o majoritate zdrobitoare. In ceea ce priveste razboiul cu Irak-ul, acesta din urma a atacat Iran-ul si nu invers, folosind si gaze de lupta. Sunt numai cateva observatii la afirmatiile Dvs tendentioase, care dovedesc o necunoastere crasa a realitatilor din cele doua tari. Cu ironii de doua parale si emoticoane nu ajungem nicaieri, si nu faceti decat sa aratati ca nu se doreste un dialog civilizat. Nu sunt avocatul nici uneia dintre parti, si nici nu simpatizez cu vreuna din ele. Tot ce am afirmat aici se bazeaza pe o buna cunoastere a celor doua tari, nu pe propaganda ieftina din mass-media. ( chestiunea cu macarale si alte alea – jenant, ca si cum numai japonezii de la TADANO ar fabrica macarale, mai sunt si TELEMAC, Liebherr, P&M, Rigo, Coles,… – da, cam asta e nivelul)

    10. Bogdan, ce zici, nu-l dăm afară pe Dl. Corneliu Munteanu? Ca să punem delicat problema, zic, în spiritul unui dialog civilizat.
      Pt că, față de fragmentul ăsta, spre exemplu, s-ar potrivi poate și răspunsuri mai crude, ca să zic așa:

      forma de guvernamant, Iranul este republica parlamentara, adica are un presedinte si un parlament alesi prin vot egal, direct si secret. Faptul ca este o republica islamica nu are absolut nici o legatura cu forma de guvernamant, mai sunt o droaie de republici islamice, inclusiv Pakistanul. Sharia se aplica in multe tari islamice mult mai brutal, mai crud, inclusiv in Arabia Saudita, decat in Iran. Chestiunea cu numarul executiilor este nesemnificativa atata vreme cat nu le raportati la numarul populatiei.

    11. După ce îl conducem politicos pe Dl. Corneliu la oala cu spam, deschidem geamul, aerisim, vom putea să medităm și noi în tihnă, și să ne întrebăm care o fi rata optimă a execuțiilor raportată la nr. populației, și cam ce procent din mortalitatea de diverse cauze s-ar cuveni să ocupe acestea într-o republică parlamentară de dimensiunile Iranului.

    12. Tovarasul Corneliu has left the building.

      Oricum e rau ca o tara precum Pakistanul are bomba nucleara, asta ar mai lipsi lumii, ayatollahi nucleari.

    13. Dacă nu socotim China, 1/2 din totalul execuțiilor care au avut loc pe glob în 2012 au fost made in Iran.
      Raportat la nr. populației, Iranul iese cu mult înaintea Chinei (cf. cifrelor oficiale, neavând cum să evaluăm cât minte guvernul chinez).

      http://www.theguardian.com/new.....ed-picture

      O fi puțin, o fi destul, ce ar putea face guvernul iranian spre a spori producția de morți/cap de locuitor?
      Tot atâtea subiecte teze de doctorat pe care le-ar putea alcătui Corneliu Munteanu.
      Dar nu pe ILD.

    14. Intai si intai ma bucura grija pe care o aveti vis-a-vis de pastrarea calitatii discutiilor pe acest site, la un nivel ridicat. Din cauza aceasta nici nu stiu, drept sa spun, cum sa va mai raspund, ca sa nu va ranesc sensibilitatile. Pentru ca, fara discutie sunteti un om sensibil! Daca cineva mai are vreun dubiu, se convinge de contrariu cand va citeste: ” Chestiunea cu numarul executiilor este nesemnificativa atata vreme cat nu le raportati la numarul populatiei”.
      Nu stiam ca un anumit numar de executii, un anumit numar de oameni omorati de un regim criminal, este semnificativ sau nu doar daca este raportat la numarul populatiei! Aflu acum de la dvs. Daca as fi stiut chestia asta din vreme, n-as mai fi folosit nici cuvintele “ultras” sau “fan”. Nu stiam ca ranesc atat de tare si ca folosindu-le pici in “ procese de intentie tipic staliniste”.
      Si pentru ca vorbim de executii ( nici nu-mi mai vine sa le pomenesc dupa ce am aflat de la dvs. cat de insignifiante sunt) sa stiti ca eu n-am afirmat ca numai japonezii de TADANO construiesc macarale! Am spus numai ca regimul democrat de la Teheran le foloseste doar pe acestea pentru a-si spanzura adversarii politici; daca imi recititi comentul o sa va convingeti ca asa este.
      Spuneti ca n-ati spus ca ati spus ca Iranul va respecta Tratatul de Neproliferare! Prin urmare cand ati scris ca: “ Iranul nu are voie sa construiasca arme nucleare atata vreme cat este semnatar al tratatului international de neproliferare a armelor nucleare (TNP).” – dvs. nu erati sigur ca il va respecta! E bine c-am aflat-o si clarificat-o si pe asta!

      Spuneti ca sunteti, spre deosebire de mine, specialist in domeniu si ca mai sunt (va citez) “o droaie de republici islamice”. Pentru ca m-ati facut curios, dati-ne vreo 10 nume, pentru ca Pakistanul nu inseamna o “droaie”.
      Cat despre faptul ca dvs. vorbiti de “emoticoane” si “ironii de doua parale” cand eu va citez din presedintele Iranului, d-l Rouhani, pentru a va instiinta ca Iranul chiar urmareste sa aiba arma nucleara, nu stiu ce sa mai spun!
      Dvs. spuneti: “ Pana in prezent nu au aparut dovezi concrete (palpabile) ca ar dezvolta un program nuclear militar, iar suspiciunile nu au fost confirmate in practica.” – iar Rouhani spune altceva, total contrariu.
      Imi aduceti aminte de sovietologii aia occidentali care sustineau ca Stalin a ucis doar 30000 de oameni, taman atunci cand Kriucikov (seful KGB-ului) si Gorbaciov (secretarul general al PCUS) sustineau ca acesta a ucis 30 de milioane!
      Si pe mine ma acuzati de “emoticoane” si de “ironii ieftine”! Nu se face! As mai spune ceva dar va stiu sensibil, asa ca as veni cu o propunere: ca sa pastram ridicat nivelul discutiilor pe site si sa nu suferiti in vreun fel, mai bine trimiteti-mi dvs comentariu si eu il semnez. Ca in Iran! 🙂

    15. „Speranțele lui Barack Obama, […] se destrămau în fața curajului și dârzeniei lui Laurent Fabius.”
      „[…] prin înarmarea nucleară a Iranului, președintele american a dovedit, din nou, că-și merită Nobelul pentru Pace.”
      „[…] excepționalul discurs ținut în septembrie de la tribuna Organizației Națiunilor Unite, Benjanim Netanyahu a avertizat […]”.
      „Barack Obama, cel care a dovedit că nu e în stare să-și facă prieteni, dar e în stare să își trădeze aliații […]”.

      Cei care vor să se înțeleagă cu iranul sunt: lași, politicianiști, trădători. Cei mai războinici sunt: dîrzi, vigilenți, curajoși și însetați de adevăr.

      Să-mi scuzi întrebarea din topor: încerci a) să scrii un articol informativ și să transmiți niște idei, sau b) să faci uz de toate clișeele posibile despre democrații americani și negocierile astea? Să mă scuzi, dar articolul miroase a fals, nu a scriere sinceră.

    16. Pai ministrul de externe din Canada i-a raspuns lu’ nea Corneliu Munteanu:

      “We have made-in-Canada foreign policy,” Mr. Baird explained to reporters in Ottawa. “We think past actions best predict future actions, and Iran has defied the United Nations Security Council and defied the International Atomic Energy Agency. Simply put: Iran has not earned the right to have the benefit of the doubt.”

    17. @13
      Anca, drept sa spun nu stiu daca ar fi bine sa fie invitat afara. Nu mi-e numai ca afara s-a pus de o vreme ca si cainele il bagi inauntru, dar aflam de la dumnealui tot felul de lucruri nestiute si necrezute. Chestia aia cu „Iranul republica parlamentara, vot secret,egal si direct”, n-o secreta oricine, nu?. Sau, cand ziceam ca nu mai poate, si ma pregateam sa-i fac de 40 de zile, a scos-o de sub poalele djellabalei intr-un numar de magie epocal, pe aia cu „numarul de executii raportat la numarul populatiei”! Super tare!
      Asa am aflat (si eu, si tu, si toti ), ca habar n-aveam pana acum, ca daca e sa raportam numarul de executii la numarul populatiei,tara cea mai umana de pe pamant este… China! Si nici Iranul nu sta rau! 🙂

    18. @18
      Si eu cum trebuia sa spun sau sa scriu ca sa va fiu pe plac?! Ia sa vedem, daca e bine asa.

      Barack Obama a dovedit inca odata, prin modul cum a stiut sa ghideze negocierile pentru finalizarea acordului cu Iranul in spinoasa problema a ipoteticii inarmari nucleare a acestuia, ca isi merita prestigiosul premiu Nobel pentru Pace. Omul care a si-a adus o contributie inestimabila la inlaturarea dictatorului libian si la instaurarea in Libia a unei tinere dar promitatoare democratii, cel care i-a cerut dictatorului egiptean sa plece pentru ca poporul de pe malurile Nilului sa se poata bucura plenar de pace si armonie, cel care sprijina demersul pasnic al opozitiei democratice siriene pentru ca si Siria sa se alature Libiei si Egiptului, a reusit ceea ce putini se asteptau: sa instaureze echilibru si intelegerea in cea mai instabila regiune a globului. Aroganta si retorica belicoasa a lui Netanyahu si- au plecat capul rusinate in fata flerului politic si diplomatic al marelui om de stat american. Barack Obama a dovedit astfel intregii omeniri ca este in stare nu numai sa-si faca prieteni printre fostii dusmani, dar sa se si arate obiectiv si echidistant in relatia cu vechii aliati. Si asta pentru binele partidului democrat american si al umanitatii. Nimic pentru sine, totul pentru altii!

      Este bine asa? Intreb, pentru ca am scris in graba dar daca este nevoie mai pot incerca.

    19. Prea mult efort. Pro-iranianul asta trebuie sa ne lamureasca de ce ar trebui ca tara care a inventat curatarea campurilor de mine cu trupurile propriilor soldati (nici macar Uniunea Sovietica nu s-a gandit la asa ceva) ar trebui sa puna mana pe niste ogive nucleare.

    20. @ 23

      Asta este lucrul cel mai infricosator: nebunii care au trimis zeci de mii de copii la moarte pentru a demina terenul in fata soldatilor de elita, sunt pe cale sa intre in posesia armelor nucleare! Si poate la fel de grav este ca multi, de la marii politicieni la oamenii de rand, isi inchipuie ca astfel de dezaxati pot fi, atunci cand vor avea bomba atomica, rationali!

    21. @Bogdan Calehari
      Referitor la cum scrieți: dacă sunteți sincer în ce scrieți, vi se pare că e de calitate, și cititorii sunt aceia pe care îi doriți, nu aveți decît să scrieți în continuare așa. Mie însă mi se pare ridicol că în articolele pe care le-am deschis, în primele 2 paragrafe, găsesc clișee democrați vs conservatori, epitete în _direcția corectă_, și exemple despre cum unii sunt fantastici și infailibili și alții permanent în eroare. Dacă, dintre toți cititorii, eu sunt singurul care vă reproșează că miroase a fals scrierea, sunteți pe drumul bun.

      Referitor la problema în sine.
      B. Obama încearcă rezolvarea unei probleme complicate. Nu mi se pare că Irak și Afganistan ar fi niște exemple în care războiul a avut un succes extraordinar. Pentru că, nu-i așa, 3000 de americani morți în atacurile WTC 2001 au fost răzbunați cu vreo 3000 de americani morți în Afganistan. Spun război pentru că mă tem că Iranul e suficient de mare încît amenințare militară să însemne de fapt niște atacuri sănătoase înfăptuite. A avut sancțiuni economice și amenințarea nucleară a Israelului și pînă acum, și nu le-a oprit progresul. Nu am să mă hazardez în a spune care e cea mai bună soluție, și recunosc că discursul lui Netanyahu e unul bun.

    22. @ Vlad M.
      Cu caracter de inventar, sunt simpatizant american; din zona aia explozivă israelienii și iranienii sunt cam singurii pe care-i simpatizez.
      Caracterizări fără motiv, folosind „pro-iranian” pe post de reproș, folosiți-le mai bine bine pentru persoane din familia dumneavoastră.

    23. Avem aici si interviul luat lui Nafali Bennet la Fox News in legatura cu inarmarea nucleara a Iranului si a proastelor tratative cu Iranul:

      http://www.youtube.com/watch?v=oQetF44fBfc

      Si mai am si eu o afirmatie stereotipa la adresa lui Obama si democratilor:

      Obama si America condusa de el au devenit niste pureci daca isi pun nadejdea in Israel sa rezolve problema cu inarmarea nucleara a Iranului.

    24. Si tot din arhiva, un articol despre revolta populara din Teheran din 2009. Cu aceasta ocazie aflam mai multe despre forma de guvernamant din Iran… acea „republica parlamentara” celebrata de Corneliu Munteanu, comentatorul perspicace de mai sus.

      Iran la răscruce

    25. Pro-iranianul

      Cu caracter de inventar, sunt simpatizant american; din zona aia explozivă israelienii și iranienii sunt cam singurii pe care-i simpatizez.
      Caracterizări fără motiv, folosind „pro-iranian” pe post de reproș, folosiți-le mai bine bine pentru persoane din familia dumneavoastră.

      Danila-ipocritule, daca in urmatorul mesaj nu scrii, negru pe alb, de ce tara care a inventat curatarea campurilor de mine cu trupurile propriilor soldati ar trebui sa puna mana pe niste ogive nucleare, te asigur ca zbori in secunda doi. Lasa prostiile despre nedreptatitii democrati, cum scriem noi si alte aberatii – si „lamureste-ne”. Daca nu o faci, ai zburat de pe ILD.

      P.S. Unul dintre admini sunt eu. Neplacut, sunt sigur, dar asa-i viata. „Extremistii de dreapta” ii asupresc pe democrati, pro-iranieni, iranieni si alti iubitori de pace si frumos din minunata lume noua.

    26. Pai Corneliu M. si Danila ar putea sa-si deschida un blog impreuna cu scrieri de calitate… dupa gustul lor.

    27. Hai sa nu fim chiar atat de duri cu cei doi domni. In fond, ei sunt chiar foarte bine intentionati prin neutralitatea lor cu care probabil ca se mandresc enorm. Cam cum faceau si acum vreo 70 de ani cei ce sustineau neimplicarea Americii in razboi. Mai e nevoie sa ne imaginam cam cum ar fi aratat lumea daca ar fi avut succes demersul lor?

    28. Vlad M nu văd nici un motiv pentru care Iranul să aibă arme nucleare. După cum vedeți în comentariu meu mai lung, eu am o problemă cu stilul ăsta „dîrza națiune Rusă”, și mai puțin cu informațiile.

      Referitor la zburat de pe sit, ce-o să-mi faceți domnule strateg militar de internet? Banați IP-ul, îmi ștergeți comentariile sau cu ce altă mare „nedreptate” mă veți asupri pe internet? Eu am să intru în continuare să citesc articolele lui Costin, dacă nu cumva aveți vreo metodă să mă opriți.

    29. @25

      Dupa primul razboi mondial, Statele Unite (care avusesera un rol decisiv in castigarea lui) s-au retras in carapacea lor izolationista, renuntand sa mai joace vreun rol pe scena europeana si mondiala. Au renuntat chiar si la locul din Liga Natiunilor, conceputa tocmai ca sa impiedice astfel de conflicte. In lipsa arbitrului, pe teren, fiecare jucator a jucat dupa propriile reguli: cei slabi au incercat sa-i faca pe cei puternici (Germania si Japonia) sa respecte regula offside-ului, limitele trasate ale terenului si alte prevederi ale regulamentului in timp ce primeau pumni in gura sau erau literalmente calcati in picioare. In timpul acesta fostul arbitru, pasnic (armata lui era ca numar de soldati si inzestrare cu armament, in 1939, sub cea a Poloniei) urmarea meciul asezat in fotoliu, invaluit in fumul trabucului. A urmat hecatomba celui de al 2-lea razboi mondial.
      Azi, vocea pacifistilor, a izolationistilor americani se aude din ce in ce mai tare. In timpul acesta, la Casa Alba, un presedinte infantil incearca „sa rezolve problemele complicate” ale omenirii, masurand cu pasul gazonul terenului de golf, in timp ce se gandeste preocupat la crosa pe care o va folosi la urmatoarea gaura, iar dvs. mirositi vigilent textele scrise de necunoscuti pe internet („miroase a fals scrierea”). Si pe teren? Intr-o parte a lui, Iranul ,condus de dementii ce cred in Mahdi, se inzestreaza atomic; Egiptul si Turcia se gandesc sa-i urmeze exemplul, iar Arabia Saudita a comandat deja din Pakistan, arsenal nuclear. Si nu e decat inceputul, sau dupa cum bine spunea un blogger: „Am intrat in Evul Mediu – puterea trece la bandele de cartier”.

    30. Pro-iranianul

      Vlad M nu văd nici un motiv pentru care Iranul să aibă arme nucleare. După cum vedeți în comentariu meu mai lung, eu am o problemă cu stilul ăsta „dîrza națiune Rusă”, și mai puțin cu informațiile.

      1. Comentariul tau lung, adica asta care contine:

      Cei care vor să se înțeleagă cu iranul sunt: lași, politicianiști, trădători. Cei mai războinici sunt: dîrzi, vigilenți, curajoși și însetați de adevăr.

      Ai un stil interesant de a te opune programului nuclear iranian – atacandu-i pe cei care il numesc un mare pericol.

      2. Stilul „darza natiune Rusa” nu se supune votului cetateanului Danila.

      Referitor la zburat de pe sit, ce-o să-mi faceți domnule strateg militar de internet? Banați IP-ul, îmi ștergeți comentariile sau cu ce altă mare „nedreptate” mă veți asupri pe internet? Eu am să intru în continuare să citesc articolele lui Costin, dacă nu cumva aveți vreo metodă să mă opriți.

      3. Cetateanul Alex Danila poate sa intre pe ce articol doreste, dar nu ne va mai plictisi cu panseurile sale relativiste. Atat. Multumit? Adio.

      P.S. Nu incerca sa te joci cu IP-uri, nick-uri alternative si alte prostii. N-are rost, te vei da de gol.

    31. articolul lui Calehari e comentariu/pozitionare fata de situatie, nu comunicat de presa.

      Liderul Suprem al Revoluţiei Islamice, Ayatollahul Seyed Ali Khamenei, a spus într-o declaraţie făcută pe 8 februarie 2010 că momentul în care „regimul sionist” (aka Israel), va „fi anihilat” se apropie cu foarte mare viteză.[Fars News]

      Israelul se îndreaptă tot mai rapid spre abisul destrămării şi cu voia lui Allah, anihilarea este un lucru sigur”, a spus acesta într-o întrevedere cu Secretarul General al Mişcării Palestiniene a Jihadului Islamic, Ramadan Abdullah Shallah, în Teheran.

      Ayatollahul Khamenei a vorbit şi despre „minunea”inabilităţii „regimului sionist” de a domina Gaza, „în ciuda ajutorului politic şi financiar primit după asediul asupra Gaza pe care îl întreţine de peste doi ani”. Abdullah Shallah: „Astăzi Republica Islamică a Iranului trece prin cea mai bună perioadă a sa şi se află în cea mai avantajoasă poziţie”. „Cu siguranţă că cei drepţi vor fi victorioşi”.

      http://inliniedreapta.net/iran.....sovietica/

      intr-o masura mai mare sau mai mica, „Israelul” si „regimul sionist” pot fi inlocuite cu „Great Satan”/SUA sau Europa. Daca vrei sa te intelegi cu Iranul/ayatollahii, nu poti sa ignori asta.
      in rest, mie nu mi se pare ca Alex ar fi pro-Iran.

    32. in schimb, exista pro-iranieni in Romania (pro republica islamista Iran) , in general oameni din jurul celor care glorifica fosta Securitate ceausista (Larry Watts, roncii, Mihai Rapcea etc), vechea pretinie intre popoare este dusa mai departe.

      mai jos, o conferinta cu ambasadorul iranului filmata si publicata de Felix Roncea (fiul lui Victor Roncea, din cate am inteles), preluata de Mihai Rapcea http://rapcea.ro/2013/10/31/am.....ial-video/ (organizator al conferintei anti-israeliene de anul trecut din Bucuresti) si de ta-su http://roncea.ro/2012/10/13/am.....ial-video/


      Ambasadorului Iranului despre al Treilea Razboi… de bindiribli

      Ceva foarte grav se intampla in Occident: ceva ce ar putea ameninta lumea intreaga. Este vorba de un scenariu pe care din pacate l-am mai vazut. Intre 2002 si 2003 guvernul american si cel britanic au inscenat o rusinoasa comedie incercand sa convinga lumea intreaga ca Irakul lui Saddam Hussein ar fi in posesia unor periculoase arme secrete de distrugere in masa. Era incredibil insa cine a avut capacitatea de a intelege si de a obtine informatii precise isi dadu imediat seama ca era vorba de o colosala si infama minciuna. Dar mass-media insista, politicienii erau deja decisi sa urmeze dorinta sinistrului domn Bush: rezultatul a fost un razboi si o ocupatie care se mentine.

      Sapte ani dupa ne aflam tot acolo: scenariu asemanator si aceleasi minciuni. Victima fixata acum este Iranul. Sa speram ca declaratiile politicienilor si a mass-mediei nu vor conduce la ceva asemanator incurcaturii irakiene: de data aceasta ar fi mult mai grav.

      Republica Islamica Iran este o societate foarte complexa, care cu siguranta nu este condusa de un regim totalitar, ci de un sistem asemanator mai degraba unei republici proto-sovietice controlata de un “senat” de teologi-juristi. Nascuta printr-o rupere violenta ce a sustras Statelor Unite cel mai sigur si cel mai fidel aliat-subordonat acum 30 de ani, si facand tabula rasa cu importantele interese petrolifere occidentale, Republica Islamica Iran este adversara super-puterii americane: din moment ce identifica in Israel principalul suport al politicii americane in Orientul Apropiat, Iranul dusmaneste si pe acest ultim stat. Fara indoiala guvernul iranian actual abuzeaza de puterile sale – incepand de la pedeapsa capitala – si nu respecta nici un drept al persoanei umane. Nu este unicul stat care face anumite lucruri murdare (unele drepturi nu sunt respectate nici in ilegala inchisoare americana de la Guantanamo): dar le face si drept urmare Iranul trebuie denuntat in mod decis. Acest aspect nu diminuiaza faptul ca lumea occidentala (europeana) este informata total eronat asupra Iranului.

      Sa prezentam pe scurt cele patru capete de acuzare ce se aduc in mod regulat guvernului lui Ahmedinejad: se face vinovat de grave fraude electorale si de represiune dura a opozitiei; ameninta si programeaza un atac asupra Israelului cu intentia de a-l distruge; se inarmeaza nuclear; risc de izolare internationala si embargo economic accentuat cu repercusiuni asupra populatiei iraniene. Este vorba de patru calomnii, chiar daca se bazeaza toate pe un sambure de adevar.

      Regimul iranian poate sa nu placa, dar nu are posibilitatea si poate nici intentia de a construi arme nucleare si oricum nu se afla deloc intr-o pozitie de absoluta izolare diplomatica ( are acorduri economice cu anumite state printre care cele mai importante cu Rusia, China, Siria, Venezuela si Turcia). Dar atunci de ce SUA se preocupa intr-atat de Iranul lui Ahmedinejad incat face amenintari explicite. Arma atomica, drepturile omului si amenintarile la adresa Israelului nu au nici o legatura. Este vorba de modesta localitate Krish din Golful Persic, pe care iranienii au ales-o ca sediu pentru o viitoare retea de schimbrui petrolifere ce ar duce la crearea unui “cartel” ce s-ar folosi de euro si nu de dolar ca unitate monetara. Aceasta este bomba nucleara iraniana de care se tem cu adevarat americanii. (n.m. cu alte cuvinte, americanii le vor petrolul si din cauza asta inventeaza „amenintarea iraniana”, cum a facut „sinistrul Bush” cu Irakul)

      Si atunci sa ne imaginam un posibil si din pacate probabil viitor. Razboiul, se stie, este o afacere profitabila: ar fi interesate puternice lobby-uri industriale si financiare internationale; razboiul a ramas unica activitate productiva americana; comenzile vor fi reinnoite si arsenalele (militare) golite pentru a fi din nou umplute; apoi sunt generalii americani; fundamentalistii crestini (n.m. venind din partea unui legionar), evrei si musulmani-suniti care de-abia asteapta sa sara in spatele demonului şiit.

      Daca nu ne salveaza dublul “veto” ruso-chinez din cadrul Consiliului de Securitate al ONU (dar oricum ar fi deajuns ca NATO, precum in 2001 in Afghanistan sa atace si ONU ar secunda), sau un “NU” decis al israelienilor care – spre diferenta de guvernul lor – nu si-au pierdut capacitatea de rationare si vocea ce ar putea conta in fata opiniei publice mondiale, agresiunea asupra Iranului va fi probabil facuta. Ar fi mult mai usora decat cea asupra Irakului din 2003: sunitul si “laic-progresistul” Saddam putea conta pe multi prieteni in SUA, in Europa si in lumea musulmana, prieteni de care Iranul fundamentalist si şiit nu dispune.

      pe scurt, dl Roncea ne spune ca daca nu ne salveaza Rusia si China de americani, incepe al treilea razboi mondial. pana acum 23 de ani i-am asteptat pe americani, acum, cand americanii au venit, ii asteptam pe rusi si pe chinezi. intre timp, chinezii au venit.

      ——-
      amenintarea americana:
      Parlamentarii iranieni strigă \”Moarte Marii Britanii\”
      Iranul avertizează că atacă Turcia dacă SUA şi Israel vor încerca să-i distrugă instalaţiile nucleare
      Delirul lui Ahmadingadong: “Evreii doar par a fi oameni şi SUA e o dictatură”

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.