Încrederea în Biserică

    Print Friendly, PDF & Email

    Aflu acum că ar mai fi scăzut încrederea în Biserică, urmând o tendință care a părut accentuată de scandalurile ultimului an. Numai că Biserica o cam tot ține într-un scandal încă de la înființare: a fost scandalul Iuda, apoi scandalul apostolilor care s-au lepădat, scandalul intrării fostului prigonitor Saul în rândul apostolilor, cu numele Pavel, apoi, la sute de ani, scandalul exilării Sfântului Ioan Gură de Aur, mai târziu scandalul ruperii Bisericii în două, la 1054, și apoi tot așa, din scandal în scandal, până în zilele noastre. Să nu fi fost de la Hristos Domnul, Biserica s-ar fi pierdut de mult, spunem noi, creștinii! Își are locul aici anecdota cu evreul care, văzând Roma papală, spune că asta e Biserica adevărată, de vreme ce papii și curia se chinuie să facă praf Biserica și ea rămâne în picioare…

    Spiritul veacului trecut a fost decis, vizibil, montat împotriva Bisericii – de la jumătatea de lume a lagărului socialist, până la știuții intelectuali, care, din Occident erau mari admiratori ai criminalilor comuniști și legați sufletește de oficina cominternistă cunoscută ca „Școală de la Frankfurt”, atacul general împotriva tuturor valorilor umane a fost tot timpul conectat la atacul dus împotriva învățăturii creștine… Iar succesele obținute de stânga occidentală (altfel, solid legată de Moscova) împotriva familiei si credintei, au fost posibile și pentru că foarte mulți au considerat că starea de normalitate nu are de ce să fie apărată, pentru că orice construcție nenaturală, artificială, utopică, ar ajunge rapid la limită și s-ar pierde de la sine.

    Scăderea încrederii în Biserică o văd legată de altă tendință importantă – de scăderea încrederii în familie. Dacă vechii marxiști vedeau în familie mediul cel mai nepotrivit pentru accederea la societate perfectă, câtă vreme păstra reflexele proprietății private și ale vieții private în sine, noii marxiști vor să vedem în familie doar un mediu al opresiunii, al abuzului, al violenței permanente. Așa că definiția familia ar trebui modificată până la pierderea substanței, pentru a fi mai puțin pernicioasă, conform concepțiilor stângii noi.

    În condițiile astea, așa cum familia începe să nu mai fie atrăgătoare pentru o parte din societate, care are alergie la ideea că ar trebui să trăiască într-o familie, la fel, există cei care urăsc Biserica, doar pentru că, probabil, nu conștient, o asociază familiei. Biserica e Ttradiție, e familie, e Mireasa lui Hristos Domnul. Cea mai rostita rugăciune e „Tatăl nostru”, preotul e părinte spiritual. E greu, spre imposibil să urăsti familia naturală și să accepți Biserica si, la fel, nu prea ai cum sa înghiți senin ideea de familie creștina dacă urăști Biserica. Unde o să se ajungă, o sa vedem, dar știm sigur un lucru – crizele sunt parte din viața Bisericii. Asta încă de la înfiintarea ei, acum doua mii de ani. Și toate au trecut, iar Biserica a rămas în picioare.

    PALC

    The following two tabs change content below.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.