Fiul Omului şi islamizata Persie

Print Friendly, PDF & Email

Barack Hussein Obama a început noul său tur european cu summitul G20 de la Londra, aterizând pe Stansted Airport (stângiştii iubitori de oameni aterizează numai pe aeroporturi upper class only; boborul să facă bine să folosească aglomeratul Heathrow, deşi ar face mai bine să nu – gândiţi-vă încălzirea globală, tovarăşi). Din nefericire pentru domnia sa, entuziasmul britanic al primei „prezidenţializări” a unui negru american s-a mai domolit în ultima perioadă, mai cu seamă de când întâiul oficial al Statelor Unite ale Americii l-a tratat pe primul-ministru Gordon Brown ca pe un oaspete nepoftit. Rămâne de văzut în ce măsură popularitatea lui Obama pe bătrânul continent nu a fost afectată de amatorismul care a dus la căderea înregistrată în sondajele de opinie din SUA; următoarele zile ne vor oferi mai multe informaţii în acest sens.

În schimb, propun să revenim la un episod desfăşurat acum aproape două săptămâni, altfel riscăm să trecem cu vederea încercarea lui Obama de a-şi propaga obamismul (discursul gol de conţinut cu hope & change) chiar şi în Republica Islamică a Iranului. Am pierde un discurs uluitor prin îmbinarea obamistă între aroganţă şi ignoranţă: aroganţa că va reuşi acolo unde toţi au dat greş şi ignoranţa care îl face să trateze Iranul ca pe o Franţă rebelă şi pe Ahmadinejad ca pe un De Gaulle la Golful Persic.

Urmează traducerea discursului. Mulţumesc pentru ajutor, Israelianca.

Vreau îmi extind cele mai bune urări celor care sărbătoresc Nowruz în întreaga lume.

Această sărbătoare este atât un obicei vechi cât şi un moment de reînnoire şi sper că sărbătoriţi acest moment special alături de prieteni şi familie.

În mod deosebit, aş vrea să mă adresez direct poporului şi liderilor Republicii Islamice a Iranului. Nowruz este doar o parte a culturii voastre măreţe şi vestite. De-a lungul secolelor, aţi făcut din lume un loc mai bun şi mai frumos prin arta, muzica, literatura şi inovaţiile voastre.

Aici, în Statele Unite, comunităţile noastre au fost îmbunătăţite de contribuţia americanilor iranieni. Ştim că sunteţi o mare civilizaţie, iar reuşitele voastre au câştigat respectul Statelor Unite şi al lumii.

De aproape trei decenii, relaţiile dintre naţiunile noastre sunt încordate. Dar cu ocazia acestei sărbători ne aducem aminte de umanitatea comună care ne leagă unii de alţii. Felul în care sărbătoriţi Anul Nou seamănă foarte mult cu felul în care noi, americanii, ne celebrăm sărbătorile – alături de prieteni şi familie, făcând schimb de cadouri şi poveşti şi privind către viitor cu sentiment reînnoit de speranţă.

Esenţa acestei sărbători este promisiunea unei zile noi, a unor noi oportunităţi pentru copiii noştri, securitate pentru familiile noastre, progres pentru comunităţile noastre şi pacea între naţiuni. Aceste speranţe, împărtăşite şi de unii şi de alţii, sunt vise comune.

Cu ocazia acestor noi începuturi aş vrea să mă adresez direct conducătorilor Iranului. Între noi există diferende serioase care s-au accentuat de-a lungul timpului. Administraţia mea este hotărâtă să promoveze o diplomaţie care să adreseze toate problemele şi să promoveze legături constructive între Statele Unite, Iran şi comunitatea internaţională. Acest process nu va avea la bază ameninţări. Ne dorim în schimb o atitudine de sinceritate care să aibă la bază respectul reciproc.

Voi, de asemenea, puteţi alege. Statele Unite doresc ca Republica Islamică a Iranului să îşi ocupe locul cuvenit în comunitatea naţiunilor. Aveţi acest drept, dar el vine împreună cu responsabilităţi reale, şi nu poate fi ocupat prin teroare sau arme, ci prin acţiuni paşnice, care să demonstreze măreţia poporului iranian şi a civilizaţiei iraniene. Măsura măreţiei nu este capacitatea de a distruge, ci capacitatea demonstrată de a construi şi creea.

Cu ocazia Anului Nou, vreau ca voi, poporul şi liderii Iranului, să înţelegeţi viitorul pe care îl dorim. Este un viitor cu schimburi reînnoite între popoarele noastre şi noi oportunităţi noi pentru parteneriat şi comerţ. Este un viitor unde vechile diviziuni sunt depăşite, unde voi şi vecinii voştri şi întreaga lume pot trăi într-o mai mare securitate şi pace.

Ştiu că acest scop nu este uşor de atins. Există şi cei ce insistă că suntem definiţi de diferenţele dintre noi, dar să ne aducem aminte de cuvintele scrise de poetul Saadi, cu atâţia ani în urmă: „Copiii lui Adam sunt membre unii pentru alţii, fiind creaţi dintr-o singură substanţă.” ( n.t. greu de tradus; în discurs „The children of Adam are limbs to each other, having been created of one essence.”; cine are o idee mai bună, îl rog să mi-o împărtăşească)

Cu ocazia noului an, să ne amintim de preţioasa umanitate pe care o împărtăşim în spiritul căreia putem căuta noi începuturi.

Vă mulţumesc şi Eid-eh Shoma Mobarak (La mulţi ani! / Sărbători fericite)

Apelul televizat al lui Obama, o lungă înşiruire de platitudini şi wishful thinking, a avut succes nebun pe YouTube, printre hoardele de ignoranţi ale căror preocupări majore gravitează în jurul legalizării marijuana şi înlocuirii sistemului profund inuman al capitalismului occidental, dar la Teheran a fost întâmpinat cu răceala, dar mai ales cu dispreţ, după cum era de aşteptat. Raspunsul Iranului nu a întârziat să vină prin Ali Khamenei, cea mai importantă autoritate religioasă şi politică din republica islamică. Revoluţia internaţională obamistă nu va avea loc.

Aşa cum au observat Briggite Gabriel şi Laura Ingraham, fostul senator de Illinois, produsul cel mai de soi al şcolii politice corupte din Chicago, nu numai că nu înţelege cu cine are de a face, dar nu are pic de habar cu privire la fişa postului pe care îl ocupă. Discursul preşedintelui american, liderul lumii libere, a ignorat cu totul problemele pe care alţi preşedinţi americani nu au încetat niciodată să le adreseze.

Nici o frază despre drepturile omului, nici un cuvânt despre libertate ori despre teroarea islamistă îndreptată împotriva zoroastrienilor şi a membrilor baha’i (şi bieţii de ei sărbătoresc Nowruz, dar dacă nu ameninţă cu apocalipsa nucleară nu merită a fi luaţi în serios de The One), nimic despre kurzi, nici o denunţare a teocraţiei fundamentaliste din Iran, totul pe fundalul unui apel către „conducătorii Republicii Islamice”.

Trebuie să îi mulţumim lui Barack Hussein Obama pentru această flatare a egoului islamiştilor de la Teheran. Bravo, domnule preşedinte! Încă o victorie răsunătoare în plan extern, după cea înregistrată cu scutul anti-rachetă pe frontul rus. Aşteptăm cu nerăbdare rezolvarea problemei nord-coreene printr-o intervenţie asemănătoare în stil şi ridicol. Totuşi, nu putem încheia fără a vedea cum arată oamenii pe oamenii cu care Obama vrea să stea la aceeaşi masă şi să discute despre „umanitatea comună” care ne leagă pe unii de alţii. E nevoie de o mică oprire în Iran.

Jos cu SUA!

Multe pot fi spuse despre atitudinea Iranului faţă de Statele Unite, dar nu îi poţi acuza pe iranieni că ar ignora existenţa Americii. De zeci de ani, de la răsturnarea regimul Şahului Pahlavi de revoluţia islamică a ayatollahului Khomeini, America este o prezenţă vie pentru locuitorii Republicii Islamice. Nici o altă ţară, cu excepţia Israelului, nu se bucură de o atenţie asemănătoare în societatea iraniană. Există chiar o zi a anului dedicată în mod special Statelor Unite ale Americii. În fiecare an, pe 5 noiembrie, Iranul sărbătoreşte luarea cu asalt a ambasadei americane în 4 noiembire 1979, momentul de început al crizei ostaticilor americani, ţinuţi captivi de regimul islamist de la Teheran timp de 418 zile. Cel mai popular slogan al zilei este, după cum era de aşteptat, „Moarte Americii!”, fiecare strigare fiind acompaniată cu arderi de drapele reprezentative pentru imperialismul american.

De ce „Moarte Americii!”? Explicaţia este simplă, dar nu cred că se cade să dăm la o parte un expert în domeniu, înalt-responsabil ani la rând cu popularizarea acestui slogan de succes în lumea islamică, excelenţa sa ayatollahul Ali Khamenei, cel care a răspuns Alesului în discursul de mai sus. În cuvintele liderului suprem al Iranului, sloganul „Moarte Americii!” simbolizează „conştientizarea prezenţei diavolului în lume”.

Moarte Americii! Teheran 2004

Cu alte cuvinte, stimate domnule Barak Hussein Obama şi mult stimaţi internaţionalişti post-istorici, pentru adoratorii perşi ai profetului pedofil Mahomed, Statele Unite ale Americii sunt Marele Satana, întruchiparea Necuratului pe pământ. Câţi dintre voi ar sta la masă cu Satana? … Am senzaţia că nu înţelegeţi întrebarea, aşa că reformulez, pentru a fi pe înţelesul vostru: câţi dintre voi ar sta la masă cu Rush Limbaugh sau George W. Bush? Ei bine, dragi tovarăşi şi pretini, atâţia iranieni din actuala pătură conducătoare ar vrea să discute cu Marele Satana, indiferent cine se află la cârma navei americane, fie şi un negru marxist care a promis că va izbăvi lumea de Păcatul American.

Umanitatea noastră comună 1

Umanitatea noastră comună 2

P.S. Interesantă explicaţia AP în ceea ce priveşte reacţia iraniană: „aşa gândeşte teocraţia iraniană”. Vai, nu îmi amintesc să se fi grăbit cu astfel de lămuriri pe vremea lui George W. Bush. De! atunci eram conduşi de un „cowboy texan” primitiv care în aroganţa lui fundamentalist-creştină nu înţelegea Iranul, nu de un intelectual autentic precum Obama – care înţelege Iranul mai puţin decât mult-înjuratul şi mult-subestimatul Bush.

P.P.S. Pacifiştii încă mai protestează împotriva războiului „pierdut” din Irak. Bieţii de ei.

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

13 gânduri despre “Fiul Omului şi islamizata Persie

  1. @Imperialistu’

    Cred ca aluneci foarte usor de la critica practicilor la critica principiilor. Nu consider ca este vorba de o ciocnire a mentalitatilor. Este, pana la urma vorba de regimul politic. Vezi relatiile Iranului cu America pe timpul Sahului Pehlavi.

    Nu sunt de acord cu anumite practici ale Iranului, dar nu cred ca este de vina in acest caz, religia, ci poate o interpretare partizana a ei.

    Cum a ajuns, Mahomed, profet pedofil? Asta trebuie vazut in context istoric. Si Sf Augustin a avut sclavi, asta nu il face mai putin sfant.

  2. Cosmin, cred ca gresesti. Mentalitatea ayatolahilor si a regimului lor este izvorata din religie, nu este o interpretare, este chiar mesajul islamului in varianta siita.

    Brigitte Gabriel are un discurs fantastic, ea spune ca mesajul lui Obama este un mesaj de „capitulare”. Iar o capitulare in viziunea lui Ali Khamenei nu poate fi decat totala si neconditionata, America trebuie jumulita inainte de a fi pusa la frigare (vezi viziunea pastorului Wright).

  3. @Francesco

    Am gasit o cartea a lui Barnaby Rogerson. „Mostenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre siiti si sunniti” am vazut ca a fost tradusa si in romana. http://www.polirom.ro/catalog/.....niti-2608/

    Sper sa ma uit peste ea in curand. Anumite lucruri imi sunt neclare. Vreau sa vad cum a fost perceput acest tip de mesaj islamic inainte de secolul XX in Persia.

  4. Cosmin, te asigur ca nu alunec. Din contra, critica practicilor merge mana in mana cu critica principiilor, intrucat cele doua sunt strans legate unele de altele. Daca nu as fi crezut asta, nici nu m-as fi sinchisit sa scriu atata pe subiect.

    Revolutia islamica l-a dat jos pe Sah, un prieten al Statelor Unite, si l-a inlocuit cu Khomeini, acest radical responsabil pentru primul stat islamist modern. De atunci incoace, Coranul a devenit principala sursa de lege in stat, iar iranienii sunt indoctrinati cu ura fata de necredinciosi, in special evrei si americani. Fenomenul poate fi observat cu usurinta in orice tara musulmana. Oriunde Coranul ajunge centrul lumii, mai devreme sau mai tarziu, or sa apara si barbarii si barbariile. Spanzurarea homosexualilor, lapidarea femeilor, mutilarea hotilor prin taierea membrelor opuse (ex. mana stanga si piciorul drept) nu pot fi asa usor reduse la statutul de „anumite practici”.

    Rogu-te, nu-l compara pe Sfantul Augustuin cu Mahomed, un razboinic megaloman, hot si pedofil. Da, pedofil. Cand un barbat de 54 de ani face sex cu o fata de 9 ani, actul este unul de pedofilie, iar respectivul este un pedofil. Acesta este Mahomed, al-isan al-kamil, barbatul perfect care sta la baza celei mai intolerante religii pe Terra.

    Revin si zic infruntarea Iran – SUA e mai mult decat o simpla ciocnire de mentalitati; este un conflict intre doua moduri total opuse de a intelege lumea, divinul si umanul; intre doua civilizatii, cu totul diferite. Nu vad ce rost are sa ne mai mintim unii pe altii.

    Multimile acelea care urla „Moarte Americii!” si „Moarte Israelului!” si exulta de fiecare data cand liderii lor religiosi proclama ca necredinciosii vor fi facuti una cu pamantul, iar sufletele lor vor arde in Iad pentru eternitate, nu pot fi convinse de nimeni. Cu acesti oameni nu ai ce discuta, oricat de bine intentionat esti. De ei trebuie sa te feresti si la nevoie sa ii pui la punct. Ori dupa cum ar spune Caligula, sa ne urasca, dar sa se teama de noi.

    Cum insa siitii sunt cei mai descreierati dintre descreierati ( a se vedea detasamentele sinucigase din razboiul cu Irakul; aia care se aruncau pe campurile de mine pentru a ajunge la Allah), ma tem ca nici macar asta nu ne ajuta prea tare.

  5. Obama e de prea putin timp la WH ca sa putem zice ceva (51 zile), dar sa quote-ui un alt forum. Realizarile pre-electorale ale lui Obama sunt:

    [quote]He has never had a regular job in his life.
    He has no military experience whatsoever.
    He has never negotiated even a million dollar transaction.
    He was an invisible Chicago state Senator for 8 years.
    He had never authored or passed a bill.
    He set a record for voting present instead of voting.
    He set a record for voting liberal when he did vote.
    He had his name added to other people’s bills.
    He has been absent for almost his entire US Senate career.
    He went to Ivy league schools.
    He was an associate teacher in law school.
    He was a community organizer in Chicago.
    He reads prepared speeches very well with a teleprompter.[/quote]

    Era un site pe care se bifau realizarile lui Obama: ce o promis shi ce o facut. Site-ul era destul de profesionist, pe un fond alb. Il stie cineva? Stiu ca descrierea este generica.

  6. Biden warns Israel off any attack on Iran

    Vice President Joe Biden tells CNN that the government of Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu would be ‘ill advised’ to try to strike Iranian nuclear facilities.

    While the Obama administration has made a series of recent overtures to Tehran, the Israelis have grown more confrontational out of concern that the Islamic Republic’s increasing nuclear know-how could one day become an existential threat.

    Netanyahu signaled several times during his election campaign that he would not tolerate a nuclear-armed Iran. „I promise that if I am elected, Iran will not acquire nuclear arms,” he said in one appearance, „and this implies everything necessary to carry this out.”

    With his brief comment Tuesday, Biden became the highest-ranking administration official to caution the Jewish state against a military strike. In the interview, Biden was asked whether he was concerned that Netanyahu might strike Iranian nuclear facilities.

    Many top officials in the Obama administration have said they believe the costs of a U.S. attack on Iran would outweigh any benefits, and they are considered less likely to favor military action than the Bush administration.

    One hint of the Obama administration’s intentions may lie in its choice of top experts.

    Richard C. Holbrooke, the administration’s representative to Afghanistan and Pakistan, has hired longtime Iran expert Vali Nasr. Dennis Ross, senior administration advisor for Southwest Asia, has hired Ray Takeyh, another veteran Iran expert.

    Both Nasr and Takeyh have advocated diplomatic engagement with Tehran

  7. Si acum despre reactia obamista la fraudarea alegerilor in Iran si violentele ce au urmat-o.

    The Iranian election: Barack Obama’s cowardly silence<

    The Obama administration’s response to Mahmoud Ahmadinejad’s fraudulent election victory is cowardly, lily-livered and wrong. The White House’s refusal to officially question the result or even condemn the brutal suppression of opposition protestors, is undermining America’s standing as a global power, and is little more than a face-saving, cynical exercise in appeasement that will all end in tears.

    Vice President Joe Biden, while expressing „some real doubt” about the election, summed up the administration’s position on Sunday’s Meet the Press – „we’re going to withhold comment… I mean we’re just waiting to see.” Waiting to see what Mr. Biden? More savage beatings of opposition supporters including women? The further arrest of hundreds of opposition leaders? Even greater suppression of the press and free speech?

    Secretary of State Hillary Clinton basically said the same thing in a pathetic statement on Saturday, declaring „the United States has refrained from commenting on the election in Iran,” while White House spokesman Robert Gibbs, who thinks nothing of savaging domestic opponents, meekly noted the administration was „impressed by the vigorous debate and enthusiasm this election generated.”

    As blood flows on the streets of Tehran, the United States government remains as silent as a Trappist Monk. It is highly embarrassing when even the German government is showing more backbone than the White House. In contrast, the Germans, who shamefully happen to be Europe’s biggest exporters to Iran, strongly denounced the crackdown on protestors, as have a number of European governments. Foreign Minister Frank Walter Steinmeier condemned the „brutal actions” against demonstrators, and summoned the Iranian Ambassador to Berlin in protest.

    Fortunately there are some U.S. politicians speaking out against the White House’s position, including former presidential candidate Mitt Romney and Senator Joe Lieberman. As Romney put it on ABC’s This Week, „what has occurred is that the election is a fraud, the results are inaccurate, and you’re seeing a brutal repression of the people as they protest.” Lieberman didn’t mince his words when he declared „through intimidation, violence, manipulation and outright fraud, the Iranian regime has once again made a mockery of democracy and confirmed its repressive and dictatorial character.”

    It’s about time the Obama administration dropped this ludicrous policy of „engagement” with Tehran, and started focusing on halting the rise of a nuclear-armed Iran, as well as building up America’s defences in the face of a highly dangerous rogue regime. That includes moving forward with a global missile defence system as well as actually increasing defence spending instead of cutting it. It would also be wise for this administration to actually stand up for human rights rather than brushing them under the carpet when Iran, North Korea or China pops up.

    Obama’s deafening silence over the Iranian election is a disgrace. According to The New York Times, the president „did not even convene any high-level White House meetings or conference calls on Sunday”. That’s not the mark of a leader but a clear display of weakness. It’s a sad day when the greatest power in the world withholds criticism of a brutal, tyrannical and illegitimate regime for fear of upsetting its rulers.

  8. Umanitatea noastra comuna 3

    When he was 16, “my mother took me to a Basiji station and begged them to take me under their wing because I had no one and nothing foreseeable in my future. My father was martyred during the war in Iraq and she did not want me to get hooked on drugs and become a street thug. I had no choice,” he said.

    He said he had been a highly regarded member of the force, and had so “impressed my superiors” that, at 18, “I was given the ‘honor’ to temporarily marry young girls before they were sentenced to death.”

    In the Islamic Republic it is illegal to execute a young woman, regardless of her crime, if she is a virgin, he explained. Therefore a “wedding” ceremony is conducted the night before the execution: The young girl is forced to have sexual intercourse with a prison guard – essentially raped by her “husband.”

    “I regret that, even though the marriages were legal,” he said.

    Why the regret, if the marriages were “legal?”

    “Because,” he went on, “I could tell that the girls were more afraid of their ‘wedding’ night than of the execution that awaited them in the morning. And they would always fight back, so we would have to put sleeping pills in their food. By morning the girls would have an empty expression; it seemed like they were ready or wanted to die.

    “I remember hearing them cry and scream after [the rape] was over,” he said. “I will never forget how this one girl clawed at her own face and neck with her finger nails afterwards. She had deep scratches all over her.”

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.