Islamismul revolutionar ca fanatism apocaliptic

    Print Friendly, PDF & Email

    Vladimir TismaneanuReiau aici raspunsul pe care l-am dat pe forumul „Contributors” doamnei Ioana Hincu, careia ii multumesc pentru incitanta interventie. Oriana Fallaci, pe care am cunoscut-o, a spus si unele lucruri exagerate. She was not one who minced her words :) Dar erau exagerari, nu falsificari, bazate pe temeri si perceptii care s-au dovedit destul de realiste. Nu sunt specialist in istoria religiilor, ma voi abtine sa fac judecati despre Islam in general. Dar sunt specialist in ideologii revolutionare si pot vedea ca exista una care reproduce matricea emotional-simbolica totalitara, anume islamismul revolutionar. Una din caracteristicile acestor ideologii este dispretul pentru viata umana si cultul mortii “eroice”.

    Un mare sociolog weberian, un ganditor de care am fost foarte apropiat, S. N. Eisenstadt, spunea ca fundamentalismul (politic, religios, politico-religios) urmareste sa aboleasca distanta dintre imparatia lui Dumnezeu si aceea a omului, deci sa aduca paradisul, salvarea, redemptiunea aici si acum. Miscarile chiliastice (milenariste) de acest gen sunt exercitii intru geneza ritualurilor martirologice. In clipa cand apasa pe tragaci, fundamentalistul se simte emisarul divinitatii (Dumnezeu sau Istoria). Este scutit de framantari morale, se stie aprioric absolvit. El/ea se afla mereu in misiune (sa ne amintim de banda Baader-Meinhoff).

    Scopul este unul al “purificarii” sub semnul ascezei, al devotiunii si al extazului. Se intoneaza imnuri, se bolborosesc rugaciuni, se invoca “legile Istoriei”. Hitler nu a suportat satira, ii ura de moarte pe jurnalistii din Munchen care ill ironizau fara crutare (inainte de luarea puterii, dupa aceea a avut grija sa-i ucida, v. cartea lui Ron Rosenbaum, “Explaining Hitler”). Cred ca termenul cel mai potrivit pentru a descrie acest gen de comportament este acela de fanatism apocaliptic.

    In concluzie
    : Am fost socat si eu de ceea ce s-a intamplat. It’s high time sa ne descotorosim de iluzii, de pacifisme neghioabe, de multiculturalisme corecte politic si suicidare tot politic, si sa recunoastem ca ne aflam in razboi cu noii totalitari. Daca noi (adica Vestul) vrem sa-i ignoram, au ei grija se ne anunte prin gloante si bombe ca ei nu ne ignora. Tocmai de aceea, spun si eu, impreuna cu Dan Tapalaga: “Refuz sa nuantez intunericul, sa inghit aberatii si sofisme, nu vad ce-ar fi de dezbatut despre o eventuala culpa a victimelor. Terorismul, asasinatul rece, delirul religios care raspandeste moarte NU au nici o justificare.” Asemeni victimelor din Turnurile Gemene, din avioanele rapite, asemeni victimelor de la Madrid si Londra, cei ucisi la Paris nu au avut absolut nicio vina. Zero. La fel cum evreii desemnati, in totalitate si fara nicio exceptie, de Hitler pentru “solutia finala”, adica pentru aneantizare, nu aveau absolut nicio vina. Zero.

    http://www.evz.ro/vladimir-tismaneanu-norman-cohn-si-fanatismul-apocaliptic-459758.html

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19039068-nu.htm

    Un gând despre “Islamismul revolutionar ca fanatism apocaliptic

    1. Nu cred ca se poata vorbi de islam revolutionar, ci maidegraba de islamism militant. Acesti fanatici nu fac altceva decat sa- i determine pe toti coreligionarii lor sa revina la „calea dreapta” trasata prin Coran de catre Mahomed, inventatorul religiei lor; sa-i adune pe cei „rataciti”, care au lasat-o mai moale cu razboiul sfant:

      „Razboiul va este oranduit si el va este urat. / Poate ca urati ceva ce este bun pentru voi si poate iubiti ceva ce este rau pentru voi; insa Dumnezeu o stie aceasta, iar voi nu o stiti” (Sura vacii, 212, 213).

      „Ei dorescsa fiti nacredinciosi,precum sunt si ei necredinciosi si sa fiti asemenea. Deci nu prindeti cu ei prietenie,pana ce nu purced pe drumul lui Dumnezeu (de fapt Alah); daca, insa, se abat, apoi prindeti-i si omorati-i, unde-i aflati, si nu primiti de la ei nici prieten nici ajutator ” (Sura muierilor,91).

      „O, voi, cei ce credeti, nu lasati jidovi sau crestini ca prieteni numai introlalta. Cine din vaoi insa si-i alege ca prieteni,este ca unul din ei. Dumnezeu nu ocarmuieste un popor nelegiuiut”(Sura mesei, 56).

      „Voi nu i-ati omorat, ci Dumnezeu i-a omorat. Si nu tu ai aruncat cand ai aruncat, ci Dumnezeu a aruncat, ca sa ispiteasca pe cei credinciosi cu ispita frumoasa. Dumnezeu doar aude, stie” (Sura prazilor, 17).

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.