Greu la deal cu căruţa în faţa boilor

    Print Friendly, PDF & Email

    „Cred că sfaturile lui Dick Cheney au fost bune.” Nu este o confesiune a lui Bush, este declaraţia noului preşedinte american după întîlnirea de acum două săptămîni cu fostul vice-preşedinte. În esenţă, Cheney i-a cerut lui Obama ca, înainte să schimbe macazul, să analizeze atent mecanismele de apărare instituite de administraţia Bush după 9/11. Patriot Act, reforma serviciilor de informaţii, reforma Pentagonului, folosirea procedeelor de interogare mai dure, în special cele psihologice cum ar fi provocarea senzaţiei de înecare (aşa-zisul waterboarding), statutul legal al prizonierilor de război deţinuţi la Guantanamo, privilegiul constituţional al preşedintelui de a autoriza interceptarea fără mandat judecătoresc a comunicaţiilor internaţionale dintre cetăţeni străini şi americani suspectaţi de terorism.

    Cu toate acestea, primul ordin executiv major al noului preşedinte american a fost de a închide închisoarea pentru terorişti islamici de la Guantanamo Bay. Nu imediat – într-un an. Deocamdată, Obama habar nu are ce se va întîmpla cu cei 245 de deţinuţi: vor fi preluaţi de ţările de origine, de europenii emoţionaţi că „gulagul” Gitmo va fi desfiinţat, vor fi aduşi în SUA şi judecaţi de curţi civile; unde va fi cazată legiunea de jihadişti, la Nancy Pelosi acasă, sau vor fi eliberaţi pe cauţiune la ordinul unui judecător umanist? Beznă. Obama face pe ginditorul şi nuanţatul, dar deocamdată se ridică la doar la genunchiul cameleonului: îşi schimbă culorea funcţie de mediul înconjurător şi intermitent înşfacă prada politică cea mai la îndemînă. Instinctele primează asupra raţiunii. De altfel, întregul eşafodaj clădit de Bush este pus sub semnul demolării: într-un alt ordin executiv, Obama a restrins procedeele de interogare a teroriştilor capturaţi la cele specificate în Army Field Manual publicat de Pentagon. Creat pentru prizonierii militari dintr-un război convenţional, prevederile din manual nu îngăduie folosirea de procedee mai dure de interogare. Prin această directivă, jihadiştii din custodie vor fi trataţi asemeni deţinuţilor de drept comun.

    Totuşi, mărinimia obamică nu e totală: preşedintele a cerut o excepţie secretă de la propriul ordin. Dacă va considera necesară autorizarea unor procedee de interogare dură, Obama şi-a rezervat dreptul de a le autoriza. Da, este o frază circulară, la fel ca gindirea prea-nuanţatului. A făcut ce a făcut şi a ajuns la mintea de pe urmă a lui Bush. Dar, pentru că ştie să parfumeze aerul cu platitudini înălţătoare, presa îi mănîncă din palmă.

    Hm… da, nu e lucru de ici colea să închizi Gitmo… ce vom face cu deţinuţii… şi dacă preşedintele, a cărui datorie este în primul rînd să protejeze America, are informaţii că un deţinut ar poseda cunoştinţe vitale pentru evitarea unui atentat sau pentru neutralizarea unor ţinte teroriste majore… mda, puţină sperietură cu înecarea ar fi în ordine… nu putem să-i cerem preşedintelui să ne apere legat de mîini şi de picoare.

    Dintr-o data, presa a devenit şi ea nuanţată. Hop şi New York Times, care tocmai a publicat un reportaj despre unul din cei 35 de jihadişti eliberaţi de la Gitmo şi între timp întors cu vîrf şi îndesat la jihădeala de zi cu zi. Said Ali al-Shihri, eliberat în 2007 şi predat ţării de origine, Arabia Saudita, a absolvit un curs de îndreptare civică – nu glumesc – şi în consecinţă s-a integrat în societate ca peştele în apă. Este vorba de societatea yemenita, unde cariera lui Said e în plină ascensiune: recent a fost înaintat în funcţia de vice-şef al ramurii Al Qaeda din Yemen. Omul are vocaţie.

    Pe măsură ce Obama studiază problema, astfel de reportaje, inexistente pe timpul lui Bush Descreieratul, vor deveni tot mai frecvente. Dacă preşedintele are nevoie de o clauză de excepţie de la propriul ordin executiv, presa progresistă i-o va manufactura cu plăcere. În fond, e şi el om. A dat un ordin, dar trebuie să-şi ţină opţiunile deschise. Dacă analiza ulterioară va cere anularea sau nuanţarea deciziei iniţiale, evantaiul de opţiuni prezidenţiale trebuie menţinut la apertura maximă.

    Cînd pui carul înaintea boilor e bine să ai o presă devotată care să explice celor de pe margine, cînd destinaţia va apare tot mai incertă şi anevoios de atins, că drumul cu hîrtoape e de vină.

    În plan intern, carul e de-a dreptul pe spinarea boilor. Planul obamic de stimulare a înglodării totale a economiei americane va fi aprobat curînd de Congres. În jur de şapte sute de miliarde vor fi pompate în intervenţia statului în economie. Însă, în trecut, astfel de intervenţii au rezultat mereu în umflarea statului şi chircirea economiei. Un alt efect invariabil este sporirea dependenţei cetăţeanului de birocraţiile guvernamentale şi încurajarea mentalităţii de asistat, inclusiv la nivel corporatist. Se prefigurează o întoarcere a Americii la capitalismul de stat al anilor 30, cînd un alt preşedinte populist si plin de sine s-a lansat în planuri ambiţioase de intervenţionism economic. Contrar intenţiilor, a prelungit stagnarea şi a sleit America de energia creatoare a individului independent.

    Deciziile recente sînt şi o reflecţie inerentă a profilului prezidenţial. Cînd experienţa care te-a format constă în munca agitatorică de organizare a comunităţii, soluţiile la orice problemă încep şi se termină cu organizarea şi reorganizarea. Util, dar superficial. Iar pentru cel mai puternic om din lume, o dovadă de slăbiciune sau gol structural care va fi exploatat de adversari şi întîmpinat cu reculuri dure de realitatea neiertătoare.

    Update
    În primul rînd, o corecţie: planul Obama de stimulare economică prevede cheltuieli de la buget în valoare de $825 miliarde. Congresmenul Jack Kingston sumarizează conţinutul:


    Planul Obama de stimulare economica

    Doar 7% din aceste fonduri vor fi cheltuite în 2009. Practic, recesiunea se va fi terminat în momentul cînd majoritatea acestor fonduri vor fi eliberate de trezoreria americană.

    22 de gânduri despre “Greu la deal cu căruţa în faţa boilor

    1. Mi-a placut comentariul tau referitor la articolul din NYT. Era nevoie de un exemplu pentru a justifica in continuare politicile represive. Si acel exemplu a venit de la unul din ziarele care l-a sustinut puternic pe Obama in campanie. Dezinteresat, bineinteles…

    2. eu as numi-o altfel, tactica de temporizare („da, facem cum vreti voi, da’ nu se poate acum. intr-un an”) adica mi se pare o politica buna 🙂
      nu stiu daca e ideea lui sau a staf-ului sau, dar mi se pare desteapta 🙂
      in rest se confirma ca tot ce a promis, a fost PR. adica nimic nou sub soare. omul face bine natiunii (cel putin cu aminarea asta de un an – timp in care da ragaz oficialilor sa gaseasca alternative legale – si gitmo dispare – detinutii sint cazati in alte stabilimente – chiar mai putin celebre si cu acces limitat pt presa – el s-a tinut de cuvint (a inchis gitmo), lumea nu mai are ce sa comenteze „drepturile omului, etc” si au timp sa afle ce-i intereseaza respectiv sa apere america.
      cinic? poate. efectiv? sa speram.

    3. fish:

      O fi „temporizarea” asta buna ca sa impuste, intern, doi iepuri dintr-o lovitura, dar in lumea jihadului etern fii sigur ca mesajul e: Obambi e slab, face cum ii cinta stinga, Gitmo e pe duca oricum.
      E sarbatoare, mon ami, la Islamabad si Karachi si Saana si prin mai toate birloagele islamiste din lume, ca si in oriunde au sustinatori din stinga radicala:

      http://counterterror.typepad.c.....art_c.html

      Avocati de tipul lui Lynne Stewart isi freaca miinile azi, visind la sutele de jihadisti pe care-i vor servi in sistemul intern de justitie, unde regulile sunt mult mai laxe, unde totul e supus procedurii de „discovery” in care secrete de siguranta nationala vor trebui date pe fata, si in care judecatori care cred ca teroristii au aceleasi drepturi constitutionale cu un cetatean de rind vor avea privilegiul de-ai elibera pe descreieratii lui Allah pe cautiune.

      E sarbatoare, azi, in toate facultatile de drept de stinga, la Harvard, la Yale, la Columbia, la Georgetown, unde se pregatesc, de decenii, juristi in scopul redefinirii criminalitatii ca unica expresie si efect ale „victimizarii” de clasa, rasa, etnie, orientare sexuala, sistem patriarhal, religie, colonialism, apartenenta geografica, etc., toate relele astea avind la baza „putredul” sistem de valori occidentale.

    4. emil,

      Superb scris, mon ami. Invidie neagra din parte-mi, in special pentru „jihădeala de zi cu zi”.

    5. Salut Mirela, saru-mina Panseluta. Fish, ca tactica de moment merge. Ii serveste interesele perfect: arunca un os de ros stingii si fiind un os cu simbolism major, isi asigura capital de imagine… la scara planetara, ceea ce nu este putin lucru. Ca miscare de presedinte in vremuri foarte tulburi, e paguboasa: in loc sa isi acorde timp de analiza a sistemului existent, a consecintelor unor schimbari (oricare) si abia apoi sa emita un ordin care sa raspunda clar la problemele ridicate de analiza, inverseaza ordinea si ia o decizie pentru beneficii proprii de moment certe, dar lasind fondul problemei nelamurit si susceptibil la bataia vintului. In acest sens a pus carul inaintea boilor. De acord, din punctul lui de vedere este o mutare desteapta. Daca as fi un vice al qaeda din Yemen m-as uita lung la semnalele pe care le transmite Obama si m-as intreba: care e punctul de vedere al lui Obama – adica obiectivul strategic pe acesti 4 ani? As concluziona ca, cel putin deocamdata, interesul lui major este sa fie reales pentru inca 4 ani si toate deciziile ii vor fi influentate de acest fapt. Cum piata electorala care l-a propulsat in frunte este de o anumita factura si are anumite asteptari, devine foarte probabil ca actiunile lui Obama vor fi calibrate astfel incit sa nu isi alieneze baza electorala. Aici se deschid oportunitati interesante pt vicele din Yemen, care pot fi exploatate cu succes, mai ales pe timpul primului mandat. Asta ca figura de stil: vicele din Yemen poate fi gasca de mulahi din Teheran, Hamas, Hezbollah, Fratia Musulmana din Egipt, sauditii, Putin, Chavez… you name it.

    6. Virgil, multumesc pentru sugestie, am citit articolul recomandat. Stiam de Proiectul Arche si uneori il vizitez. Rar, ce-i drept. Cum sa zic.. it’s not my cup of tea. Ma refer la tot ce tine de filiera palestina lacrimoasa, altermedia, radu iliescu, miscarea conservatoare cu simpatii legionare. Ne ignoram reciproc si e bine asa.

    7. De ignorat nu as spune ca ne ignoram, din moment ce ne citim reciproc (chiar si rar). Ne toleram. Caci, la urma urmei, suntem oarecum de aceeasi parte a baricadei, in ciuda unor optiuni diferite. Iar daca privesti atent, poti vedea ca Proiectul Arche e cu desavarsire lipsit de vreun banner sau link intru sustinerea Palestinei … sau a Israelului. Este optiunea fiecarui membru sa isi aleaga tabara (sau nu) si se poate garanta ca nu toti avem aceeasi parere despre conflictul oriental.

      Scopul proiectului nu este de a analiza prea mult scena concretului politic, de aceea rareori se vor gasi prezentari ale evenimentelor curente.

      Numai bine.

    8. Proiectul Arche. Ai dreptate. Fara discutie, apreciez faptul ca ne vizitezi, chiar si rar. Apreciez si onestitatea ta. Pai, sa ne toleram in continuare 🙂

    9. pare-se ca am avut dreptate 🙂 la partea cu existenta altor gitmo-uri.

      panseluta, emil: intrebarea e chiar e slab (va inchide si nu va continua politica prizonierilor) sau numai pretinde? (el putind ordona chestii mai „singeroase” in gitmo-urile alternative. intrebare retorica acum. jihadul poate sa sarbatoreasca, asa cum au sarbatorit 911 – numai ca dupa 911 au pierdut mai mult. america e mult mai greu de atacat acum.

    10. Greu de zis, Fish. Omul e un mare farsor (si o mare enigma), nu poti spune cu exactitate ce vrea sa faca. E capabil sa-si schimbe „opiniile” de la o zi la alta. Ce crede el in realitatea… ramane un mister. Pana la urma, cred ca nici nu conteaza ce crede, important e ce face si … face tot felul de tampenii, din cate vad.

    11. Fish, prefer sa imi inchipui ca nu e slab si poate chiar nu e slab… dar se joaca cu focul introducind politichii electorale in politicile grave de natura externa si de protejare a securitatii americane. In mod cert, este parsiv si risca sa i se infunde. Sa ma explic. Pe timpul campaniei electorale, Obama a reusit sa-si confectioneze cu succes imaginea centristului cu accente republicane. A inteles ca nu poate cistiga daca nu culege cit mai multe voturi din bazinul electoral al centristilor si independentilor. Calcul bun, masca reusita, sah-mat la McCain. Fain. Acum procedeaza invers. Gidila stinga, dar isi lasa loc de manevra pentru a actiona mai aproape de linia lui Bush. Practic, da semne ca in materie de externe va fi un Bush clandestin. E un joc dublu tare pagubos. Vom vedea.

    12. Imperialistu’, fish:

      1. Pe plan intern, Omu’ nu e greu de descifrat: e clar statist si socialist. Tot ce-a facut in zilele din urma sporeste puterea statului in toate sectoarele economiei, desi toate sectoarele ecomomiei sunt, oricum, imens socializate si reglementate. Incearca sa-ti deschizi un business de florist (nu un cabinet de chirurgie ortopedica)…. Good luck. E un efort urias, in care statul te jecmaneste la fiecare pas.
      In planul lui Obama, cei care nu platesc taxe federale pe venit pentru ca nu produc suficient pentru economie ca sa plateasca taxe vor primi beneficii de sanatate, din banii contribuabililor care produc. Si asa mai departe.

      2. Obama nu va renunta niciodata la pozitia Americii de supraputere, din care decurge puterea sa de acum. Va pretinde, va aburi, va vinde iluzii bazei sale de stinga si naivilor, dar nu va renunta la omnipotenta.

    13. Nu stiu unde sa postez raspunsul meu la motto-ul de azi, asa ca il postez pe firul asta:

      „Occidentul nu are nevoie de Lumea a Treia, si asta e o veste proasta pentru Lumea a Treia” – Paul Barvich

      Nu stiu cine e Barvich-probabil ca tipul a spus si multe chestii destepte si adevarate–dar asta e o prostie monumentala. Occidentul s-a stabilit si definit in permanenta fata de lumile de dinafara sa, explorindu-le, asaltindu-le si cucerindu-le si integrindu-le cind se putea, sau stabilind relatii de „amicale” pentru negot, cind cucerirea nu era posibila, poftindu-le spatiile si resursele, de la real estate liber de colonizat (eu si multii altii nu am fi debarcat in Lumea Noua fara nevoia asta)la aur si argint si cafea si mirodenii si matasuri si portocale si sclavi si mina de lucru… Lista e enorma.

      In timp ce si-a cautat si rafinat definitia de sine timp de milenii, intr-un spatiu vast dar centrat in Orientul Apropiat, Europa de Sud-Est si Mediterana Romana, „Occidentul”, in diferitele lui ipostaze, si-a redefinit marginile permanent, inglobind si civilizind „barbari” si „pagini” de toate felurile, alteori distrugind sau imprastiind in lumea larga populatii intregi ca iudeii.
      Nu poti sa „aperi” Occidentul sprijinindu-te pe ideea auto-suficientei sale, complet prosteasca, avind in vedere, de exemplu, ca cea mai buna cafea pe care o beau vine din Sumatra, si cei mai buni struguri imi vin din Chile, si un vinisor rosu care miroase a zmeura si lamiita imi vine din Peru, dintr-o zona in care nimeni nu mai producea din cauza maoistilor din Shining Path..

    14. Citatul e din Cunoasterea Inutila si nu este o „prostie”, daramite „monunentala”. Occidentul nu a ajuns ce este astazi pentru ca existat Lumea a Treia. Astea sunt immanuel wallersteinisme, teoria sistemului mondial modern aka imperialismul si alte aiureli care cauta sa scuze inapoirea si sa acuze dezvoltarea.

      Lumea a treia, lasata singura, se face praf. Asta este marea „prostie” pe care o spune acel citat. Vestul poate sa reziste foarte bine fara barbarii (atentie – fara ghilimele!) care traiesc in ere de mult apuse si se sfasie intre ei intr-o veselie. Ii inchide intr-un tarc si se uita la spectacol. Ceilalti nu isi permit sa faca asta. Nu au creat nimic, nu sunt in stare nici sa se autoguverneze. Unii mor de foame, altii se omoara intre ei.

      Asa ca da, “Occidentul nu are nevoie de Lumea a Treia, si asta e o veste proasta pentru Lumea a Treia”.

      Cafeaua nu ma pasioneaza, nici vinurile sud-americane; imi plac cele romanesti si altele nu-mi trebuie. De baut gasesti destule in Europa, n-ai nevoie sa strabati jumatate de lume pentru a bea un pahar/ doua/ trei.

      P.S. Occidentul nu s-a redefinit in nici un fel; continua sa aiba un singur inteles: Europa si europeni. SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda fac parte din Occident pentru ca sunt urmasele directe ale colonizatorilor europeni. America de Sud? nimic mai mult decat o imbinare nefericita intre Europa si populatiile locale.

    15. Imperialistu’:

      Am cautat pe google „Paul Bovich” s” „Cunoasterea Inutila”, dar n-am gasit nimic. Am gasit referinte romanesti la Revel si o „Cunoastere Inutila”, dar nimic in engleza care sa se potriveasca.
      Habar n-am avut de Wallerstein pina la semnalarea ta, si absolut nimic din ce-am citit de atunci si pina acum nu are de-a face cu ce-am scris eu. Oricum, nu mi-as fi insusit gindirea cuiva fara sa trimit la sursa.

      Voi fi mai mult decit bucuroasa sa-ti rspund daca ma lamuresti cine e Bovich.

    16. Panseluta, citatul e din cartea lui Revel. Daca te intereseaza pagina, nu te pot ajuta; nu mi-o mai aduc aminte si nu sunt sigur ce am facut cu notitele. indiferent insa ale cui sunt aceste cuvinte, cert e ca importanta lumii a treia, pentru occident si numai, este extrem de scazuta.

      P.S. Unde intra in actiune Wallerstein? Cam pe aici… „sau stabilind relatii de “amicale” pentru negot, cind cucerirea nu era posibila, poftindu-le spatiile si resursele, de la real estate liber de colonizat (eu si multii altii nu am fi debarcat in Lumea Noua fara nevoia asta)la aur si argint si cafea si mirodenii si matasuri si portocale si sclavi si mina de lucru… Lista e enorma.” Toate civilizatiile au facut la fel, nu vad nici un rost in a ne pune cenusa in cap, cu atat mai mult cu cat notiunea de lume a treia nu are vreun sens in afara secolului XX.

    17. Surpriza (via… uh… LGF)

      Next step unclear as judge defies Obama on Guantanamo


      […]

      “On its face, the request to delay the arraignment is not reasonable,” the judge, Army Col. James Pohl, wrote in his three-page ruling denying a prosecution request to delay Nashiri’s first court appearance.

      Pentagon prosecutors filed identical delay requests soon after Obama took office, arguing that the commander-in-chief needed a 120-day suspension in war court hearings to give the new administration time to study the process.

      Other war court judges, including the Army colonel presiding at the trial of the accused plotters of the Sept. 11, 2001, attacks, agreed to the delay.

      But Pohl said he would not accede to the request. “The public interest in a speedy trial will be harmed by the delay in the arraignment,” he wrote.

      He also noted that nothing would take place at the arraignment that would prevent Obama from taking other steps to stop the trial and that under the 2006 Military Commissions Act, it was up to a judge to grant any delay. “The commission is bound by the law as it currently exists not as it may change in the future.”

      […]

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.