Germania, vremea rupturii

    Print Friendly, PDF & Email

    foto: Reuters

    Mi s-a părut că subiectul alegerilor de ieri din Germania a fost tratat și la noi cu etichete abuzive și cu clișee din presa internațională. Am încercat să fac o fac prezentare a situației, în care pe alocuri, pe lângă informație, sunt și opinii personale.

    Nemții au ales ieri Bundestagul – parlamentul federal.

    A fost o campanie electorală considerată mai degrabă anostă, în condițiile în care majoritatea partidelor (cu excepția Die Linke și AfD) se situează în zona centrului politic. Totuși, pe o axă ideologică de la stânga la dreapta, poziția partidelor cu șanse de a intra în parlament, ar fi:

    – Die Linke – socialiștii, roșii (în imagine, magenta), stânga moștenitoare a fostului partid comunist din Germania de Est;
    – SPD – tot roșii, social-democrații, partidul candidatului Martin Schulz
    – Die Grüne – verzii, ecologiștii;
    – FDP – galbenii, liberalii, au multe teme comune cu verzii, încercând însă să capteze și parte a electoratului care se arată îngrijorat de migrația necontrolată;
    – CDU-CSU – negrii, creștin-democrații, partidul cancelarului Merkel; CSU este prelungirea CDU în landul Bavaria, cu un nucleu considerat mai conservator decât restul CDU;
    – AfD – Alternativa pentru Germania, formațiune asociată albastrului, turcoazului, considerată de dreapta, cu orientare identitară, naționalistă, care până acum n-a mai fost în Bundestag.

    Două sunt chestiunile majore la care se aștepta răspuns în urma acestor alegeri: dacă SPD mai intră la guvernare și dacă AfD urma să devină a treia forță politică a țării.

    1. De 12 ani, de când Angela Merkel este cancelarul CDU-CSU, SPD a rămas în opoziție sau a fost partener minoritar în cabinetele conduse de Merkel, liderii social-democrați situându-se permanent în umbra acesteia. De atunci, doar în câteva rânduri a reușit SPD-ul să atingă 30% și să apară în sondaje umăr la umăr cu CDU. Unul dintre aceste momente a fost la începutul anului, când Martin Schulz, președinte al Parlamentului European, a fost propus contracandidat al lui Merkel; după două luni însă, sondajele au revenit la avansul obișnuit de 10-13 procente în favoarea CDU.

    În ultimii patru ani, după ce în 2013 FDP n-a reușit să treacă pragul de intrare în parlament, SPD a format guvernul alături de CDU în așa-numita Marea Coaliție (GroKo- Grosse Koalition).

    În urma acestor alegeri însă, FDP a revenit în parlament, dar pentru că împreună cu CDU nu va aduna majoritatea în Bundestag (300 de locuri din 598) se vorbește despre o probabilă Coaliție Jamaica (negrii, galbenii și verzii – vezi drapelul).

    2. În presa consacrată, AfD este numită extrema dreaptă sau neonazi. Mass-media internațională, inclusiv cea din România (Digi, Pro TV), a preluat aceste etichete, cu toate că în realitate lucrurile par diferite. Mai ales că în Germania chiar există o formațiune (NPD) cu un discurs radical naționalist, care își asumă temele extremei drepte.

    AfD este o formațiune nouă (formată în 2013), care, cum arăta într-un interviu de zilele trecute istoricul Timothy Garton Ash, a apărut ca urmare a deplasării spre centru a CDU-CSU. Alternativa pentru Germania a preluat așadar o parte dintre temele  conservatorismului, abandonate de partidul Angelei Merkel. Fiind o formațiune nouă, este mai eterogenă decât cele cu vechime.

    Prin urmare, în AfD se regăsesc:
    – și conservatori, dar și identitari, adică dintr-o zonă puternic naționalistă cu accente xenofobe;
    – și discursuri în care Rusia este ignorată, dar și Putinversteher-i (înțelegători cu politica lui Putin), chiar lideri de land, care susțin ridicarea sancțiunilor și apropierea de Rusia,
    – și eurosceptici, dar și eurofobi, care doresc înainte de toate renunțarea la euro și revenirea la marcă și chiar ieșirea Germaniei din UE;
    – și adepți ai discursului economic liberal, dar și ai protecționismului și ai intervenționismului.

    În mod cert, un element comun tuturor membrilor AfD poate fi considerat discursul împotriva islamizării țării și împotriva migrației necontrolate.

    Oricum, se observă și în acest caz o asimetrie în tratarea formațiunilor care nu s-au grupat în zona centrului prudent și corec politic: în timp ce AfD este pus la index și se vorbește chiar și despre izolarea fizică în Bundestag a parlamentarilor acestui partid (în sensul că nimeni nu vrea să ocupe locurile de lângă ei), Die Linke, socialiștii care vor să schimbe radical cursul țării, dorind înlocuirea capitalismului cu un socialism democratic și scoaterea țării din NATO, sunt considerați frecventabili și nu sunt numiți de „extremă stângă”.

    Primele rezultate de duminică seara au arătat că social-democrații lui Martin Schulz au obținut cel mai slab rezultat din istorie. AfD a intrat în parlament cu un rezultat peste cel prognozat de sondaje; va avea în jur de 90 de parlamentari.

    Presa vorbește despre „o înfrângere grea pentru CDU”, care a pierdut peste 8 procente, față de 2013.

    Viitorul guvern va fi format cel mai probabil de o așa-numită coaliție Jamaica CDU-CSU (partidul lui Merkel – negrii), FDP (liberalii – galbenii) și de Verzi. Pentru obținerea majorității în Bundestag este nevoie de 300 de parlamentari.

    Prezența la vot a fost de 75%, peste cea de la ultimele două alegeri.

    Câteva sute de oameni au protestat duminică seara la Berlin împotriva AfD:

    The following two tabs change content below.

    5 gânduri despre “Germania, vremea rupturii

    1. Nu este neaparat o infrangere pentru CDU, Uniunea Europeana a trecut prin incercari grele in ultimii ani, este normal sa se mai piarda din entuziasm..

    2. Anul trecut, organizatia de tineret a AfD a incheiat un acord de colaborare cu organizatia de tineret a partidului lui Putin, Rusia Unita. Dorelian Bellu il cita atunci pe liderul organizatiei de tineret, Markus Frohnmaier (roman nascut la Craiova, adoptat de un cuplu german la inceputul anilor 90):
      „Pe întregul continent mişcările eurocritice şi suveraniste devin tot mai puternice. De aceea trebuie constituită şi o reţea care să-i lege pe tinerii implicaţi, iar Rusia nu trebuie să lipsească din ea… În politica externă, a venit momentul ca Germania să-şi urmărească interesele sale vitale şi nu trebuie să devină grădiniţa lumii.”
      Vicepresedintele organizatiei a facut o calatorie la Sankt Petersburg unde s-a intalnit cu Dughin.
      La inceputul anului curent, copresedinta partidului Frauke Petry s-a dus si ea la Moscova unde s-a intalnit cu reprezentantii aceluiasi partid, Rusia Unita, intalnire descrisa de Duma rusa astfel: „In timpul intalnirii s-a discutat cooperarea dintre guvenele regionale, cooperarea intre partide dar si dezvoltarea de contacte intre organizatiile de tineret [ale celor 2 partide- AfD si Rusia Unita]”.
      Desi AfD nu are pozitii transante anti-NATO, liderii partidului cer reformarea relatiei Aliantei Nord Ntlantice cu Rusia – redefinirea Rusiei, din amenintare si stat agresor, in oportunitate si stat fratesc.
      Liderul AfD Alexander Gauland spunea anul trecut ca „Russia nu este un inamic ci o oportunitate si ar trebui sa devina un partener real al Germaniei”. Acesta a mai spus ca „descurajarea (deterrence) Rusiei nu functioneaza, ci provoaca efectul contrar” … „de aceea ar trebui sa ne concentram pe dialog si cooperare cu Rusia cat mai curand. Asta e valabil si in politica externa, economie, dar si cooperare militara. Tot Gauland spunea in 2016 ca „ar trebui sa eliminam odata pentru totdeauna sanctiunile impotriva Rusiei”. (declaratii publicate pe site-ul AfD)

    3. Vreau și eu sa-mi exprim stupoarea fata de indiferența sau acceptarea de care se bucură partidele și miscarile de extrema stângă. Media românească tuna la unison împotriva ”fascistilor” imaginari că și cum tara n-ar fi suferit 50 ani de regim marxist. Iar mimetismul asta ridicol nu-l semnalează nimeni în România unde partidele și propaganda comunistă simt interzise prin lege. În Franța de exemplu comunistii au mai multe locuri in parlent decât FN și totuși nimeni nu se scandalizează nici acolo nici aici. Adică cei aproape 100 milioane de oameni uciși in numele ideologiei egalitariste au dispărut din conștiința omenirii civilizate ? Linke partid de neo bolsevici are aproape 10 % dar specialiștii vorbesc despre fascism fara să știe că a fost în fapt o mișcare corporatista italiana cu ramificații și la noi in special în ideologia carlista și chiar am avut un contributor apreciat în persoana profesorului Manoilescu. Între altele nu era rasista deci referinta e fără conținut dar din lipsa de cultura ziariștii și analiștii de două parale folosesc terminologii pe care nu le stăpânesc. Fascismul a existat sub forma falangismului in Spania sau peronismului in Argentina și al regimului Portughez sub Salazar. Deci regimuri anti liberale și anti bolsevice dar diferite de nazism, punct. În final un lucru știut de multi: progresismul liberal actual este o alta manifestare la fel de perfidă și periculoasă a marxismului care s-a diseminat de prin anii 20 in mediile intelectuale germane, americane și apoi peste tot in lumea occidentală. În final aceasta otrava a pătruns în conștientul colectiv al societăților post coloniale și ieșite din război pentru a deveni ulterior cultura dominanta. Adică exact ce-și propuseseră precursorii când au pus bazele institutului de științe sociale de la Frankfurt. Adică o mana de comuniști fanatici.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.