Frica, inamic al reunirii

Print Friendly, PDF & Email

13.11. 2016

Nu sunt un fan al Maiei Sandu. Sunt unionist. Îmi doresc unificarea Republicii Moldova cu România. Pe baza observațiilor mele despre societatea din Republica Moldova, unionismul o duce bine, iese din stadiul de discuție de bucătărie, pătrunde în spațiul public, atunci când la guvernare se află partide care se declară pro-europene și oameni care se declară pro-europeni. În 1998-2001 aveam 9-12 ani, dar îmi amintesc emisiuni de dezbateri la televiziuni din Republica Moldova la care se discuta despre unirea cu România. Așa ceva nu a mai existat ulterior din 2001 până în 2009. Nici măcar de la cei care, de altfel, după 2009 au devenit destul de vocali în privința unirii – nu contează dacă sută la sută deschis sau cu anumite rețineri, propuneri,etc. Și știți de ce au devenit vocali? Pentru că nu s-au mai temut. Nu s-au mai temut că a discuta despre asta în public, chiar în emisie televizată sau radiofonic îi va costa… diverse lucruri. Fapt este că din 2009 încoace, unirea nu mai este o temă tabu tocmai pentru că avem, totuși, o mai mare diversitate a presei și o mai mare libertate de a ne exprima, fără să existe consecințe neprevăzute din partea anumitor instituții represive ale statului, față de 2001-2009. În acest sens îmi amintesc un anumit caz din iulie-septembrie 2008, legat și de tema unirii, care a făcut destule valuri în RM, ajungând chiar în vizorul instituțiilor internaționale de monitorizare a libertății presei, care au coborât pentru 2009 ratingul libertății presei în RM cu multe poziții, tocmai pentru acel caz. Cine vrea mai multe detalii, consultați Ziarul de Gardă din 4 septembrie 2008.

Întoarcerea la un tip de climat în Republica Moldova precum cel din 2007-2008 ar însemna că reunirea cu România va ajunge din nou un subiect de discuție de bucătărie, fiind exclus din spațiul public mainstream și coborând în underground, unde poate rezista ca fenomen, dar nu se poate manifesta plenar și nu poate crea o majoritate unionistă în societate – drum pe care îl parcurgem cu succes astăzi, când am reușit cu eforturi comune, eforturile celor care organizează, mărșăluiesc, scriu, conving, apar la tv în cadrul dezbaterilor ne-electorale și electorale pe subiect, să ridicăm numărul părtașilor unirii la 34% în octombrie 2016. Suntem pe drumul cel bun, dar acest drum poate continua numai dacă la putere în Republica Moldova nu reîncepe să fie adus un regim represiv la adresa libertăților fundamentale. Știu că Igor Dodon asta are de gând, și mai știu că Plahotniuc poate funcționa de minune într-un asemenea regim, ca și înainte de 2009. Cred, în același timp, că venirea Maiei Sandu în fruntea statului va fi o barieră în calea ambițiilor unora precum Dodon și Plahotniuc de a aduce atingere libertăților fundamentale și de a reîncepe tentativele lui Voronin din 2007-2009 de a instaura un veritabil regim polițienesc represiv similar cu cele de tip caudillos din America de Sud, sub protecția căruia să-și poată desfășura activitățile murdare. Iar asta înseamnă că noi, unioniștii, vom putea să ne ducem mai departe mesajul și să atingem majoritatea de care avem nevoie. Cineva m-ar putea acuza că mi-e teamă de venirea lui Dodon la putere și de reinstaurarea unui regim autoritar. În 2008, la 19 ani, nu mi-a fost teamă de acel regim (nu deschid parantezele), nu-mi va fi teamă nici acum. Voi continua să le vorbesc oamenilor despre unire deoarece nu avem un alt destin, ca societate. Cu ”celălalt” destin, vom dispărea, nu vom mai fi așa cum suntem acum (chiar dacă vom continua să existăm fizic, îmbătrânind). Nu mi-e teamă de teama mea, atâta câtă o fi existând, am învățat să mi-o controlez și educ în acești 7 ani de ”vacanță”, iar dacă va veni Dodon la putere, voi fi pregătit. Îmi e teamă de teama oamenilor, care le-a fost băgată în oase în anii 40-80 prin diferite metode de distrugere biologică și spirituală, care le-a revenit în anii 2001-2009 (diluată puțin de manifestațiile din 2002-2003 care au fost despre apărarea ființei românești în Basarabia dar nu despre unionism, pentru că au fost dirijate corespunzător de către Roșca – asta deoarece generalizarea unionismului și transformarea lui într-o dorință majoritară a cetățenilor Republicii Moldova este cea mai mare frică a slugilor intereselor străine de la Est). Cine știe ce metode de băgare a fricii în oameni se vor aplica dacă vine Dodon? Îmi e teamă că bruma de receptivitate care nu prea exista în 2009 și există acum, deoarece oamenii au învățat cât de cât să fie liberi, va dispărea. Și vom fi nevoiți să o luăm din nou de la capăt. Ca Sisif. Nici de asta nu mă tem. Dar… vom pierde timp. Și fiecare dintre noi, o viață avem. Și fiecare dintre noi suntem un pic egoiști, nu-i așa? Vrem să vedem România reîntregită în timpul vieților noastre.

Pentru cei din România care vor avea chef să o facă pe deștepții legându-se de ideea de a fi liber pe care am invocat-o mai sus, de deficitul de libertate din actuala Republică Moldova, care încă nu a dispărut complet, imaginați-vă că postați un comentariu pe internet, iar a doua zi sunteți chemați la sediul SRI din localitate, iar în timpul aflării acolo, interval de timp în care vi se pun tot felul de întrebări ciudate, pentru ca la final să fiți acuzat, pe baza acelor cuvinte, de intenții pe care nu le-ați avut, o altă echipă a SRI să vă intre în casă și să vă rechiziționeze calculatorul, CD-urile, DVD-urile, stickurile și tot ce poate purta informație. Inclusiv carnete. Așa ceva este imposibil în România de astăzi, dacă nu sunteți membru Daesh. Amintiți-vă de ”1984”. Amintiți-vă că au murit oameni ca să fiți liberi. Dacă au murit la revoluție sau la lovitură de stat, e altceva. Dar au murit, iar voi sunteți liberi. În Republica Moldova am simțit în perioada 2001-2009, dar mai ales 2007-2009, puțin din ce-au simțit părinții voștri în perioada 1974-1989. Da, anume 1974. Sper că știți de ce. Sper ca Dodon, dacă va fi ales, să nu se inaugureze cu un sceptru. Dar mai știi?

Din aceste motive, fiecare cetățean al Republicii Moldova care-și dorește… nu doar unirea, nu neapărat unirea, dar… să nu fie chemat pe nepusă masă la o discuție la Serviciul de Informații și Securitate, iar rudele apropiate sau prietenii, colegii, colaboratorii, să-i fie amenințate de la telefoane „anonime” cu mai știu eu ce grozăvii, astfel încât să fie aproape de atac de cord (metodă preferată de NKVD-ul stalinist, preluată de KGB-ul andropovist și apoi de SIS-ul voroninist)… trebuie să voteze pe 12 noiembrie pentru Maia Sandu.

Eu nu sunt un fan al Maiei Sandu, dar o voi vota. îi rog pe toți cititorii acestui mesaj să facă la fel, pentru că nu ne mai permitem încă niște ani de încercări de instaurare – grotescă, ridicolă, pe alocuri amuzantă, dar în cele din urmă mortală, pe 7-8 aprilie 2009 – a terorii. Numai într-un regim în care se respectă libertatea de exprimare și de asociere este posibilă realizarea reunirii. Numai cu guvernări pro-europene, sau declarat pro-europene, putem promova eficient și productiv cauza unirii. Cu guvernări pro-ruse și anti-democratice, nu. Pentru că lumea se teme. Îmi pare rău. Nu pot s-o condamn. I-a fost turnată frica în oase de un regim mult mai diabolic decât orice alt regim colonial, regimul sovietic. Irlandezii și indienii s-au eliberat pentru că regimul colonial britanic nu era unul pentru care voința propriilor cetățeni, din metropolă, să nu conteze chiar deloc. Regimul sovietic și-a asasinat milioane de cetățeni din metropolă, Rusia.
De ce am adus vorba despre colonialism?

Pentru că unionismul basarabean, mișcarea de unificare a Republicii Moldova cu România, este ultima mișcare anti-colonială europeană și una dintre ultimele din lume. Unificarea statului post-colonial eșuat Republica Moldova cu România ar însemna sfârșitul stării de colonizare a părții estice a poporului român.

Aș vrea să fie clar – Maia Sandu nu este unionistă. Dumneaei va promova linia moldovenismului europenist inițiată de Vladimir Filat, un marker al unui gen de stagnare brejnevistă de factură și coloratură provincială chișinăuiană. Se prea poate să fie atrasă, via Andrei Năstase și compania (pe care Dodon l-a regretat că nu mai candidează), și în proiectul stahanovist de edificare a ”națiunii civice moldovenești”. Aici va fi rolul nostru, al oponenților acestor constructe ideologice, să le combatem. Sub Maia Sandu vom putea face aceste lucruri. Sub Igor Dodon, nu. E atât de simplu.

Așadar, aceia dintre cei care citesc acest mesaj și nu-și doresc unirea cu România (nimeni nu poate să vă forțeze – sunteți oamenii noștri, frații noștri, concetățenii noștri și tot ce vom face este că vom încerca să vă convingem verbal, în niciun fel altfel, că unirea este bună – decizia o luați voi), pot vota liniștiți pentru Maia Sandu. Votați-o, deoarece nu va face decât să nu ne închidă gurile și să nu ne arunce în închisori, deoarece va fi un președinte democratic, ceea ce vă doriți. Mai încolo, ține de noi să reușim. Noi nu vă vom constrânge niciodată, nu vă vom maltrata niciodată dacă nu veți gândi ca noi, nici atunci când/DACĂ vom genera o majoritate a cetățenilor Republicii Moldova pro-unire. Nu luați în seamă ce spune tabăra lui Dodon, în Republica Moldova există foarte puțini oameni care au luat decizia de principiu ca, ajungând la putere, adică în funcții, cu acces la beneficii, să facă unirea și să fie de acord să piardă toate acestea. Maia Sandu nu este unul dintre acești oameni, dumneaei va dori putere. Va proteja statalitatea moldovenească mai bine ca Dodon. Dumneaei este oponentul nostru, Dodon vrea să fie inamicul, dușmanul, torționarul și ucigașul nostru. Avem, cu toții, nevoie de Maia Sandu la putere – și noi, unioniștii convinși, și voi, cei care, deocamdată, vă mai agățați de speranța păstrării unui stat falimentar, care va rămâne falimentar și dacă Maia Sandu va încerca, poate în premieră, să lucreze ca un om de stat. De ce va rămâne falimentar? Discutăm altă dată. În vreo altă postare lungă, din care n-am mai scris demult pe facebook – care să atingă și tema colonialismului și decolonizării.

Cetățeni ai Republicii Moldova, duminică, 13 noiembrie, votați pentru candidatura Maiei Sandu la funcția de președinte al Republicii Moldova!

Să dăm o șansă la tot și toate!

The following two tabs change content below.
Dan Nicu

Dan Nicu

Analist politic

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.