Două niveluri ale lașității: Charlie Hebdo

    Print Friendly, PDF & Email

    Una este laşitatea sinonimă cu frica, pe care poţi s-o înţelegi, pe care o auzeam, de pildă în comunism. „Nu pot, mi-e teamă, am familie, copii, mai bine stau şi-mi văd de treabă.” Este o laşitate pe care nu poţi s-o condamni pentru că presupune o lipsă – a curajului – pe care nu e normal să o impuţi altora. Acestă laşitate este de multe ori recunoscută, încă un motiv pentru care e pasabilă.

    Mai este însă o laşitate ticăloasă, de neiertat, în care victima nu doar că refuză să se revolte împotriva răului pe care-l ştie, dar, pretinzând că o face, generalizează inventând vinovaţi acolo unde nu sunt, doar pentru a mima ipocrit curajul. Este o tehnică meschină, de a-i scoate pe toţi vinovaţi atunci când ţi-e frică să indici precis sursa răului.

    Ce au făcut cei de la Charlie Hebdo cu caricatura de copertă din acest număr comemorativ ţine de această din urmă formă de laşitate, care nu doar că nu este recunoscută umil, ci e negată ţanţoş. Concret, resturile de oameni de la săptămânalul francez i-au reîncadrat pe asasini, care nu mai sunt adepţii islamismului, ci fanaticii religioşi în general. Pe copertă scrie „Criminalul continuă să umble liber”, dar criminalul din poză nu este Mahomed, în numele căruia s-a comis crima, ci un dumnezeu universal înarmat, de parcă auzi zilnic ştiri cu atrocităţi comise în numele tuturor religiilor.

    Gândeşte-te la unul care vede că primarul îi fură oraşul, dar de frică să-l arate pe primar cu degetul, strigă că toţi politicienii fură. Cui foloseşte actul ăsta de curaj închipuit? De ce s-ar sinchisi primarul respectiv când e lăsat să se piardă într-o mulţime care nu poate fi trasă la răspundere? E ca şi cum ai fi bătut de fanii unei echipe, iar reacţia ta e să spui că fotbalul e un sport al huliganilor.

    Refuzând să identifici răul şi diluându-l în grupuri cu vinovaţi şi nevinovaţi la grămadă, nu faci decât să-i serveşti cauzei lui şi să-l ajuţi să facă şi alte victime.

    Asta au făcut acum cei de la Charlie Hebdo. Nu doar că, paralizaţi de frică, au încetat să-l mai deseneze pe Mahomed – ăsta ar fi primul nivel al laşităţii, pe care puteai să-l înţelegi -, dar au născocit şi alţi vinovaţi, ca să arate că nu curajul le lipseşte. Și, pentru că nicio culme a ridicolului nu le e inaccesibilă, l-au prezentat fugind, cu panică pe chip, pe asasinul închipuit de mintea lor.

    Tocmai ei, cei care se ascund şi lansează de sub birouri fâsuri de caricaturi cu pretenţie de salve de tun.

    https://www.facebook.com/Mondorama

    The following two tabs change content below.

    8 gânduri despre “Două niveluri ale lașității: Charlie Hebdo

    1. Nu crede ca noua isprava a celor de la Charlie Hebdo are vreo legatura cu lasitatea. Nu, nu au facut altceva decat sa se autodefineasca. Si anume, ca sunt doar niste atei militanti. Ateismul este vechi, dar ateismul militant este de sorginte marxista. Si nu sunt niste propagandisti oarecare ci, evident prin tot ce fac, FANATICI. Pentru ei fanatismul este insa, cu a fi religios; oricine crede in existenta unei Puteri supranaturale este fanatic.

    2. Maine se implineste un an de la atentatele de la Charlie. Un an trecut degeaba, din pacate. Ca sa ii citez, prostia secularista este de merde, nu apara de gloante. Duşmanul din capul lor a rămas tot creştinismul. Da, Dumnezeul crestin, pe care l-au batjocorit ani de zile fara sa ii violenteze nimeni, este considerat de vina pentru faptul ca i-au omorat niste fanatici islamisti. Care apoi au mai omorat si alti nevinovati, la Paris, mult mai multi. In timp ce lupta de clasa era cu ramasitele retrograde ale lumii catolice. Sartre ar fi mandru de acesti toavarasi pe stil nou, sa crezi in propria propaganda si cand te omoara, este ceva…

      http://adevarul.ro/internation.....index.html

    3. Iata ca si ateismul are fanaticii lui. In aceasta editie aniversara, cei de la Charlie Hebdo isi completeaza CV-ul. Astia sunt, niste atei frustrati – fanatismele au la origine frustrari de tot soiul.

    4. … Le nouveau directeur de « Charlie Hebdo » n’a pas hésité à mettre en scène – une fois de plus – le jeune Aylan, ce petit garçon immigré retrouvé mort sur une plage en Turquie. « Que serait devenu le petit Aylan s’il avait grandi ? », s’interroge le dessinateur. « Tripoteur de fesses en Allemagne » écrit-il au-dessus d’un croquis où figurent deux réfugiés, langue pendue, à la poursuite de femme…
      http://www.lesoir.be/1093798/a.....plus-belle

    5. Eu, unul, gasesc absolut normala reactia celor de la „Charlie” la un an dupa ce au fost tinta atacurilor bestiale ale integristilor catolici. Pentru reimprospatarea memoriei, in ianuarie 2015 un comando de catolici radicalizati lefebvristi, dupa ce l-au lovit cu un crucifix in cap pe paznic, au patruns in sediul redactiei in care jurnalistii de la „Charlie” se intrunisera si, in strigate de „Christus rex perpetuus”, au strangulat cu rozariile cu care se dotasera mai multi ziaristi, precum si pe contabilul onorabilului cotidian.

      Si nu a fost deloc un atentat singular. Un alt caz a marturisit din nou caracterul antisemit al crestinismului, prin luarea de ostateci intr-un supermarche kosher de la periferia Parisului. Intr-un alt caz recent, un catolic radicalizat a decapitat pe seful lui si i-a atarnat capul la vedere, pe gardul intreprinderii, semnand crima cu versete din Biblie. Dar, cazul cel mai oribil s-a intamplat in noiembrie, cand au avut loc atentate crestine simultane in Paris. Astfel, cetateni care isi beau, linistit, ayran-ul pe terasele Orasului Lumina au devenit tinta unor comandouri crestine. La intrarea intr-un stadion, un dezaxat minor a detonat un dispozitiv kamikadze, din fericire fara mari urmari. A fost identificat ca refugiat dupa pasaportul Vaticanului gasit la locul exploziei. Dar cel mai grav lucru a fost luarea de ostateci intr-o sala de concert in care junimea pariziana se aduna sa asculte un concert de manele. Cei patru teroristi catolici au ucis peste o suta de victime, singurele care erau crutate fiind cele care il marturiseau pe Cristos.
      Pericolul crestin nu se limiteaza la Franta, ci este global. Dovada cea mai buna este ca, la chiar cumpana dintre ani, la Koln, un grup de o mie de refugiati din tarile crestine aflate in conflict s-au dedat la jafuri si violuri in masa, situatia scapand de sub controlul politiei, dupa cum a reflectat, cu mare promptitudine, presa democrata germana.
      Si, dupa toate acestea, inca ne mai intrebam de ce „Charlie” identifica asasinul neprins nu un un dumnezeu generic, ci cu falsul Dumnezeu crestin, incoronat cu simbolul trinitatii ?

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.