Amintirea mankurților ce expectorau ”Trăiască Stalin!” înainte de a se prăbuşi seceraţi în faţa plutoanelor de execuție NKVD-iste este menţinută vie de progeniturile lor decerebrate. Masturbând clişee mentale şi salivând în exces stereotipuri verbale, Griveii conditionaţi de emiţătoare pavloviene îşi schelălăie băşcălia colhoznică, confundând spiritul cu gângăveala şedinţelor de partid. Teleportaţi în timp şi spaţiu, lângă izba siberiană a surghiunitului Stalin, s-ar încăiera cu potăile satului pentru întâietatea de a spala, lingând, blidele tătucului bolşevic.
Gândind prin vizetă, vorbesc cu şuier de sârma ghimpată despre democraţie şi libertate, de la înălţimea foişoarelor de pază, ca de la o catedră. Lobotomizaţi, îşi privesc mândri lobii înfipţi în ţepii stelei cu cinci colţuri. Folosindu-şi creierul reptilian lovesc sacadat tastatura calculatorului, imaginând o lume în care Gândirea liberă ar umbla în uniformă vărgată, zornăindu-şi lanţurile.
Defecaţi de generaţii de sclavi îşi idolatrizează călăii şi îi muşcă rabic pe cei ce încearcă să-i elibereze. Simt că trăiesc cu adevărat doar atunci cand au mâncat pe săturate. Sătui, devin veseli, o veselie plină de frustrare. Fac mişto, neştiind că miştoul este umorul proştilor şi cer, bineinţeles tot la mişto, să se instaureze cenzura. Cenzura, cât de mult le place acest cuvânt.
Bogdan
Articolul Tentația totalitară scris de prietenul nostru Radu Părpăuță n-are legătură decît indirectă (dar importantă) cu cele scrise de tine. !n plus, e scris – ca și amarele tale rînduri – cu mult talent și cu și mai multă tristețe. Uite două citate:
Pataphyl , tarziu , din motive obiective , ajung sa-ti multumesc pentru postarea exceptionalului articol scris de Radu Parpauta . Citindu-l , am avut de fapt in fata ochilor un tablou de un expresionism zguduitor care este in acelasi timp de un realism tragic ce curma crud visul sperantei . Tirania este opera popoarelor si nu capodopera unui singur om , spunea Custine si poate din aceasta cauza multimile nu se revolta , nu isi distrug ” opera ” cum bine remarca Steinhardt , doar au sacrificat atatea pentru a o faptui . Fostii bipezi , ajung patrupezi , fara sa realizeze transformarea , anesteziati de multumirea ca astfel ajung mai usor la blidele in care stapanii le arunca ratia . Mutanti ce isi cersesc un singur drept , dreptul la hrana .
savuros articolul domnului Părpăuţă. amar şi prin atmosferă şi prin concluzie şi totuşi…in mod bizar reconfortant. mulţumesc, Pataphyl.