Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Oroare și profanare. Prăbușire a statului francez

Un preot catolic de 86 ani, decapitat în timp ce slujea liturghia în Normandia!

Avea aproape 60 de ani de preoție. Câte botezuri, câte căsătorii, de câte mii de ori celebrase Sfânta Liturghie până i s-a luat gâtul în biserica în care slujea? Ce oroare!

Dar și ce prăbușire mai mare a unui stat occidental dacă un preot catolic a ajuns să fie decapitat la liturghie?

Căci părintele Jacques Hamel nu a fost decapitat în vreo misiune îndepărtată – ca pe vremuri misionarii iezuiți, ori mai recent cei 7 călugări călugări francezi de la Tibehirine decapitați în Algeria -, ci în acea Franță cunoscută ca „La Fille Aînée de l’Église”, într-o micuță localitate aflată pe linie dreaptă între Paris și Londra, la adresa 28 rue Lazare Carnot, 76800 Saint Etienne du Rouvray!

Chiar merită să citiți acest ultim mesaj, simplu, cumpătat și curat, al părintelui Jacques Hamel. Veți vedea trăirea creștină, dincolo de lozincile batjocoritoare și mincinoase și ura care o înconjoară. Veți vedea firescul, umanitatea împlinită, adevărata natură a religiei creștine atât de crunt lovită.

Este textul pe care Abbe Jacques l-a scris, la 86 de ani, pentru credincioșii parohiei în care slujea, într-o foaie parohială publicată, probabil, în două – trei sute de exemplare.

Părintele Jacques Hamel

Părintele Jacques Hamel

„Primăvara a fost cam rece. Iar dacă spiritul nostru a fost un pic în doliu – răbdare, vara se va instaura în cele din urmă! Și cu ea – vacanța.

Vacanța este un moment în care ne desprindem de activitățile noastre obișnuite. Dar nu e vorba de o simplă paranteză în activitatea noastră. Este timpul relaxării, dar, de asemenea, al revenirii la izvoare, al întâlnirilor, al părtășiei, al convivialității.

Timpul întoarcerii la rădăcinile noaste: unii vor dedica câteva zile unei retrageri spirituale ori unui pelerinaj. Alții vor reciti Evanghelia, singuri sau împreună cu alții, ca pe un cuvânt al zilelor noastre. Alții vor putea reveni la izvorul măreței Cărți a Creației admirând peisaje atât de diferite și de magnifice încât ne înalță și ne vorbesc despre Dumnezeu.
Fie ca noi să auzim în aceste momente invitația lui Dumnezeu de a avea grijă de această lume, de a face din ea, acolo unde trăim fiecare, o lume mai caldă, mai umană, mai fraternă.

Un timp al întâlnirii cu rude și prieteni: o ocazie de a ne găsi timp să trăim ceva împreună. Un timp pentru a fi grijuliu cu altii, oricine ar fi ei.

Un timp al părtășiei: să împărtășim prietenia noastră, bucuria noastră. Să dedicăm timpul nostru copiilor, arătându-le că ei contează pentru noi.

Un timp de rugăciune, de asemenea: atenți la ceea ce se întâmplă în lumea noastră în acest moment. Să ne rugăm pentru cei care au cea mai mare nevoie de rugăciunea noastră, pentru pace, pentru o mai bună trăire împreună.

Acesta va fi Anul Milostivirii. Să avem o inimă trează, deschisă către lucrurile frumoase, către fiecare, către aceia și către acelea care se pot simți un pic mai singuri.

Vacanța să ne dea ocazia de a ne împlini de bucurie, de prietenie și de vindecare, de a ne reîncărca cu puterea rădăcinilor noastre.

Vom putea astfel, mai bine echipați, reporni la drum împreună.

Vacanță fericită tuturor!
Părintele Jacques”

Un gând despre “Oroare și profanare. Prăbușire a statului francez

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.