Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Harta tragediei şi topografii minciunii

Aceste imagini nu pot lipsi dintr-un manual al prostelii şi al manipulării publice; ele sunt făcute să-ţi transmită că suferinţa şi îngrijorarea ta sunt meschine atâta vreme cât nu suferi pentru tot ce se petrece rău pe lumea asta.

Transpuse în vorbe, ilustraţiile încearcă să-i spună dispreţuitor locuitorului din spaţiul occidental: te dai afectat de ce li se întâmplă celor de la Bruxelles, Paris sau Madrid, dar nu-ţi pasă de tragediile din cornul Africii sau din Oceania.

De fapt, într-o primă fază, imaginile caută să-ţi provoace ceea ce se cheamă disonanţă cognitivă; tu ştii despre tine că ai sentimente fireşti, umane, că eşti afectat de dramele semenilor, dar harta îţi transmite că dacă nu poţi să fii la fel de marcat de toate crimele lumii, nu eşti atât de uman pe cât te crezi; suferinţa ta nu este autentică, plenară, ci determinată de apropierea geografică, de interesul politic, de aderarea la aceleaşi valori culturale, religioase etc. Prin urmare, mesajele de acest tip încearcă mai întâi să te facă să te gândeşti că nu eşti atât de uman pe cât te crezi, nu suferi „curat”, ci viciat de circumstanţele „meschine” enumerate.

Într-o a doua etapă trebuie să începi să te învinovăţeşti: uite cum sufăr pentru unii, în timp de ceilalţi nu-mi pasă…

Dar să acoperi emoţional toate dramele planetei, aşa cum insinuează imaginile, nu se poate… omul nu poate să trăiască doar cu suferinţă şi îngrijorare. Numai în ultima lună şi numai în legătură cu elemente islamice au fost 144 de atacuri, în care au murit peste 1300 de oameni şi au fost răniţi mai mult de dublu (vezi linkul). Este o medie de cinci atacuri şi de peste suta de victime pe zi. Dacă ai încerca să marchezi fiecare dintre aceste tragedii, momentele de reculegere ţi-ar ocupa toată ziua şi ar trebui să porţi şi pijamale de doliu. omenesc nu este posibil; deci dacă nu poţi suferi pentru toţi – şi aici ajungem la ce vrea acest tip de mesaj -, nu trebuie să mai suferi pentru niciunul. Exact aceasta e ideea: renunţă în spaţiul public la semnele de solidaritate, inclusiv la zilele de doliu naţional, renunţă la compasiune dacă nu eşti „om adevărat” să suferi pentru absolut toţi oamenii care sunt ucişi zilnic. Se încearcă astfel, relativ subtil şi absolut ticălos, determinarea oamenilor din spaţiul occidental să vorbească mai puţin despre atacurile teroriste şi, subsecvent, despre călăi.

Și cum spuneam, mesajul îl vizează în primul rând pe cetăţeanul occidental… pentru că la fel de bine ai putea să le reproşezi etiopienilor că dau atenţie mai mult tragediilor din Cornul Africii, de exemplu, sau algerienilor că sunt preocupaţi în primul rând de victimele din spaţiul Magrebului. Nu o faci dacă eşti om normal şi nici etiopienii sau algerienii nu-şi reproşează astfel de priorităţi emoţionale. Este ca şi cum i-ai imputa unui om că este alături doar de prieteni, de rude, de vecini, în loc să sufere zilnic pentru fiecare mort de la rubrica de decese din ziar sau pentru tot pomelnicul de la biserică.

Din păcate, în spaţiul occidental, ticăloşia câtorva şi logica hipsterească, de referinţă cel puţin în online, lucrează eficient, iar unul dintre rezultate este acest tip de imagini perfide.

terorism

facebook.com/Mondorama

The following two tabs change content below.
Dorelian Bellu

Dorelian Bellu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.