FUNDATIA IOAN BARBUS

Ediție specială ILD: Iuliu Maniu și Ronald Reagan

5 februarie 2013
,
Autor
,

Click pe titluri pentru a citi articolele.

Imagine de la procesul simulacru al comuniștilor împotriva lui Iuliu Maniu.

Imagine de la simulacrul de proces organizat de comuniști.

 

Iuliu Maniu

Comemorare

 · 5 februarie 2013 · 1 Comentariu
Iuliu Maniu proces mic

Avem în fața ochilor noștri sufletești jertfa liber asumată a lui Iuliu Maniu acceptându-și in mod liber moartea, în condiţii oribile, pentru binele si demnitatea neamului său, și în acelaşi timp degradarea inimaginabilă a vieţii noastre politice, călcarea în picioare a oricărei morale și demnități.

 

„Europa de mânie va fi aceea a uniunilor, confederaţiilor, federaţiilor. Acest moment inexorabil nu trebuie să găsească poporul nostru nepregătit. Conducătorii noştri trebuie să cultive calităţile profesionale şi morale ale românilor, astfel că ei să nu devină în noul context de liberă circulaţie un fel de neo-iobagi în raport cu alte popoare. Deci pregătire profesională, pregătire politică şi morală pentru a face faţă concurenţei inevitabile!”

declaraţie după Marea Unire
„… avem intâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti şi numai pe urmă de oameni pricepuţi in conducerea treburilor publice; intre un hoţ fără caracter, dar priceput şi intre un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri; (…) cum am putea noi astăzi, in calitatea noastră de conducători, să dăm cu piciorul acestor caractere şi să aşezăm peste ei pe toţi pungaşii care i-am dat afară? Eu, cât voi fi la conducerea partidului, nu voi admite niciodată o astfel de blestemăţie.”
„Sunt supărat pe omul care spune: ‘Nu mă interesează politica, nu mă doare capul, îmi văd de treaba mea, de profesiunea mea, politica nu mă interesează şi facă cine ce vrea’. Pe acela care vorbeşte aşa sunt foarte supărat, pentru că atitudinea aceasta înseamnă cinism şi indiferantism faţă de viitorul neamului românesc. Noi cetăţenii acestei ţări, suntem cu toţii datori să ne ocupăm de problemele politice ale neamului şi ţării româneşti. Suntem datori să căutăm cu toţii calea cea mai bună pentru înaintarea fericită a ţării româneşti şi aceasta înseamnă politică. Suntem obligaţi să arătăm ce ne dictează convingerea noastră şi nu avem dreptul să spunem că nu ne interesează ce cale trebuie să apuce neamul românesc, pentru fericirea lui.”
„Trebuie să aveţi la suflet propagarea ideilor mari, ca ideea moralei creştine, a demnităţii naţionale şi a democraţiei, ce singure sunt în stare să înalţe neamul nostru.”

decembrie 1937
„Eu sunt pentru dreptate nu din mărinimie sau dintr-o pornire sufletească, care este o predispoziţie individuală a firii mele, ci pentru că ştiu că dreptatea este calitatea raţiunii. Dreptatea este calitatea inteligenţei, adică creierul îşi arată, sprijinit pe suflet, să nu faci ceea ce este nedrept.”

noiembrie 1937
„Sufletul mi-l închin Atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu şi dincolo de mormânt, mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fraţii şi nepoţii mei şi cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuţii nu m-au părăsit în calea grea ce mi-a fost hotărâtă de soartă.”

din testament
8 ianuarie 1873 – 5 februarie 1953

Sacrificiu sublim şi lucid pentru adevăr şi pentru ţară

 · 5 februarie 2013 · Niciun Comentariu
Iuliu Maniu

Era în anul 1943. Iuliu Maniu venea destul de des la Sibiu, locuind la părinţii mei. Într-una din aceste şederi la noi, Iuliu Maniu a pregătit un răspuns la o scrisoare a lui Beneş. Ne-a permmis şi nouă, corespondenţa nu era secretă, să citim atât scrisoarea lui Beneş cât şi răspunsul său.

 

 

Iuliu Maniu în faţa istoriei

 · 4 februarie 2013 · 1 Comentariu

La 5 februarie 1953 se stingea din viaţă, la 80 de ani, în temniţa de la Sighet, un mare bărbat de stat, luptător intransigent pentru întregirea neamului şi democraţie: Iuliu Maniu. Trupul său închircit de frigul celulei a fost azvârlit într-o groapă anonimă din cimitirul săracilor.

 

„Bărbatul care a întruchipat ani de-a rândul nădejdile, năzuinţele,
voinţa de rezistenţă şi credinţa în izbândă a neamului său ar fi
murit acum trei ani, în singurătate, fără ca nimeni să fi aflat de
veste. Tăcerea şi taina cu care stăpânii vremelnici ai Ţării noastre
au învăluit această moarte vădesc nu numai deprinderile lor lipsite
de ori ce simţire, de orice gând de omenie; ele vădesc mai ales
teama lor de Iuliu Maniu care, chiar mort, rămâne pentru ei şi
pentru samavolnica lor stăpânire, cea mai grozavă ameninţare.
Fiindcă Iuliu Maniu a fost conştiinţa neamului românesc. Acest
bărbat, al cărui nume a umplut istoria noastră contemporană, nu a
cârmuit de fapt decât foarte puţină vreme. Tăria cu care ţinea la
credinţele şi principiile sale nu îi îngăduia adesea să primească sau
să păstreze puterea. Cârmuirea sa s-a întins îndeosebi peste
sufletele semenilor săi. De.câte ori neamul românesc trecea prin
grele încercări, care îl aşezau în faţa unor probleme de ordin
naţional şi moral, lumea se strângea în jurul lui. Cuvântul lui grăia
adevărul care lumina mintea şi înzecea puterile sufleteşti. El a fost
în vremile cele mai cumplite, în faţa invaziei naziste ca şi în faţa
invaziei bolşevice, bărbatul rezistenţei naţionale. Pentru cine îşi
aminteşte că trecutul poporului român e un lung şir de acte de
rezistenţă, care au chezăşuit mântuirea unui neam veşnic
ameninţat de o soartă vitregă, însemnătatea chemării lui Iuliu
Maniu e deosebit de limpede şi de luminoasă. Curajul său fizic şi
moral, evlavia sa creştină, patriotismul său fierbinte şi atât de
simplu – patriotism de om crescut la ţară şi legat de pământul Ţării –
simţămintele sale credincioase faţă de prietenii din afară, de «foştii
aliaţi apuseni», năzuinţa sa îndreptată înspre o Europă unită şi
liberă – toate aceste virtuţi îl aşezau în rândul dintâi al bărbaţilor
din vremea noastră. Nu e de mirare că a fost printre cei dintâi loviţi
de cotropitorii străini. El era capul care nu se pleacă, sufletul care
nu se înjoseşte. Rezistenţa lui întruchipa rezistenţa fiecărui român,
ca şi rezistenţa neamului întreg, închegat laolaltă. Şi nu e de mirare
că moartea lui a fost atât de lungă vreme tăinuită. Fiindcă puterile
sufleteşti nu se sting odată cu viaţa omului. Ele capătă deseori
după moarte un avânt mai puternic, o forţă mai vie. Ce n-ar da
stăpânitorii haini ai ţării noastre să poată ţine închis şi mai departe,
în lanţuri şi în tăcere, sufletul lui Iuliu Maniu”.

 

Grigore Gafencu în decembrie 1955
Calde mulţumiri familiei Boilă pentru sprijinul acordat la realizarea acestei ediţii comemorative

A doua zi, 6 februarie, ILD a avut o Ediție Specială dedicată lui Iuliu Maniu și nașterii lui Ronald Reagan

 Ronald Reagan

6 februarie este ziua de naştere a lui Ronald Reagan. Astăzi îi comemorăm împreună pe cel mai mare preşedinte american şi pe cel mai mare politician român din secolul trecut. Amândoi au fost iubitori ai neamurilor lor, au fost exemplari prin fidelitatea faţă de adevăr şi principii drepte, şi s-au remarcat prin apropierea faţă de oameni.
 
6 februarie 1911 – 5 iunie 2004
8 ianuarie 1873 – 5 fe

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Redacţia

Redacţia

Conservatori români

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

publicate recent
Populare
Vin rușii! Adrian Severin o amenință pe Luminița Odobescu, ministrul de Externe, că a fost pusă pe „o listă a țapilor ispășitori” ce vor fi „sacrificați”

Adrian Severin o amenință pe ministra de Externe a României, Luminița Odobescu, că a fost pusă pe „o listă a celor care vor fi făcuți țapi ispășitori pentru ceea ce se întâmplă în politica noastră externă” și „va fi sacrificată” când „o anumită schimbare în situația internațională se va petrece”. Când fostul ministru de Externe …

Autor
image-15
ild: opinii și analize
traduceri
blog
Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian
ro_RORomanian