Treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă!

Oriana FallaciMânia și orgoliul, Ed. Corint, București, 2011, p. 117-124.

Nu vorbesc acum, e clar, pentru vulturii care azi se bucură să vadă imaginile ruinelor și se hlizesc: foarte-bine-așa-le-trebuie-americanilor. Vorbesc pentru persoanele care, nefiind lipsite de inteligență sau rele, oscilează încă între prudență și îndoială. Le vorbesc celor care greșesc fără rea-credință. Și lor le spun: treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă!

Paralizați cum sunteți de frica de a merge contra curentului sau de a părea rasiști (cuvânt înainte de toate impropriu, pentru că discuția nu este despre o rasă, ci despre o religie), nu înțelegeți sau nu vreți să înțelegeți că aici este în plină desfășurare o cruciadă în sens invers. Obișnuiți cum sunteți la jocul dublu, orbiți cum sunteți de miopia și stupizenia lui politically correct, nu înțelegeți și nu vreți să înțelegeți că aici este este în fapt un război religios. Dorit și declarat de o grupare a acelei religii poate (poate?), oricum un război religios. Un război pe care ei îl numesc jihad, război sfânt. Un război care poate (poate?) nu țintește cucerirea teritoriului nostru, dar sigur țintește cucerirea sufletelor noastre, nimicirea modului nostru de a trăi și de a muri, a felului nostru de a ne ruga sau de a nu ne ruga, a modului nostru de a mânca și a bea, de a ne distra și informa…

„Islamul va domina lumea”

„Islamul va domina lumea”

Nu înțelegeți sau nu vreți să înțelegeți că, dacă nu ne opunem, nu ne apărăm, nu luptăm, jihadul va învinge? Și va distruge lumea pe care bine sau rău am reușit să o construim, să o schimbăm, să o îmbunătățim, să o facem oarecum mai inteligentă, adică mai puțin bigotă, chiar nebigotă. Va distruge cultura noastră, arta noastră, știința noastră, morala noastră, valorile noastre, plăcerile noastre…

Isuse Hristoase!

Nu vă dați seama că Osama bin Laden și ai lui se consideră autorizați să vă ucidă pe voi și pe copiii voștri pentru că beți vin sau bere, pentru că nu purtați barba lungă, chador sau burka, pentru că mergeți la teatru și la cinema, pentru că ascultați muzică și cântați canțonete, pentru că dansați în discoteci sau acasă la voi, pentru că priviți la televizor, pentru că purtați fuste mini și pantaloni scurți, pentru că la mare sau la ștrand stați goi sau aproape goi, pentru că faceți sex când aveți chef și unde aveți chef și cu cine aveți chef?

Nu vă pasă nici de asta, proștilor?

Eu sunt atee, slavă Domnului. Iremediabil atee. Și nu am nici o intenție să fiu pedepsită pentru acest lucru de barbari care, în loc să lucreze și să contribuie la progresul omenirii, stau cu fundul în sus, adică se roagă de cinci ori pe zi.

De douăzeci de ani o spun, de douăzeci de ani. Cu o anumită blândețe și nu cu această furie, cu această pasiune, despre toate acestea, acum douăzeci de ani, am scris un articol de fond. Era un articol al unei persoane obișnuite să trăiască alături de toate rasele și de toate credințele, al unei cetățene obișnuite să lupte împotriva tuturor formelor de fascism și intoleranțelor, al unei laice fără tabuuri. Dar în același timp era articolul unei persoane indignate împotriva celor care nu simțeau duhoarea unui război sfânt gata să vină și care le iertau fiilor lui Allah prea multe lucruri.

Am făcut o demonstrație care pe atunci suna aproximativ așa:

„Ce sens are să-i respectăm pe cei care nu ne respectă? Ce sens are să apărăm cultura lor sau presupusa lor cultură, când ei o disprețuiesc pe a noastră? Eu vreau să o apăr pe a noastră și vă informez că Dante Alighieri, și Shakespeare, și Moliere, și Goethe, și Walt Whitman îmi plac mai mult decât Omar Khayyam”.

Dumnezeule! M-au mâncat de vie. M-au pus la stâlpul infamiei, m-au crucificat. „Rasistă, rasistă!” – greierii de lux, așa-numiții progresiști (pe vremea aceea se numeau comuniști), au fost cei care m-au crucificat. De altfel, insulta rasistă-rasistă am suportat-o și atunci când sovieticii au invadat Afghanistanul.

Îți amintești de bărboșii cu tunică și turban care la fiecare lovitură de tun înălțau laude Domnului, adică zbierau Allah-Akbar, Dumnezeu-e-mare, Allah-Akbar? Eu îmi amintesc. Și mă treceau fiori când auzeam unindu-se numele lui Dumnezeu cu loviturile de tun. Mi se părea că sunt în Evul Mediu și îmi spuneam:

„Sovieticii sunt ce sunt. Totuși, trebuie să admitem că, făcând acel război, ne protejează și pe noi. Și le mulțumesc.”

Dumnezeule! „Rasistă-rasistă”!

În orbirea lor, nici nu voiau să audă despre monstruozitățile pe are fiii lui Allah le comiteau asupra militarilor sovietici făcuți prizonieri. Militarilor sovietici le tăiau picioarele și brațele, îți amintești? Un mic viciu pe care îl deprinseseră în Liban cu prizonerii creștini și evrei. Nici măcar nu este cazul să ne mirăm, având în vedere că în secolul al XIX-lea făceau același lucru cu diplomații și ambasadorii. Mai ales englezi. Mai mult, le tăiau capul și cu acesta jucau bukachi. Un fel de polo. Picioarele și brațele, în schimb, erau expuse ca trofee în piețe sau în bazar.

Mult le păsa greierilor de lux de un sărman soldat ucrainean care zăcea în spital cu brațele și picioarele tăiate! În cinismul lor, îi aplaudau chiar și pe americani, care, cretinizați de frica Uniunii Sovietice, aprovizionau cu arme eroicul-popor-afgan. Îi antrenau pe bărboși și, împreună cu bărboșii (Dumnezeu să-i ierte, eu nu), pe un foarte bărbos cu numele de Osama Bin Laden.

„Afară cu rușii din Afghanistan! Rușii trebuie să plece din Afghanistaaan!”

Rușii au plecat. Mulțumiți?

Și, din Afghanistan, bărboșii foarte bărbosului Osama bin Laden au sosit la New York cu spânii sirieni, egipteni, irakieni, libanezi, palestinieni, saudiți, tunisieni, algerieni, în sfârșit cu cei nouăsprezece care alcătuiau banda de kaimikaze identificați de FBI. Mulțumiți?

Unii nu sunt nici mulțumiți, nici nemulțumiți. Puțin le pasă, și gata. Oricum America este departe, spun ei. Între Europa și America este un ocean, spun ei.

Ei bine, nu, dragii mei. Greșiți, este un firicel de apă. Pentru că America este Occidentul, dragii mei, cealaltă față a Occidentului. Și când este în joc destinul Occidentului, supraviețuirea Occidentului, New York-ul suntem noi. Noi italienii, noi francezii, noi englezii, noi ungurii, noi slovacii, noi polonezii, noi scandinavii, noi belgienii, noi spaniolii, noi grecii, noi portughezii etc. Și noi rușii, care mulțumită musulmanilor din Cecenia avem la Moscova partea noastră de masacre.

Dacă se prăbușește America, se prăbușește Europa. Se prăbușește Occidentul, ne prăbușim noi. Și nu numai în sens financiar, adică în sensul care, mi se pare, îi preocupă mai mult pe italieni și pe europeni (odată, eram tânără și naivă, i-am spus lui Arthur Miller: „Americanii măsoară totul cu bani, nu se preocupă decât de bani.” Și Arthur Miller mi-a răspuns, iritat: „Voi nu?”).

În toate sensurile ne prăbușim, dragii mei. Și, în locul clopotelor, ne trezim cu muezinii, în locul fustelor mini, ne trezim cu chadorul și cu burca, în locul coniacului, cu lapte de cămilă. Nici asta nu înțelegeți, nici măcar asta nu vreți să înțelegeți, proștilor?!?

Blair a înțeles. Imediat după tragedie, a venit aici și a vorbit din nou, în fața lui Bush, despre solidaritatea englezilor. Nu o solidaritate exprimată prin vorbe goale și văicăreli: una bazată pe vânarea teroriștilor și pe alianța militară. Chirac, nu. Așa cum știi, după catastrofă a venit aici. O vizită prevăzută de ceva timp, nu una ad-hoc. A văzut ruinele celor două turnuri, a aflat că numărul morților este incalculabil, chiar de neexprimat, dar nu s-a pierdut cu firea. În timpul interivului la CNN, de mai bine de patru ori a fost întrebat în ce mod și în ce măsură înțelege să se alinieze împotriva acestui jihad. Și mai bine de patru ori a evitat răspunsul, a alunecat ca un țipar. Aveam chef să-i strig: „Monsieur la President! Vă amintiți debarcarea în Normandia? Știți câți americani au murit în Normandia ca să-i alunge pe naziști din Franța?”

Necazul e că, exceptându-l pe Blair, nic printre ceilalți europeni nu văd prea mulțiv Richard Inimă de Leu. Și cu atât mai puțin îi văd în Italia, unde până azi, adică la două săptămâni de catastrofă, guvernul nu a identificat încă și deci nu a arestat un complice sau un suspect complice al lui Osama Bin Laden.

Pentru numele lui Dumnezeu, domnule Cavaliere, pentru numele lui Dumnezeu! În toate țările Europei au fost identificați și arestați niște complici sau suspecți! În Franța, în Germania, în Marea Britanie, în Spania… Dar în Italia, unde moscheile sunt pline până la refuz de derbedei care îl proslăvesc pe Osama Bin Laden, de teroriști sau aspiranți la terorism, cărora tare mult le-ar plăcea să arunce în aer cupola Bazilicii San Pietro, niciunul.

Sunt atât de incapabili polițiștii și carabinierii dumneavoastră? Sunt atât de incompetente serviciile dumneavoastră secrete? Sunt atât de dormiți funcționarii dumneavoastră? Oare fiii lui Allah, pe care îi găzduim, sunt toți niște „sfinți”, nu au oare nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă? Nu cumva pentru a face anchete corecte, pentru a-i depista și a-i aresta pe cei pe care nici până acum nu i-ați depistat și arestat, vă temeți de obișnuitul șantaj: rasist-rasist? Eu, vedeți, nu!

Isuse Hristoase! Eu nu refuz nimănui dreptul de a-i fi frică. De mii de ori am scris, de exemplu, că omul care nu se teme de război este un cretin, iar omul care pretinde că nu-i este frică în război, pe câmpul de luptă, este, de asemenea, un cretin și un mincinos.

Dar în Viață și în Istorie există cazuri în care nu este permis să-ți fie frică. Situații în care este imoral și necivilizat să-ți fie teamă. Și cei care din cauza slăbiciunii, a lipsei de curaj sau a obiceiului de a alerga după doi iepuri se sustrag acestei tragedii mi se par, dincolo de orice, niște lași, niște proști și niște masochiști.

Alte articole ale Orianei Fallaci publicate pe ILD:

The following two tabs change content below.

Oriana Fallaci

Latest posts by Oriana Fallaci (see all)

8 gânduri despre “Treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă!

  1. „Monsieur la President! Vă amintiți debarcarea în Normandia? Știți câți americani au murit în Normandia ca să-i alunge pe naziști din Franța?”
    Nu, pentru că francezii nu au un Lucian Boia (şi nici nu doresc să aibă – sic!) care să le scrie cartea ˝Eliberarea Franţei în cel de-al doilea război mondial˝ 😀
    În cărţile de istorie din Franţa scrie că De Gaule a eliberat Franţa. Punct.
    Aaa, şi mai au un mare (dacă nu cumva cel mai mare) motiv pentru care îl respectă pe de Gaule: De Gaule ia dat afară din Franţa pe americani…

  2. Francezii au numai Luciani Boia. De aceea Franta nu mai converteste pe nimeni si se transforma in Africa si Orientul Mijlociu. Au demitizat-o pana nu a mai ramas decat socialismul internationalist.

  3. Chiar n-are nimeni probleme cu „Sunt atee, slava Domnului!”- marca nesimtitului ateist militant pus pe mistocareala provocatoare? Invoca apoi repetat pe Dumnezeu si Hristos, chipurile ca mijloace retorice . Din punct de vedere crestin-blasfemie(porunca 3), dpdv secular nesimtire.

    Apoi, cica USA ar fi fost cretinizata(!!!!) de frica de URSS. Pai cine avea si bombe nucleare pe langa un sistem opresiv criminal, cucoana? URSS sau mujahedinii? Iar, imputa ca slaveau pe Allah dupa ce dadeau cu tunul, ca si cum amestecul religiei cu razboiul ar fi marca exclusiva a musulmanilor. As sta sa calculez ca traitor in fostul bloc sovietic, cam cu cati ani a scurtat esecul militar din Afghanistan dominatia comunista de aici.

    Superficiala cand decide in disputa intre ceceni si rusi. Conflictul ala e vechi si agresorii sunt rusii, nu e despre niste fanatici musulmani care vor sa extermine pe niste kaffiri, fundamental e un conflict nationalist. Exista teorii referitoare la autorii reali ai atentatelor aribuite cecenilor care difera de varianta oficiala. Destul de plauzibile, mai ales intr-un spatiu incare KGB inca face legea.

  4. @ 3 Iulian Ene

    Calmează-te, inliniedreapta e un sait de creştini.
    Oriana Fallacci nu este sub nicio formă „atee militantă”. Este doar atee. E dreptul ei. Şi nici nu pune această problemă în termeni de „drepturi”, de exercitarea acestora. Pur şi simplu ea personal nu poate să creadă. Mai sunt numeroşi asemenea oameni. Dar atâta timp cât nu sunt agresivi în sensul de a încerca să impună cu forţa celor din jur şi întregii societăţi această neputinţă a sa de a crede, această limitare ce poate fi chiar o infirmitate din punct de vedere spiritual, atunci e ok.
    De fapt afirmaţia sa, „Sunt atee, slavă Domnului!” este cheia întregii activităţi publicistice a Orianei.
    Ea vrea să spună că, indiferent de convingerile sale religioase, este conştientă că civilizaţia în care s-a născut, a crescut, şi pe care o iubeşte, este iudeo-creştină. De aceea va apăra această civilizaţie până la ultima picătură de sânge, deşi ea personal este atee.
    Şi, deşi pentru Oriana, Sfintele Scripturi nu au aceeaşi semnifiaţie ca pentru un creştin, pentru că ea este atee, au o valoare deosebită pentru că sunt fundamentele civilizaţiei europene, comparabile pentru ea, poate, ca democraţia ateniană sau parlamentarismul anglo-saxon, ori cultura europeană cu toată bogăţia ei, de la Saga nordului la mitologia greacă homeriană.
    Pentru Oriana Domul din Milano nu este o Biserică în sensul evanghelic: „Acolo unde veţi fi mai mulţi în numele meu, acolo voi fi şi Eu în mijlocul vostru”, cum spunea Mântuitorul Nostru Iisus Hristos. Dar pentru ea Domul din Milano are o valoare inestimabilă ca simbol al civilizaţiei iudeo-creştine, europene şi italiene. Tocmai de aceea în cartea sa deplora indignată faptul că arabii urinează prin Piaţa Domului.
    Hai să nu fim ipocriţi. E drept că în Scripturi scrie „Să nu iei în deşert numele Domnului”, dar exclamaţii de genul „Dumnezeule”, „Jesus”, „Madonna” etc sunt frecvente în vorbirea colocvială a persoanelor aparţinând civilizaţiei europene iudeo-creştine. Este un păcat, fără doar şi poate, dar a devenit un tic verbal. Să acuzi o persoană de „blasfemie” dopdv religios ori de „nesimţire” dpdv secular este o exagerare, ca să nu spun o enormitate. Şi în cazul dat nu are nicio legătură cu imaginarele „ateism militant” şi „miştocăreală provocatoare” pe care le atribui Orianei. Este neadevărat şi este nedrept.
    De fapt folosirea acestor exclamaţii, aceste adevărate ticuri verbale din vorbirea ei, deşi păcate recunosc, dar comune şi multor creştini, nu doar ateilor, întăresc ideea principală de mai sus. Oriana este atee. Atunci de ce invocă numele Domnului în care ea nu crede? Simplu. Pentru că ea aparţine civilizaţiei europene iude-creştine, unde totul sau aproape totul este impregnat de creştinism sau are origini creştine, deşi nişte demenţi vor să şteargă această realitate. Multă lume vorbeşte aşa, iar referirile la Divinitate fac parte din mentalitatea europenilor, chiar dacă în cazul de faţă, folosite ca exclamaţie, ar putea însemna luarea în deşert a numelui Domnului.
    Tocmai faptul că vorbeşte aşa, şi nu-şi bate capul să fie corectă politic, să elimine din limbajul său „referirile obscurantiste” şi „misticiste” cum se întâmpla chiar în România comunistă, arată că e o persoană normală şi relaxată. Nicidecum nu înseamnă că ar fi o ateistă militantă, nesimţită, blasfemiatoare, care face miştocăreală provocatoare de cele sfinte, cum afirmi tu.
    În rest, Oriana are dreptate în tot ce spune în pasajul publicat mai sus. Conflictul cecen a avut motive pământeşti, „laice”, în 1996, când Djokhar Dudaev s-a certat cu asociaţii săi de la Moscova privind furtul de petrol din conducte şi exportul acestuia, şi a dat apoi întregii poveşti o aură „naţionalistă” şi „independentistă”. Acum suntem în 2015 şi de vreo 10-15 ani „rezistenţa” cecenă este dominată de wahabişti fanatici dresaţi şi finanţaţi de Arabia Saudită. Faimoasele „shahidka”, teroristele cecene sinucigaşe nu sunt „naţionaliste”, ci psihopate islamiste îndoctrinate şi fanatizate.
    Şi în ce priveşte Afganistanul, americanii au avut principial dreptate să finanţeze şi să înarmeze rezistenţa antisovietică, „mujaheddinii”, numai că au făcut-o fără discernământ, împărţind în stânga şi în dreapta dolari şi rachete Stinger, fără să se uite bine cui le dau, şi fără să realizeze că, într-o bună zi, acestea ar putea fi folosite împotriva lor. E adevărat că războiul din Afganistan a pus URSS în dificultate, dar să spui că a fost un factor determinant în prăbuşirea sistemului sovietic e cam mult. E ca şi cum ai spune că sistemul sovietic era „beton” dar au făcut şi ei o greşală tehnică, au intrat în Afganistan, că altfel erau bine mersi şi în ziua de azi. Sau e ca şi cum te-ai minuna cum de nu s-au prăbuşit SUA după războiul din Vietnam, care a durat tot zece ani, ca cel din Afganistan, dar a avut costuri imense, incomparabile cu cele suportate de sovietici.

  5. @4 Asta cu „Sunt ateu, slava Domnului!” e de fapt o poanta foarte apreciata(tine de un asa-zis folclor ateist) in acea parte a ateilor care simt o nevoie nestapanita sa-si imparta lipsa lor de convingeri religoase, ca si cum ar fi o maaaaare realizare intelectuala si sa se plaseze, cred ei intr-o elita de „avansati” ai omenirii. A consacrat-o definitiv un comedian grasan britanic .I s-a parut asa de tare ca a tinut-o pentru finalul apoteotic al unei gale de decernare de premii(Grammy). La o adica pot sa gasesc clipul pe net.
    Ce pot la o adica sa trec cu vederea in vorbirea colocviala, nu sunt dispus sa accept cand vine vorba de un articol scris. Din punctul meu de vedere,e provocatoare in mod voit, nu le arunca intr-o doara, e stilul ei de a se da smechera intr-un mod teribilist imatur. E o forma clara de nesimtire pentru mine.
    Conflictul cecen a inceput prin agresiune imperialista rusa in secolul 18, in care au folosit si brutalitati inimaginabile. Am patit-o si noi cu astia. Radicalizarea religioasa din zona e consecinta previzibila. Varianta cealalta era ultra-nationalism, dar nu prea era eficient, ceceni sunt un neam mic numericeste, suportul lumii islamice e favorabil cauzei lor .
    KGB-ul este cel mai probabil autor al atentatelor din Rusia, in cazul Riazan au fost prinsi in flagrant. Sa te asociezi cu rusii in lupta anti-jihadista, cum ne cere Fallaci, iti distruge pretentia de superioritate morala .
    Am vorbit de scurtarea agoniei sistemului sovietic, nu de lovitura decisiva, da cred ca esecul din Afghanistan, a scurtat-o cu vreo 2-3 ani.

  6. 6″ Iulian Ene

    inliniedreapta.net

    1. Crezi ce vrei, dar mai bine citeşte cartea Orianei Fallacci, este tradusă în română. Nu are nicio treabă cu ateismul militant mşi nici nu spune să ne alie cu ruşii.

    Până cumperi cartea iată un fragment aici.
    http://inliniedreapta.net/furia-si-mandria/

    Nu ştiam că aia cu „Sunt atee, slavă Domnului” nu e originală, nu prea studiez fenomenul ateist

    2. Felicitări ild

    Când am dat căutare Oriana Fallacci am descoperit că referirea la ild este pe prima pagină a Google, alături de saituri cu numere imense de vizitări, gen wikipedia, Vanity Fair, The Guardian etc
    https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=oriana+fallaci+

  7. Si cata dreptate inca are aceasta femeie in 2015! Europa ar fi trebuit sa primeasca cu bratele deschise, in aceleasi conditii de oameni napastuiti, dar de regimul comunist si pe milioanele de romani, bulgari, cehoslovaci, ucrainieni, etc. dar nu dupa ce au intrat in UE! Cum ar fi fost ca in timpul comunismului, tot poporul roman sa emigreze in Vest, pe motiv ca eram torturati de regim?! In primul rand ca nu puteam sa plecam si in al doilea rand, nu ne-ar fi primit pe noi milioanele de romani, dar acum sub pretextul de refugiati Europa primeste milioane de jihadisti! S-au infiltrat in patura elitelor si acum pe fata isi construiesc armata. Daca ar fi napustit africanii, cei muritori de foame sau chinezii nu as fi fost alarmata, dar cu juhadistii nu e de glumit sub nici o forma!

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.