„Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu rătăciţi!” – Despre elite și popor

Foto: Stampă din 1848 reprezentând Adunarea de la Blaj, Muzeul Unirii Alba Iulia

„Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu rătăciţi!”
(Simion Bărnuţiu,unul dintre liderii Revoluţiei de la 1848)

 

Vestea proastă: elitele noastre din ziua de azi nu au cine-știe-ce nivel de cultură. Iar, politic, adesea sunt mai rău orientate decât poporul de rând. Și nici prin cap nu le trece că ar trebui să fie în slujba poporului, ci consideră că trebuie ca poporul să le slujească lor. Iar la capitolul „lipsă de scrupule,” astfel de elite ar câștiga orice competiție cu poporul – nici nu e de mirare, elitele noastre mai bătrâne provin, în mare măsură, din comunism, iar progeniturile lor au venit în guvernul Ponta cu diplome de Harvard sau conduc gramsciste ONG-uri cu pretenție de „societate civilă”, promovând versiunea occidentală a revoluției culturale, marxismul cultural.

Dacă elitele, „clasa vorbitoare”, cum îi zice Olavo de Carvalho, s-ar compune numai din intelectuali ca Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, ok, da, s-ar putea spune că speranta noastră stă în elitele noastre.

Dar cum facem, că Madam Joițica Petre și ea se consideră elită, și are și patalamale. Și Alina Mungiu se crede eiltă. Și Mircea Toma. Și Renate Weber. Ăștia nu numai că se cred elite, dar sunt puși pe transformat poporul după chipul și asemănarea lor.

Am eu câțiva cunoscuți – părinții de la țară ai unor prieteni, pacienți de-ai mei și alte categorii de oameni fără diplome și fără ifose, care privesc mult mai pătrunzător și mult mai exigent dpdv moral spațiul public decât mulți din rândul „elitei”.

Mare atenție cu intelectualii în spațiul public! Nu posesia uneia sau mai multor diplome, fie ele și de la universități occidentale, face din subiectul respectiv un om competent, „cinstit și cu gândul la țară”.
Și Marx era intelectual, și Goebbels era, la fel era și Satre și Derrida. Pol Pot a studiat la Sorbona. Și VC Tudor e intelectual. Și Dughin e intelectual.

Pentru ca țara asta să aibă viitor, va trebui să formăm elitele în dragoste și respect față de popor și față de ce are acesta mai sfânt. Și în dorință sinceră de a-i sluji. Nu cu opere literarea ca „Evangheliștii”, precum face Mungiu, nu cu seminare „Jos Dumnezeu” precum Mircea Toma – că dacă astea ne sunt elitele, dezastrul e asigurat. Nu cu compromisuri făcute cu securistomafioții și cu apariții la Antene – btw, oare cine e mai vinovat, un intelectual de prestigiu care smintește poporul mâncând rht la Antene, sau o biată băbuță care votează cu Ponta pentru că l-a văzut la mănăstire de 15 august și a văzut un afiș în care CtrlV zicea că e mândru că-i român? Băbuța are criterii corecte, ceea ce nu reușește e să identifice din zumzăiala publică pe candidatul care le îndeplinește în mod real, băbuța neavând acces la internet, necunoscând detalii de CV ale lui Ponta și nepricepându-se să le caute, așa cum putem face noi. Dar intelectualul, ce scuză are?
Sau, ce vină are băbuța pentru faptul că mesajul candidaților dreptei nu include, cu litere mari și vizibile, creștinismul și patriotismul, astfel încât ea să le poată desluși fără ochelari și fără acrobații intelectuale? Dacă elita de „dreapta” i-a lăsat aceste lucruri lui Ponta, să-și bată joc de ele, ce vină are poporul?

A, și să nu uităm de cealaltă sectă de „elită”, care și ea ar vrea să tragă poporul după ea, – putinofilii, ca marele intelectual, artist și profet, Dan Purec și alți rusoslavnici, care smintesc și ei, cât pot, o parte din popor – se pare, din fericire, nu chiar atât de numeroasă cât ar vrea ei și șefii lor – încă o dovadă că poporul nu e chiar atât de prost pe cât cred elitele.

Dacă elitele noastre ar fi ca pe vremea Școlii Ardelene, atunci da, s-ar putea conta pe ele ca să îndrume poporul și să-l ridice. Nu să-l transforme din român în suedez sau în rus. Să-l ridice.

Vestea bună: lucrurile pe care le susținem noi sunt deja profund înrădăcinate în „mase”. Nici comunismul, minciună și crimă sistematizată, nici cinismul și jaful, ce au constituit continuarea firească a regimului de dinainte de 1989, nu au reușit să distrugă complet în nația asta anumite repere morale și anumite aspirații, pe care, în ciuda confuziei generale, le afirmă și azi. De aceea spuneam în platforma noastră:

Dacă ar pleca urechea să-l asculte, politicienii ar afla că poporul se declară creștin, că nu consideră perimată noțiunea de patriotism, că are respect pentru Biserică, școală, armată, că ține la familie, că și-ar dori ca în țară să se respecte cu strictețe legea, că și-ar dori mai multă decență, mai mult adevăr și dreptate în spațiul public, că nu vrea întoarcerea spre Rusia, că preferă modelul occidental, dar nu este atras de propuneri ca legalizarea căsătoriei homosexualilor, a eutanasiei etc.

Așa cum spunea Bronislaw Wildstein într-un interviupoporul are intuiții corecte, dar oamenii simpli nu sunt în măsură să le formuleze, să le argumenteze, atunci când sunt atacate, prin campanii mincinoase de manipulare cinică și agresivă. Acesta este rolul liderilor, politici și intelectuali, ei trebuie să dea expresie voinței națiunii, să arate cum trebuie ea concretizată într-o anumită situație. Aceasta ar fi, adică, o atitudine radical diferită de cea a clasei politice de acum, care e total „ruptă de nație”.

Nimănui nu-i trece prin cap că datoria liderului e să slujească societatea, nu să o sechestreze pentru interese penale, nici să o revoluționeze în spiritul „progresului” și corectitudinii politice.

Ca să avem vreodată liderii politici pe care ni-i dorim, trebuie să existe un anumit context cultural din care aceștia să apară. Sigur că mijloacele noastre sunt total disproporționate, mult mai reduse decât ale adversarilor noștri. Dar, vorba lui Ducu Hâncu, „Adevărul are avantajul că e adevărat”.

Clasa politică nu reflectă starea nației, ci selecția negativă rezultată din persistența vechilor structuri.

Nu numai că vina pentru lipsa sintoniei nu este a lui Liiceanu, Patapievici etc, ci pot spune chiar că, dacă e să-i găsim o soluție, ea ar trebui să pornească de la aceștia trei. Ar trebui să ne gândim și la ceea ce spunea Olavo de Carvalho despre necesitatea formării unor militanți.

Așa funcționa PNȚ-ul pe vremea lui Maniu și Mihalache. Avea intelectuali de prim rang, avea militanți dăruiți, avea și tot sprijinul poporului. (Din păcate, nu se vorbește destul acum de acest tip de modele; în schimb, ne sunt propuse „modele” de relație cu masele de tip Antonescu, Ceaușescu sau Codreanu.)

S-ar putea discuta și ar trebui să discutăm foarte mult despre asta, și despre exemplele istorice la care putem recurge pentru a găsi un model în care această sintonie a funcționat în trecut și în țara noastră.

Un alt exemplu foarte relevant este Polonia, în timpul regimului comunist. Ne amintim că, în 1968, mișcările de contestare au fost ale intelectualilor și studenților, muncitorimea nu a participat la ele. În 1970, muncitorii au fost cei care au protestat masiv împotriva regimului, plătind cu mult sânge și mulți morți – dar, la vremea respectivă, intelectualii nu prea s-au alăturat.

Abia în 1976, cu ocazia grevelor de la Radom și Ursus, mai bine zis, în urma reprimării brutale a acestora, Antoni Macierewicz, un intelectual, având în jurul său un grup de studenți curajoși – cercetași, dar din cei de modă veche, încă existenți în Polonia – au pornit KOR, Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor, în ideea de a oferi ajutor material, dar și consiliere, inclusiv juridică, muncitorilor implicați.

KOR a reprezentat refacerea coeziunii sociale distruse de război, de nazism și de comunism. Polonia s-a putut regăsi, în jurul lucrurilor care erau cele mai importante pentru aproape întreaga societate, în primul rând credința, patriotismul și dorința de libertate. Așa a fost posibilă Solidaritatea.

Intelectualii au constatat că poporul nu putuse fi prostit de propaganda comunistă – asta, în mare măsură, fiind meritul Bisericii.

Muncitorii au constatat că pot avea încredere în intelectuali.

Intelectualii au slujit atunci nația, nu au disprețuit-o, nu au încercat să o transforme după himere ideologice – cum se face acum. De aceea nația a putut beneficia de priceperea și îndrumarea lor.

În numai 4 (patru) ani de la înființarea KOR, Polonia a trecut din era disperării socialiste, în care nimic nu promitea vreo șansă de schimbare, în era Solidarității și a negocierilor de la Gdansk, în care comuniștii au fost nevoiți să cedeze în fața națiunii.

Poate ne-ar trebui un KOR.

The following two tabs change content below.
Anca Cernea

Anca Cernea

De profesie medic, Anca Cernea este preşedintele Fundaţiei Ioan Bărbuş, fiica fostului lider si senator naţional-ţărănist. Anca Cernea a fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD la începutul anilor '90. În timpul guvernării CDR, Anca Cernea a fost director al Direcţiei Relaţii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală al Guvernului României.

29 de gânduri despre “„Ţineţi cu poporul, toţi, ca să nu rătăciţi!” – Despre elite și popor

  1. „Pentru ca țara asta să aibă viitor, va trebui să formăm elitele în dragoste și respect față de popor și față de ce are acesta mai sfânt.”
    Sincer, n-am prea inteles Stiam de elite formatoare, masele pot cel mult sa amendeze si conditioneze comportamentul elitelor, de exemplu cand dau de inteles ca sunt niste valori care se risipesc cu mare marinimie intr-o mare de romani imbecili. Admit ca pot sa ma insel. Personal, ma feresc de dialectica asta elite intelectuale-mase, cred ca e o eroare de abordare. Ma gandesc la procesul mental prin care cineva ajunge sa se considere apartinator de elita intelectuala(constiinta de clasa?), cata vanitate poate sa includa in ea. (Corolar, unul care admite sa fie parte din arbitrarul concept de „elita”, chiar decretat astfel de o masa de admiratori, e un meschin). Sau cum prin elita se intelege de obicei unul care jongleaza cu dexteritate cu ideile si poate ticlui un sofism viclean pe care altul, si el elita, dar in alt domeniu, lacatus mecanic de exemplu , nu-l poate contracara, pentru ca nu-i in domeniu. Unul din motivele pentru care am capatat o mare mefienta relativ la idelile care se vantura in spatiul public. Sanatoasa paranoie, fie-mi permis oximoronul, am o cariera de gugustiuc „botanist” in spate.
    Personal prefer ca discutia despre elite sa fie mutata in mult mai obiectivul spatiu economic. Unor ingineri , bucatari, tinichigii, It-isti, etc. , le este mult mai usor de masurat calitatea de elita decat astora. O elita a competentelor, autonoma economic si constienta de valoarea si puterea ei (insemnand opozitie puternica fata de sistemul corupt neocomunist) ar deveni o forta teribila care sa traga tara inainte. Iar elitele intelectuale n-ar avea rolul decat sa le ofere o forma ideologica articulata a ceea ce ele vor sa puna in practica. Meritocratie.

  2. Am gasit o chestie haioasa pe La Punkt. Un anume Calin Cotoi pare sa raspunda acestui articol printr-un text relativ lung pentru cat de ridicol este. Din cate inteleg, „publicul mai mult sau mai puțin cultivat” din Romania pare sa fi redescoperit discutiile despre nationalism acum ca Maica Rusie se plimba cu tancurile prin bazinul Donbass. Si da-i cu reactii pavloviene la nationalism, teoretizare ridicola despre populism si sarit, desigur, la Partidul Romania Mare („Sus Patria Jos Mafia”).

    Partea cea mai tare e ca nea Cotoi ataca nationalismul folosindu-l pe tov. Ernesto Laclau – „elev” al lui Eric Hobsbawm, candva trotkist, adept al unei forme modificate a gandirii lui Antonio Gramsci, socialist, apropiat de si sustinator al Cristinei Kirchner (presedintele Argentinei), apropiat al tovarasului Chavez. Opera acestui stangist admirator de chavezi si kirchnerite e luata ca model de analiza a „populismului nationalist” .

    Totul se termina glorios:

    Povața lui Bărnuțiu – destul de clară la vremea ei, cu tot cu și cumva datorită stîngăciei ei gramaticale și stilistice – devine încurcată în zilele noastre. Fiecare cuvînt din ea poate fi punct de plecare pentru discuții și dezbateri populiste. De aia merită, cred, să îl punem pe Bărnuțiu față în față cu Laclau. Mai ales dacă apare și Caragiale la discuție.

    😆 Saracu’. Nu s-a putut abtine si l-a mai bagat in discutie si pe Caragiale. N-a inteles ca nenea Iancu avea o parere proasta nu doar despre demagogi, ci si despre adeptii snobismului intelectual. Ce sa-i faci, daca nu scrie „in Laclau”…

    Da’ lasa ca nu e rau deloc. Textul i-a placut lui Claude Karnoouh.

    P.S. Asta era text de Critic Atac.

  3. @Vlad

    N-a inteles ca nenea Iancu avea o parere proasta nu doar despre demagogi, ci si despre adeptii snobismului intelectual.

    Da, bine zici, Vlad. Caragiale are o veste proastă pentru autorul de pe lapunkt; îi spune : de te fabula narratur.

    Caragiale nu era un Lucian Boia al timpului său.
    Și nu ironiza poporul, nici pe oamenii simpli, nici pe intelectualii serioși, cum era Bărnuțiu.
    Caragiale îi ironiza pe oamenii recenți, parvenitismul și mofturile acestora – adică ironiza ceea ce am descris eu mai sus, când ziceam de unii posesori de diplome, de ifosele și himerele lor ideologice și dezastrul pe care îl pot produce în spațiul public – dacă sunt lăsați.

    Nenea Iancu pare să fi anticipat, profetic, textul din la punkt.
    Nu zicea el:

    Simț enorm și văz monstruos.

    ?

    („cu tot cu și cumva datorită stîngăciei ei gramaticale și stilistice”)
    …e cea mai bună descriere a reflexului pavlovian, deprins la școala marxismului cultural,
    de a sări țipând: „Vadim! Ceaușescu! dacopați! protocroniști! etnocentriști!”
    ca reacție la simpla folosire de către cineva într-un articol a termenilor „nație”, „popor”.

    Așa i-au dresat Gramsci și teoria critică pe acești intelectuali: cuvintele nu descriu realitatea, ele sunt doar arme ideologice cu care reacțiunea încearcă să-și impună autoritatea hegemonică; în spatele oricărui cuvânt, ei sunt antrenați să găsească ascunse intenții monstruoase și pericole enorme, față de care reacția lor „demascatoare” nu trebuie să întârzie.
    Când aude cuvântul „patriotism”, marxistului cultural i se aprinde beculețul „xenofobie”, când aude de „familie”, el se gândește la „violență domestică”, dacă vine vorba de „credință”, el înțelege „fundamentalism”, dacă aude „capitalism”, se gândește la „exploatare”, o poezie de dragoste îl duce cu gândul direct la infecția HIV.

    Dacă pe vremea lui Caragiale puteai râde de astfel de lucruri, acum perspectivele par ceva mai îngrijorătoare.
    Să zicem că invazia rusească din Donbas se complică și se extinde, iar România trebuie să susțină un război de apărare.
    Ar fi o situație de o seriozitate mortală, și, din păcate, nimeni în prezent nu poate exclude cu totul posibilitatea ca ea să se producă, într-adevăr, în viitorul apropiat.
    La ce repere am putea face apel într-o asemenea eventualitate? La cuvintele lui Simion Bărnuțiu sau la bla-bla-bla-ul unui Ernesto Laclau?
    La credința în Dumnezeu, la patriotism, la dorința de libertate – lucruri pentru care merită să și mori, la o adică?
    Sau la teoria critică, structuralism și deconstructivism – lucruri care ne vor permite să luăm știrea de pe hotnews despre intrarea rușilor în țară și să o demontăm ca fiind un simplu discurs hegemonic?
    Poate fi îngrijorător pentru Lapunkt, dar sunt și unii, mai mult sau mai puțin cultivați, care ar fi în stare să aleagă prima variantă. Chiar dacă Laclau, și părinții lui, Gramsci și Școala de la Frankfurt, dar mai ales bunicii, Lenin și Kominternul, au investit atâta efort, de-a lungul generațiilor, pentru a se asigura că vom merge cu toții pe a doua variantă, ca să fim promovați în rândul intelectualilor cultivați și să nu cădem în populism.

    PS. Vlad, nu știu de ce, am impresia că pe blogul lapunkt apar câteodată texte care au fost refuzate pe criticspanac (nefiind destul de combative).

  4. @ iulian ene
    Precizare:
    Nu am zis că masele trebuie să formeze elitele. (De fapt, nici nu ziceam cine să le formeze, asta e altă discuție. Și nu vorbeam de „mase” ci de popor, de nație, nu e deloc același lucru). Ziceam că aceste elite ar trebui să fie formate într-o atitudine de respect și de slujire față de poporul pe care pretind să-l conducă.
    Și nu vorbeam de meritocrație. Aici vorbeam mai mult de atitudinea celor care se consideră „elite” față de restul nației.

    Dar mi se pare mai important de discutat partea asta a comentariului @1:

    Ma gandesc la procesul mental prin care cineva ajunge sa se considere apartinator de elita intelectuala(constiinta de clasa?), cata vanitate poate sa includa in ea. (Corolar, unul care admite sa fie parte din arbitrarul concept de “elita”, chiar decretat astfel de o masa de admiratori, e un meschin).

    Cred că e vorba de ceea ce Olavo de Carvalho definea drept „paralaxă cognitivă” – percepția eronată a vorbitorului în privința situației reale din care își rostește discursul;
    adică, cineva se crede/vorbește ca și cum ar fi în punctul a, dar, de fapt, nu e în punctul a, e în punctul b.
    De exemplu, un intelectual care afirmă „poporul e prost”, lansează această sentință crezându-se într-un punct a, aflat deasupra poporului, la mare înălțime.
    În mod real, vrea sau nu vrea, intelectualul face și el parte din popor. Adică nu e în punctul a, ci într-un punct b, mult mai jos și mai lateral decât credea el.
    Chiar suntem în situația clasicului sofism al cretanului care face afirmația: „cretanii sunt mincinoși”.
    E sofismul intelectualului român, care face afirmația: „românii sunt proști”.

    Mi se pare interesant de discutat și asta:

    cum prin elita se intelege de obicei unul care jongleaza cu dexteritate cu ideile si poate ticlui un sofism viclean pe care altul, si el elita, dar in alt domeniu, lacatus mecanic de exemplu , nu-l poate contracara, pentru ca nu-i in domeniu.

    Datorită în primul rând marxismului cultural (Gramsci) dar și unor procese mai mult sau mai puțin spontane de prostire a lumii (descrise în „Revolta maselor”, de exemplu), o mulțime de categorii de mediocri au ajuns să promoveze în poziția de „elite”.
    Așa am ajuns să vedem cum Al Bano și Romina Power sunt întrebați și se pronunță laudativ-pupincurist despre politica lui Putin, iar Radu Beligan despre Ponta, nu-știu-ce boxer aduce critici politicii geostrategice a lui George W Bush, și nu-știu-ce dansatoare militează pentru „drepturile poporului palestinian”.
    Desigur, cei citați mai sus nu au habar despre lucrurile de care vorbesc. Ori nu sunt cinstiți, și vorbesc pe bani, ori, chiar dacă sunt cinstiți, și chiar dacă se pricep bine la domeniul lor de specialitate, vorbesc prostii și fac rău pentru că își dau cu părerea unde nu se pricep.
    De fapt, acești indivizi nu ar trebui, dacă ar fi pe bune, să fie considerați elite, în sensul în care Bărnuțiu aparținea elitei.
    Dar situația asta este. Din păcate, aceste pretinse elite chiar trec drept elite și chiar pot avea destul de multă influență.

  5. Și Marx era intelectual, și Goebbels era, la fel era și Satre și Derrida. Pol Pot a studiat la Sorbona. Și VC Tudor e intelectual. Și Dughin e intelectual.

    Wrong, nici unul nu e intelectual. Nici Mungiu Pippida nu e intelectuala. Nu au cum, pur si simplu.

    Pe vremuri era o traditie ca orice inginer care proiecta un pod sa stea sub acel pod chiar la inaugurare. Indiferent daca toata lumea era sigura ca podul respectiv nu se va prabusi cand treceau locomotivele incarcate la refuz. Unde a disparut acea traditie azi? De ce nu sunt luati acesti propovaduitori ai marxismului si trimisi in Venezuela, de exemplu, sau Coreea de Nord? Aaa.. ei vor aici, la caldurica, unde exista hartie igienica pentru fundurile lor obosite, nu vor sa plece acolo, in paradisul socialist. Ce de vro 2 zile bate recorduri la inflatie pentru intreaga America Latina, in toata existenta ei.

    Nuu, ei nu au curaj sa stea sub pod, sa traiasca dupa ceea ce propovaduiesc. A fost nevoie de un razboi planetar pentru a-l pune pe Goebbels acolo unde ii era locul, adica in boxa acuzatiilor, va fi nevoie oare de un alt razboi pentru ca Mungiu Pippida sa recunoasca ca ideile ei progresiste si tampite sunt cele care au distrus de fapt intregul sistem de invatamant? Ala care ii pute azi, care produce analfabeti functionali, oameni incapabili de discernamant? Ea viseaza dupa teste PISA, vrea sa coafeze cumva mizeria, insa nici azi nu intelege cauzele. Nimeni insa n-are curaj sa-i spuna ca degeaba isi pune baticul (pro-palestinian) peste gusa, toate lumea stie ce se ascunde in spatele acelei esarfe, de fapt.

  6. Și Marx era intelectual, și Goebbels era, la fel era și Satre și Derrida.

    Wrong, nici unul nu e intelectual.

    Wrong again. Toti erau intelectuali, la fel cum un inginer prost, care nu e in tare sa faca un pod, tot e inginer. sau un inginer care alege sa faca un lagar de exterminare, tot inginer e. intelectual, la fel ca inginer, e o simpla deprindere pe care le are un om o foloseste pentru un scop sau altul. intelectualul marx si-a folosit aceste deprinderi pentru a pune pe picioare un sistem de ierarhizare a puterii care presupune exterminarea fizica a celor care i se opun. un inginer, un arhitect, poate folosi deprinderile lui ca sa construiasca un pod (sub care sta , sau nu), sau ca sa contruiasca un lagar de exterminare. e nevoie de ingineri si arhitecti sa construiesti si asa ceva, la fel cum e nevoie de intelectuali ca sa construiesti o ideologie.

    ce spui tu e ca un f. bun lunetist nu e lunetist pentru ca impusca nevinovati. sau pentru ca isi foloseste deprinderile ca sa devina ucigas platit.

  7. Toti erau intelectuali, la fel cum un inginer prost, care nu e in tare sa faca un pod, tot e inginer.

    Nope, n-are cum sa fie. Pe vremuri existau examene care nu dadeau acest titlu oricui tocmai pentru a proteja societatea de astfel de cretini. Si pe urma indiferent daca ii dadea cineva o diploma de absolvire sau nu, podul respectiv cadea de la sine, fara sa tina cont de simpozioane samd.

    Balcerowicz e intelectual. Hayek era intelectual. Keynes nu (dovada Venezuela, Grecia etc).

  8. PS Balcerowicz e intelectual. L-a susținut pe Komorowski în această campanie… Iar Komorowski are și el o diplomă, dar face greșeli de gramatică.

  9. Un articol foarte tare. Şi foarte curajos, pe terenul acesta nu prea se avântă nimeni.
    „Elite” au devenit teroriştii intelectuali din Franţa. „Elite” au devenit universitarii demenţi din SUA şi asociaţii lor din tot felul de cluburi studenţeşti feministe şi alte asemenea.

    La noi nu sunt „elite” sutele de mii de specialişti în profesia lor: extraordinarii profesori de liceu care îi formează pe tineri, universitari ce reuşesc să spargă zidul mafiei mediocrilor ce se promovează unii pe alţii în reviste ISI, doctorii fără arginţi, care fac gărzi una după alta că nu mai are cine, preoţii din sate uitate care răspândesc cuvântul domnului, oameni modeşti dar curajoşi care documentează şi denunţă abuzuri în urbanism sau protecţia mediului, fără teamă de şefii lor, inginerii şi agronomii care au câştigat „pariul cu agricultura”. Nu. Aceştia nu sunt elite.

    „Elite” sunt o falangă de năimiţi, fără cultură, fără conştiinţă, fără educaţie, fără profesie, fără neam, fără ţară, care vin de nicăieri şi se duc nicăieri.

    Se ia un tânăr, de obicei cu o diplomă modestă, de pe la SNSPA sau de pe la vreo facultate particulară. De ce sunt preferaţi loserii? Pentru că tipii de succes nu au timp de prostii. Îşi văd de meserie, îşi încep devreme carierele strălucite. Câţi din oengişti au fost olimpici în liceu şi au făcut facultăţi bune în ţară şi masterate adevărate în ţară sau străinătate? Mă refer la cei tineri, născuţi după 1980.

    Tânărul respectiv trebuie să aibă, pe lângă o diplomă eliberată de o facultate de doi bani, şi o calificare incertă, sau care nu are căutare pe piaţa muncii: sociolog, psiholog, politolog, filosof, ziaristică şi multe altele care nu ştiu precis cum se numesc, gen asistent resurse, chestii de-astea.

    Niciodată nu se alege unul care şi-a luat licenţa în matematică. Doamne fereşte! Ăsta sigur ajunge pentru master pe la Stanford pentru masterat. Nici stomatologii sau medicii nu sunt buni, că îşi văd de meserie în continuare. Medicii veterinari, agronomii, inginerii de diferite specialităţi, de la construcţii la IT au şi ei mare căutare. Nu sunt buni pentru ONG.

    Selecţia la care mă refer mai are un scop, nu doar acela că absolvenţii looseri sunt mai disponibili pentru a deveni ieniceri în oastea Soros decât cei cu diplome tari şi viitorul în faţă. Problema este că viitorii ingineri, medici, matematicieni etc au avut în facultate profesori care nu îi îndoctrinau, cel puţin pentru că nu permitea profilul cursurilor.
    Ceilalţi, viitorii ieniceri Soros, au vocaţie, creieraşul lor e spălat încă din facultăţile inutile pe care le-au terminat. Uitaţi-vă ce profesori sunt la SNSPA, toată floarea extremei stângi, Pantilimon, Crăciun, Pârvulescu ş.a sau pe la unele catedre de la Universitatea Bucureşti, vezi Văcărelu, Lucian Boia ş.a.

    Bun. Se ia candidatul. I se spune: vrei un masterat la Toulouse ori chiar la London School of Economics? Varianta cealaltă, pentru absolventul de politologie de la SNSPA este casier la Kaufland cu 200 euro pe lună. Adică vrei să fii tânăr, deştept, frumos şi bogat, sau bătrân, urât, sărac şi prost? Alegerea este una singură. Tipul pleacă la bursă şi îşi ia o diplomă în Vest. Când se întoarce, deja are o pretinsă superioritate morală şi profesională faţă de cei care au studiat în ţară.

    E băgat la un ONG să vadă cum merge treaba. Dacă e indolent, puturos, nu prea deştept, rămâne acolo, oricum e mişto. Munca nu e prea grea, sunt tot soiul de conferinţe şi seminarii prin ţară, pe la munte şi uneori şi în străinătate. Participările în străinătate sunt bune şi la CV.

    Dacă tipul e şmecher şi băgăcios, are păreri, îşi sapă colegii, într-un cuvânt, „rupe lanţul”, e considerat de viitor. Dacă îşi ia destinul în propriile mâine, pleacă de la ONG-ul incubator şi îşi face propriul ONG, primeşte imediat bani de „start up”. Ia încercaţi dvs, stimaţi cititori să vă faceţi un ONG şi să vedeţi cine vă dă bani. Banii încep să curgă. După ce se umflă de bani de pe la Soros şi se ridică pe propriile picioare, loaza depune şi pe la fonduri europene, POSDRU etc. Mai apoi instituţiile statului îl iau partener la proiecte şi evenimente comune. Şi vezi loaza pe picior de egalitate cu MAE, să zicem.

    De acum loaza e „competentă”. Începe adevăratul său rol. Un băiat (sau poate o fată) care a terminat o facultate de doi bani, care a făcut un masterat ce merge de la sine în Vest şi nu a muncit o secundă în viaţa lui, devine „expert”. Emite mesajele sponsorilor străini. Le spune bancherilor români cum e cu moneda Euro, diplomaţilor români cum e cu Republica Moldova şi profesorilor de la medicină cum e cu fondurile de la Casa de Asigurări de Sănătate.

    „Expertul”, devenit membru al „elitei”, devine deosebit de agresiv. Vă dau „n” citate cu poporul român care trebuie biciuit, care are nevoie de o baie de corectitudine politică, care e troglodit şi trebuie modernizat etc etc etc.

  10. Admin, cred că mi-a intrat un comentariu pentru acest articol la spam. Te rog să verifici. Mulţumesc.

  11. Thomas Sowell:

    Cred că intelectualii au un set de atitudini și credințe care nu rezistă în fața unei examinări și care au fost enorm de dăunătoare societății. Au câteva idei nebunești, […] multe dintre aceste idei, discriminarea pozitivă e doar una dintre ele, ecologia este alta, fac sacrificii enorme în resursele și bunăstarea societății etc pentru ca o mână de oameni să se simtă deosebit de nobili și de întelepți.

    Reporter: Cum definești un intelectual?

    Cred că e vorba de o descriere ocupațională. Oameni care își căștigă traiul prin cuvine. Nu e nimic virtuos în asta. Nu presupun, de exemplu, că un sociolog mediu e mai inteligent decât un mecanic auto obișnuit.

    [Intelectual] nu e un termen onorific, e o descriere ocupațională, ca și cum ai descrie un contabil, sau un polițist, sau orice altceva.

    http://inliniedreapta.net/moni.....electuali/

  12. Unchiu Sam> Da, am gasit comentariul in Spam, dupa cum banuiai. Site-ul este bombardat cu mesaje „scrise” de tot soiul de „roboti”, e inevitabil sa nu mai atinga, din greseala, si comentarii autentice, trimise de oameni. Important este ca pot fi recuperate.

    Dacă tipul e şmecher şi băgăcios, are păreri, îşi sapă colegii, într-un cuvânt, „rupe lanţul”, e considerat de viitor. Dacă îşi ia destinul în propriile mâine, pleacă de la ONG-ul incubator şi îşi face propriul ONG, primeşte imediat bani de „start up”.

    Observatia este corecta. In zona stangii de la noi, exista o adevarata inflatie de ONG-uri minuscule, cu membri putini si sustinere sociala inexistenta, profund irelevante din punct de vedere electora, dar mereu prezente pe tot ce inseamna petitie publica, protest public etc. Adesea este vorba de aceiasi indivizi care sunt semnatari la mai multe ONG-uri.

    Oamenii au descoperit o nisa si au ocupat-o degraba: justitia sociala. Si dă-i si lupta pentru a salva de ea insasi natia atat de retrograda: ca homosexualii sunt discriminati, ca trebuie deconstruite „ identitatile de gen”, ca avem nevoie de educatie sexuala incepand cu scoala, ca religia crestina este retrograda, ca sistemul capitalist oprima u.s.w.

    Dat fiind ca traiesc din balariile astea, as spune ca au facut o alegere economica destul de buna. Inca o dovada, daca mai era nevoie, ca piata libera are virtutile ei.

  13. Aşa-zisa „intelectualitate” s-a constituit ca o clasă, o categorie aparte, după conceptul „intelighenţia” din Rusia de la sfârşit de secol XIX. Aici e buba. Artiştii şi savanţii din trecut nu se considerau o turmă, sau chiar o falangă. Mozart, Marie Curie, Nansen şi Edison nu erau sindicalizaţi.

    În România se merge pe principiul marxist. „Telectualitatea” este cea mai avansată parte a societăţii, după cum era proletariatul lui Marx-Lenin. Aşa cum bolşevicii erau „avangarda clasei muncitoare”, aşa şi oengiştii sunt avangarda clasei telectuale.
    Poporul este troglodit şi reacţionar iar oengiştii sunt datori să-l biciuie şi să-l civilizeze cu forţa.
    Vă prezint un link la un articol al Alinei Mungiu-Pippidi plin de venin şi ură împotriva poporului reacţionar care a semnat 90% pentru ora de religie. Ideea este că minoritatea lor luminată şi avansată, braţul înarmat, oricum va pune pe labe majoritatea tâmpită şi retrogradă. Nu mai repet ororile din articol. Citiţi-le singuri.
    Şi nu este o excepţie. După colectarea semnăturilor pentru ora de religie am văzut zeci de alte articole asemănătoare scrie de neo-bolşevici, adică „elita”, adică „telectualitatea”.
    http://www.romaniacurata.ro/ce.....oi-insine/

  14. Admin, astăzi 1.06.2015, ora 12.11, iar mi-a intrat la spam o postare la acest articol.
    Este importantă pentru înţelegerea subiectului. Te rog să rezolvi.
    Mulţumesc.

  15. Scos.

    Unchiu Sam, incearca sa scrii comentariile intr-un editor text (ex. Word) si apoi copiaza-le in interfata cu putin inainte de a le trimite. Sa vedem daca nu cumva problema tine si de timpul petrecut in pagina cu pregatirea comentariului.

  16. 20 Vlad M.

    Ok, mă supun instrucíunilor.

    Să ştii că e de la timpul pierdut, uneori întrerup din diferite motive şi reiau mai târziu. Dacă nu pun şi mai mult de 2-3 linkuri sper că robotul nu crede că e spam.
    Scriu în word, dau copy paste şi cu asta basta. Mersi.

  17. Iată cum consemnează Alina Mungiu Pippidi, mamoaşa oengeurilor, declaraţiile unui intelectual în devenire, revoluţionar şi ocupant spontan şi indignado al Amfiteatrului Universităţii ăn articolul său magistral, „Alina Mungiu-Pippidi despre ocuparea universităților”:

    „Cea mai bună lansare ar fi fost să mergem să vorbim cu studenții care au ocupat amfiteatrele, mai ales că nu am văzut să aibă ei un program clar, să avem acolo o dezbatere. Dar Mihai Dragoș (managerul de proiect, fost președinte ANOSR – n.r.) mi-a spus că nu putem, pentru că trebuie să avem sigle puse, pentru că așa ne cere finanțatorul român, finanțatorul elvețian, avem nevoie de nu știu câte sigle, de nu știu câte abțibilduri, trebuie să fie în amfiteatru”.

    Foarte tare, aşa au făcut revoluţia şi Lenin şi Trotzki, pe lovele din Germania, respectiv SUA. Apreciez însă umorul involuntar al Pippidei.

    http://www.romaniacurata.ro/al.....sitatilor/

  18. Anca, nu prea ma pricep la scena politica poloneza, insa din ce am vazut Balcerowicz a candidat si el cu platforma lui, obtinand un scor de 2-3%. Nu am vazut sa tina partea cuiva, ci chiar din contra, i-a criticat pe amandoi, referindu-se strict la masurile economice si promisiunile electorale facute de amandoi. La fel cum l-a criticat Komorowski si in 2010, cand acesta castigase in fata lui Duda, tot asa i-a criticat si acum, observatiile lui fiind in principal legate de reforma fondului de pensii, propunerile ambilor candidati fiind considerate extrem de slabe pentru el.

    Despre Andrzej Duda a spus ca „is a younger version of [Jarosław] Kaczyński.” Ciudat e ca Duda a receptat acest lucru ca fiind o ofensa (Referring to Balcerowicz’s comments he said “It is some people’s hobby to offend other candidates during an election campaign”), cand de fapt eu cred ca afirmatia poate fi considerata drept un compliment.

    In fine, departe de mine pretentia ca Balcerowicz ar fi cumva infailibil, sau ca nu poate da cu bata in balta candva. Insa strict pe subiectul reformei economice, rolului statului samd, cred ca a dus la indeplinire cu brio ce si-a propus in anii 90, dovada fiind ca inclusiv azi, foarte multi considera ca este si meritul lui pentru cresterea economica a Poloniei din ultimii ani, si ca efectele reformei din 90 inca se simt, chiar daca vorbim de o perioada atat de lunga de timp (plus faptul ca e singura tara europeana care nu a fost afectata de criza etc – evident, nu e vorba doar de el, insa tara fiind pusa pe fundatii sanatoase, a rezistat socului din 2008 fara prea mari urmari).

    Adica „podul” nu a cazut.

    __

    Costin, eu cred ca gresesti. De lagarele de exterminare nu am zis nimic pentru ca nu e nimic de zis. Sa faci o instalatie de gazare nu e deloc complicat, nu e necesar sa fii inginer. Pana si un maistru analfabet poate face acel lucru (si de obicei fix asa se intampla – doar analfabetii ajung sa proiecteze astfel de masinarii ingrozitoare).

    Mai bine te-ai intreba de ce doar o tara libera poate descoperi bomba atomica. De ce absolut toti intelectualii autentici au preferat sa plece din Germania, de ce au abandonat proiectul atomic desi initial ei aveau un avans. De ce intotdeauna adevaratul progres tehnologic a mers mana in mana cu moralitatea, si niciodata cele doua nu au putut fi separate deloc. Rusii nu au descoperit nimic. Au furat. Si nici furand nu au reusit sa se ridice la degetul mic al americanilor. Asa s-a intamplat in istorie mereu, iar explicatia e relativ simpla: mintea nu poate fi fortata, un geniu nu poate fi obligat sa lucreze pentru criminali. Sau daca va fi obligat, atunci inventiile lui vor fi nesemnificative, multi preferand sa-si ingroape creativitatea sub tone de alcool decat sa se puna la dispozitia unor astfel de indivizi. Daca accepta acest lucru, atunci cu siguranta nu e un geniu, sau „elita”, pentru ca nu intelege ca aceste notiuni (moralitatea, creativitatea) vin intotdeauna impreuna, la pachet, ba mai mult, se auto-definesc reciproc fara a lasa loc pentru nici o virgula sau compromis.

  19. John
    Balcerowicz a făcut privatizarea. Asta e bine, în sine, dar nu e numai insuficient, e chiar contraproductiv, dacă nu ții seama de realitate. De privatizare au profitat securiștii și comuniștii, nemții și cozile de topor ale rușilor.
    Nu e doar o mică scăpare, e o eroare fudamentală, de sistem, tipică pentru liberali.
    Să crezi că piața o să rezolve totul și să dai naibii și principiile și justiția și tot.

    Privatizarea trebuia făcută, bineînțeles că trebuia, dar alături de alte reforme – decomunizarea, lustrația, reforma justiției pt combaterea corupției. În lipsa celorlalte reforme, privatizarea, care ar fi trebuit să ducă la mai multă democrație, a dus la mai multă oligarhie. Ăsta nu e capitalism adevărat, e capitalism tumoral.

    PS
    1. Balcerowicz l-a sprijinit explicit pe Komorowski în aceste alegeri, asta nu e o chestie debatable, s-a întâmplat și gata.
    2. În 2010, Duda nu era candidat.
    3. Balcerowicz pune acum de un nou partid, o nouă încarnare a PO, șalupa de salvare a establishmentului.

  20. „Nu e doar o mică scăpare, e o eroare fudamentală, de sistem, tipică pentru liberali.” – asta din pacate cam asa e. Se aplica si libertarienilor / liberalilor romani (ca nu degeaba le zicea Eminescu ca sunt „partidul rosu”). Ca fug ca dracul de tamaie cand vine vorba de morala, acolo nici unul nu vrea sa aiba obligatii si raspunderi deloc. Desi cu asumari politice defileaza toti.

    Ca l-a sustinut nu stiam, in fine, asta e.

  21. De lagarele de exterminare nu am zis nimic pentru ca nu e nimic de zis. Sa faci o instalatie de gazare nu e deloc complicat, nu e necesar sa fii inginer. Pana si un maistru analfabet poate face acel lucru (si de obicei fix asa se intampla – doar analfabetii ajung sa proiecteze astfel de masinarii ingrozitoare).

    Mai John, cat era de analfabet, nici macar Ceasca nu era prost. Sa nu imi spui ca Marx era prost, sau Lenin, sau Stalin. Sau ca Dragnea e prost. Nebunul de Zizek a citit metri cubi de carti, ca si Marx, Chomski etc. Confunzi lucrurile. Eu nu mai insist.

  22. Zizek e ca un caine castrat ce devine isteric. Singura lui posibilitate e sa-i infecteze pe altii de raie, pentru ca doar asa poate sa mai faca rau. Intr-o lupta (disputa) cinstita n-are nici o sansa, stie ca n-are forta sa dovedeasca pe cineva, si atunci prefera sa raspandeasca intoxicatii peste tot. E ca un frustrat care stie ca isi ia bataie de fiecare data cand e pus fata in fata cu un om corect, si atunci se razbuna in diverse feluri, ori slabeste suruburile de la rotile adversarului, ii otraveste cainii pe ascuns, ii pune cine stie ce substante toxice in mancare. E genul angajatului care se razbuna pe sef scuipandu-i in cafea, doar pentru ca l-a prins si pedepsit pentru ceva. Sau genul bolnavului cronic care doreste sa infecteze voit pe altii cu boala lui (intepatura cu acul de seringa in puscarii), pentru ca el uraste ca altii sa fie fericiti cand el sufera.

    Astia sunt leftistii. De aici si toate rahaturile cu „justitie sociala”, „egalitate” samd. Ei nu urasc boala ci urasc sa-i vada pe altii sanatosi. De aici si dorinta lor de a-i trage pe cei bogati in jos (prin taxare progresiva), in loc sa mearga pe ideea ca „a rising tide lifts all boats”. De aici si ura de clasa, solutii de tip „eat the rich”, „mosierii sunt vinovati” etc.
    __

    De Ceasca n-am zis ca era prost. Nu era literat nici el si nici nevasta’sa insa nu uita ca si inteligenta asta e de mai multe tipuri. Depinde cum o definesti. Pe urma nu uita ca unde e inteligenta multa e si prostie multa, by default. Prostia e omniprezenta inclusiv in lumea academica chiar si pentru simplul fapt ca toata cunoasterea lumii, la un anumit moment dat in istorie, cuprinde inclusiv toate prejudecatile si erorile ce urmeaza a fi clarificate mai tarziu. Ba uneori cu cat esti mai silitor cu atat esti mai predispus sa incorporezi mai multe erori, adica o educatie facuta pe branci, fara standarde, care nu incurajeaza discernamantul elevilor, duce de multe ori exact la un scop exact opus.

    De exemplu sunt unii care afirma ca „oamenii de stiinta sunt mai inteligenti”, pe urma spun ca „99% din oamenii de stiinta sunt atei”, ca apoi sa bage povestea cu religia care tine omenirea pe loc, pentru ca e corelata cu un IQ mic samd. Insa nici unul din acesti cercetatori britanici nu zice despre care religie e vorba (pentru ca exista diferente mari intre ele inclusiv la nivel neuronal, nu doar cultural). Sau care e metodologia. Daca faci un sondaj pe niste pocaiti habotnici (liberation theology etc), sau musulmani (unde pana si cuvantul inovatie – Bid‘ah بدعة – are ca sinonim „novelty, heretical doctrine, heresy” si poarta o conotatie negativa), atunci e probabil sa iasa nasol. Faci un sondaj pe indivizi gen Planck, Newton (chiar Einstein), sau de ce nu, Bill Gates, care isi trimite copiii la scoala catolica, hop se schimba rezultatele complet. Brusc religia e corelata nu cu inteligenta ci cu SUPER inteligenta. Moment in care toti detractorii raman fara obiectul muncii si sondajele devin irelevante, pentru ca sunt facute prost. O explicatie pentru acest lucru ar fi intelegerea trancendenta a realitatii, fara a ca cele doua planuri sa fie in contradictie, stimuleaza creativitatea intr-un mod nemaintalnit, si il obliga sa gaseasca explicatii intr-un plan superior al cunoasterii, neaccesat pana atunci (natura duala a luminii corpuscul / unda, sau Reagan cu al sau „when great forces are on the move in the world, we learn we’re spirits—not animals„, sau Aquinas cu monismul neutru tot din aceasta aparenta contradictie si zona transcendentala au venit).

    Acest tip de intelegere al lumii formateaza creierul complet diferit, de incepe sa gandeasca ca un calculator cuantic fata de ce avem acum, adica in paralel pe miliarde de cai in acelasi timp. Tot din acest motiv cam toti acesti cercetatori care chiar au schimbat lumea erau si polymaths, si nu se limitau la un singur domeniu, la o cunoastere strict secventiala, ca un 486 obosit, ci explorau orice subiect din mii de unghiuri diferite, perfect simultan. Newton era si matematician, si filozof, si chimist/fizician in acelasi timp. Pentru ca stia ca intre toate exista o Ordine, ceva ce leaga toate aceste domenii intr-un tot unitar, fara a pica in absurd.

    Revenind la subiect, excelenta intr-un domeniu (orice domeniu) nu poate fi atinsa daca nu este in armonie cu toate celelalte. In evul mediu, de exemplu, cel mai bun arcas din lume nu era cel care stia sa nimereasca o tinta de la cea mai mare departare, cat mai precis, ci era cel care stia sa imbine esente diferite de lemn in functie de elasticitatea si rigiditatea lor, cel care intelegea efectele vantului asupra traiectoriei, limitele rezistentei fiecarui material. Trebuia sa fie si cel mai bun tamplar, si cel mai bun fierar, si cel mai bun matematician pentru a putea intelege rational traiectoriile, ce e posibil si ce nu e posibil a se realiza cu o masinarie. Inclusiv criteriul estetic era important. Abia dupa ce stapanea aceste lucruri putea proiecta o catapulta eficienta care sa darame zidurile unei cetati, abia cand stia rational pana unde poate impinge limitele, le putea stapani, si deveni „cel mai bun”. Daca ignora un singur criteriu, catapulta se strica la prima incercare si nu ar fi functionat. E o lege a firii iar aici intra inclusiv criteriul moral. Tot aici este explicatia pentru care leftistii sunt extrem de incompetenti in absolut tot ceea ce fac. Motivul pentru care Nastase sau Firea, cu tot efortul lor de a poza in mari cunoscatori de arta, se inconjura involuntar numai de kitsch-uri obosite si de impostori.

    In fine, mai vorbim, prea am divagat.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.