Pensionarii României rup tăcerea! Educație sexuală, ACUM!

    16

    Asociatia pentru Drepturile Pensionarilor din România (ADPR) împreună cu alte 59 de oengeuri rup tăcerea! Pensionarii își revendică Dreptul de A Ști! și s-au alăturat mai tinerilor lor colegi oengiști de pe baricadele #unitisalvam, în campania „Educație sexuală în școli, ACUM!”

    Educația sexuală trebuie introdusă în curriculumul național obligatoriu, susține Asociația pentru drepturile Pensionarilor împreună cu celelalte oengeuri, într-un comunicat intitulat „Apel de urgență pentru educație sexuală în școli” adresat Ministerului Educației.

    Pensionarii, nerăbdători și hotărâți, avertizează că „traim intr-o societate în care se transmit masiv informații distorsionate despre sexualitate” și nu vor precupeți niciun efort în recuperarea terenul pierdut într-o viață de om. Doresc să se pună la curent cu cele mai noi informații în materie de gay-sex, sex changetransgender, gender fluid, swinging și alte neologisme specifice.

    De asemenea, sunt dispuși să contribuie la o mai buna informare a elevilor, împărtășind din amintirile lor din tinerețe.  

    Membrii Asociației de pensionari, deși în vârstă, sunt încă tineri sufletește și își cer cu ardoare dreptul la Formare Continuă și Îmbătrânire Activă!

    (Citiți apelul)

    Evident, nu cred că toți pensionarii din România sunt reprezentați de această asociație.

    Print Friendly, PDF & Email

    16 COMENTARII

    1. Adevarul este ca sunt singurii care au o motivatie serioasa sa se grabeasca: poate maine, pentru cativa dintre astia, nu va mai exista.
      Se duc, cu strangerea de inima, ca nu si-au desavarsit educatia.
      Vorba vine desavarsi, de fapt este unul dintre putinele lucruri pe care le-ar asimila.
      Sau poate ca nu.

    2. Lista celor 60 de onguri care semneaza apelul ar putea fi intitulata si „Societatea civila” contra Societatii.
      E clara mentalitatea leninist-gramscista a acestor puțini dar iluminați – românii sunt toți niște proști, las-că facem noi onguri pe bandă, ca pe vremea lui iliescu-CPUN, și le răsturnăm lumea și civilizația fără ca ei să se prindă. Scoatem religia din școli, băgăm în schimb cursuri de sexualizare/pervertire profundă și precoce, și iese o revoluție culturală cum nu visa nici Mao – copiii viitorului nu numai că nu o să mai știe religie și cultură, nici de unde vine codul moral al Civilizației. Ei n-o să mai știe ce e aia bărbat/femeie, tată/mamă, vor trăi într-o lume de transsexuali, care se va confrunta cu o lume de fanatici musulmani tăietori de capete.
      Sau poate ca nu (vorba lui Toiu).
      Poate ca nu va fi asa.
      Poate ca nu suntem chiar atat de prosti cat ne cred ei.

    3. Din ciclul „Educație sexuală la tot cartierul”.

      SEMNALAM UN EVENIMENT ISTORIC…
      _______________
      „I’m a pedophile, but not a monster
      I’m attracted to children but unwilling to act on it. Before judging me harshly, would you be willing to listen?

      Todd Nickerson

      Topics: Life stories, Pedophilia, Sexual Perversion, molestation, Non-offending pedophiles, Virtuous Pedophiles, aol_on, Life News”
      ________________

      Acum, ca homosexualitatea a intrat in normalitate, se poate trece la etapa urmatoare: lupta pentru casatoria intre barbati si baieti. Tonul la cintec a fost dat pe salon.com (Salon is a liberal, progressive news website) Monday, Sep 21, 2015 01:35 PM EST. O data de tinut minte. Cititi, daca aveti nervi de otel:

      http://www.salon.com/2015/09/21/im_a_pedophile_but_not_a_monster/

      De citi ani de propaganda credeti ca va fi nevoie pina la legalizarea casatoriilor intre barbati si baieti de 7-8 ani?

    4. Foarte bine ca tratati acesta tema! Insa aveti grija, a aparut ceva extrem de grav, mult mai grav ca sexualitatea in scoli: proiectul lui Dragnea privind defaimarea sociala, adica jigodia vrea ca orice homosexual/minoritar/politician, etc. sa poata sa dea pe oricine in judecata pentru cele mai imaginare motive de ”discriminare” sau ”insulta”. Plus amenda de 60.000 lei noi (sase sute de milioane de lei vechi). Scrieti urgent un articol pe aceasta tema, ca lumea sa stie, ca e de rau!

    5. deci „societatea” asta civila sunt diversi antreprenori de rente, care-si fac societati ca sa stoarca fonduri – de pilda Soros. esti bun, faci galagie, stii pe ce proiecte se dau banii – super, te califici, tine grantul, fa un an promovare pe tema x,y,z. Daca esti bun, mai bagam 100 000 $ din cei 18 miliarde turnati de batranul speculant soros.

    6. Hristos a înviat! Citind doar titlul despre necesitatea educaţiei sexuale şi fără să ştiu ce conţine programa, aş fi de acord. La fel cum orele de religie prost întocmite, cu note date pe închinări, sunt stupide chiar şi pentru un credincios. Părerea mea e că această campanie progresistă ar putea fi văzută ca o oportunitate pentru a propune o programă de educaţie sexuală în acord cu valorile reale ale responsabilităţii, sănătăţii, moralităţii, care mai ales acum în epoca internetului când „cuvintele” şi „imaginile” sunt atât de accesibile trezind curiozitatea dar lipseşte „un motor de selectare”, chiar este necesară. În loc să respingeţi în bloc tot ce vine de la stânga, situaţie care nu face decât să amplifice demersurile acesteia, aţi putea sesiza ceva chiar şi infinitezimal pozitiv pe baza căruia să puteţi colabora realizând ceea ce vă doriţi. Dacă aţi vedea că spiritul progresist, revoluţionar, e tot atât de firesc ca şi cel conservator şi poate fi tot atât de benefic într-o anumită proporţie, bine canalizat, cred că abia atunci aţi putea pune ca prezentare pe site „Lumea aşa cum este”.

      Vă mulţumesc aici pentru articolul dnei Cernea despre mutarea ambasadei României la Ierusalim, inclusiv comentariile despre relaţia Polonia-Israel şi vă doresc numai bine în continuare.

    7. Nadina Pascariu

      Adevărat a înviat.

      Mulțumim pentru aprecieri.

      Din păcate însă, nu putem subscrie la argumente ca acesta:

      aţi putea sesiza ceva chiar şi infinitezimal pozitiv pe baza căruia să puteţi colabora realizând ceea ce vă doriţi.

      Dacă îl întrebați pe deputatul USR Adi Dohotaru, vă poate spune că și într-un coș de gunoi există ceva bun de mâncat, chiar gustos. Și nu doar infinitezimal.

      https://www.hotnews.ro/stiri-politic-21771496-deputatul-usr-cunoscut-pentru-mancat-dintr-cos-gunoi-vrea-interzicerea-pungilor-plastic.htm

      În realitatea pământească, răul nu se prezintă de obicei în stare pură – deși uneori, de ex în sec XX, în mai multe locuri de pe Terra, lucrurile s-au cam apropiat de iad, uneori până la confuzie. Dar cel mai adesea, răul ne este prezentat în amestec, are și puțin bine în el, măcar aparent, altfel nu am cădea atât de ușor în ispită.

      Însă posibilitatea găsirii unei mici proporții de bine într-o prostie/ticăloșie nu este suficientă pentru a face acceptabilă colaborarea cu respectiva prostie/ticăloșie, cu atât mai puțin justifică speranța de a se realiza ceva printr-o astfel de colaborare.

      La lecțiile de educație comunistă de pe vremuri, școlarii nu erau învățați numai să-și toarne părinții, ca Pavlik Morozov, ci, poate, uneori, li se spunea și să se spele, ca să nu se umple de ploșnițe și boli.
      Chiar și Lenin, printre toate drăcoveniile pe care le-a propovăduit, a mai zis și „învățați, învățați, învățați”, ceea ce, în principiu, putea fi o idee bună (desigur, depinde de ce anume se învață).

      Asta nu înseamnă că dacă vine acum stânga cu propunerea să reintroducem lecțiile de educație comunistă și de leninism în școli, ar merita să stăm de vorbă și să colaborăm la proiect, sperând că astfel vom obține ceea ce dorim (adică să creștem cetățeni normali în școlile României) pe baza dozei homeopatice de „ceva pozitiv” din ideile susmenționate.

      Realitatea, lumea așa cum este, arată așa și nu altfel: peste tot unde s-a introdus în școli educația sexuală, s-au înmulțit bolile cu transmitere sexuală și cazurile de sarcină în rândul minorelor, plus cazurile de viol și alte infracțiuni cu caracter sexual; și toate s-au manifestat la vârste mult mai fragede decât se întâmplau astfel de lucruri în vremurile când lumea nu progresase chiar atât.

      https://rsvpamerica.org/media/documents/protecting_women_and_children/Crafting%20'Gay'%20Children_Judith%20A.%20Reisman_May%202000_The%20Institute%20for%20Media%20Education.pdf
      https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1456789/Teen-pregnancies-increase-after-sex-education-classes.html
      https://www.usatoday.com/story/news/2015/10/06/sex-education-zimmerman-book/73453030/

      Aș spune că asta confirmă o regulă generală a acțiunii stângii – cam orice rău pe care îl „combate” ea, prin metodele sale specifice, crește ca niciodată înainte: legalizarea drogurilor crește nr. de toxicomani, interzicerea portului de armă crește numărul crimelor violente, (întrucât îi afectează numai pe cetățenii cinstiți, nu și pe bandiți), dezarmarea (Occidentului) și destinderea nu au dus la pace, ci la extinderea Imperiului Răului pe mai mult de jumătate de planetă și la prelungirea domniei ciumei roșii la peste o jumătate de secol (în cazul Rusiei, un secol întreg), etc etc.

      Dacă aţi vedea că spiritul progresist, revoluţionar, e tot atât de firesc ca şi cel conservator şi poate fi tot atât de benefic într-o anumită proporţie, bine canalizat, cred că abia atunci aţi putea pune ca prezentare pe site „Lumea aşa cum este”.

      Păi, cum să vedem, dacă lumea nu este așa.

      Spiritul progresist, revoluționar, nu este firesc. Dacă era firesc, trebuia să fie universal – cum este fenomenul religios, de exemplu, fenomen pe care îl găsim peste tot și în orice epocă, în toată istoria omenirii și în toată geografia locuită de oameni. Spiritul progresist, revoluționar, este un fenomen apărut exclusiv în cadrul Civilizației Occidentale, nu este propriu niciunei alte culturi/civilizații. Și nici în cadrul Civilizației Occidentale nu a apărut decât relativ târziu în istoria acesteia.

      Citiți mai pe larg despre asta la Eric Voegelin, în The New Science of Politics, de exemplu.

      Ideea că timpul are un sens, că merge spre un scop, că acel scop aparține lumii acesteia, e o nebunie destul de recentă, ivită într-un spațiu geografic și cultural determinat (chiar dacă ulterior a fost grefată și în altele, prin subversiune sau ocupație militară directă).

      Așa cum spunea Olavo de Carvalho, atât timp cât piesa nu s-a terminat, cât încă nu cunoaștem deznodământul, e imposibil să spui dacă un moment anume al ei, un aspect al istoriei omenirii, merge în sensul „progresului” sau împotriva lui.
      https://www.youtube.com/watch?v=hjXjYv5JIv8
      E oare nazismul un progres față de epoca bronzului? Tehnic și economic, poate, dacă ăsta o fi criteriul.
      Sf. Maximilian Maria Kolbe, preot catolic polonez omorât la Auschwitz, spunea însă că: „Adevăratul progres este spiritual, sau nu există deloc”.

      Tot Olavo de Carvalho explică de ce mentalitatea revoluționară are caracter patologic, nefiind altceva decât o formă clinică a delirului de interpretare.
      https://www.youtube.com/playlist?list=PLMy-mz_8wNfGngtmAD4Ztm5BHWD4Y9T2g

      Pe scurt, ideea e asta: oamenii normali, sănătoși la cap, își iau certitudinile din experiență. Adică, din trecut, care nu se mai poate schimba. Pe baza experienței, își ordonează prezentul și plănuiesc viitorul.
      Revoluționarii progresiști și le iau dintr-un proiect de viitor utopic, plăsmuit de niște psihopați, viitor a cărui descriere e incertă, diferă în funcție de secta ideologică respectivă, dar și de meandrele dialectice ale politicii partidului, care, izbindu-se de realitate, mai e nevoit uneori să facă și cotituri. Dar în numele acestei utopii, oricât ar fi ea de vagă și de delirantă, indivizii în chestiune își permit să comită orice ticăloșie, orice manipulare, orice atrocitate. Inclusiv să reformuleze tot mereu trecutul, adică lectura istoriei, cf. necesităților de moment ale luptei revoluționare.

      Citându-l pe Andrew Lobaczewski, Olavo de Carvalho arată că elitele stângiste sunt formate din sociopați, iar masele de militanți, din isterici.
      http://www.olavodecarvalho.org/psicopatia-e-histeria/

      Nu, spiritul progresist, revoluționar, nu poate fi „tot atât de benefic” precum cel conservator.

      Nu e benefic deloc. Pentru că nu face nimic altceva decât să conteste, să distrugă sau să paraziteze, nu creează niciodată nimic.
      Spuneam mai sus că a apărut în cadrul Civilizației Occidentale – dar nu ca o parte normală și legitimă a acesteia, ci ca o formațiune tumorală, direcționată împotriva realității existente, în speranța (nebunească, gnostică) de a obține raiul, perfecțiunea, mântuirea – aici, pe pământ, imediat ce „lumea veche” va fi fost nimicită.
      Cum pot fi „realizările” Revoluției Franceze, cele ale Uniunii Sovietice, sau cele ale celui de-al Treilea Reich German considerate benefice?
      E oare cazul să căutăm în ele o fracțiune infinitezimală de ceva pozitiv, care să ne îndreptățească să uităm de toate atrocitățile și devastarea pe care le-au produs? Și dacă o fi existând ceva pozitiv, ce nouă, redacției ILD, ne scapă, în aceste mișcări revoluționare, oare acel ceva pozitiv nu putea fi găsit oricum, și în afara lor? Avea oare omenirea nevoie de ghilotină, ca să descopere libertatea, fraternitatea, egalitatea? Trebuia să existe Gulag-ul și Auschwitz-ul, ca să avem știință și tehnică, submarine și cosmonauți?

      Nu, stânga și dreapta nu sunt două opțiuni egal îndreptățite, nu stăm la mijloc să facem media între nebunie și normalitate, sau să negociem cooperarea dintre acestea.

      Revenind la educația sexuală, vă asigur, ca medic, de faptul că cea mai sănătoasă și mai igienică abordare a temei este cea conformă cu morala iudeo-creștină, având la bază Decalogul.

      Și, deoarece nu este de așteptat ca, printr-o colaborare cu stânga (pe baza conținutului infinitezimal de idei bune, pe care, teoretic, ea le-ar putea cuprinde, numai să aibă cineva răbdare să le caute, sau să aștepte un secol până se va dovedi că nu era nimic bun până la urmă, dar ups!, civilizația s-a făcut praf în cursul experimentului) să ajungem să predăm în școli decența, autocontrolul, puritatea, abstinența, castitatea, apoi dăruirea de sine, fidelitatea în dragoste, până la moarte, a cuplului căsătorit, toate acestea la disciplina numită „educație sexuală”, cel mai sigur este ca aceste lucruri să fie predate tinerilor de către proprii lor părinți.

      Altfel, cel mai probabil e că o să avem și noi situația din țările acelea avansate (în mlaștina marxismului cultural) în care copiii sunt confruntați cu cele mai vulgare forme de pornografie la școală, sub pretextul educației sexuale, cu ilustrațiile cele mai șocante și mânuind materiale didactice reprezentând mulaje ale organelor sexuale, și sunt îndemnați să facă experimente, ca vadă dacă sunt L sau G sau B sau T sau Q, cu spirit progresist, revoluționar, fără a se lăsa influențați de prejudecățile trecutului privind împărțirea omenirii în „bărbați” și „femei”.

      Între aceste două abordări, nu văd care ar putea fi colaborarea, cum să stabilim linia de mijloc. Nu văd cum ar putea negocia părinții cu oengiștii dedicați progresului sexual revoluționar al copiilor acelor părinți, cum ar putea ei toți ajunge la o programă comună, în care să se predea atât normalitatea acceptată de milenii a legilor firii, cât și ultimele noutăți în materie de sexualitate alternativă, cum s-ar putea împăca moralitatea bazată pe Biblie cu „etica” bazată pe ideologia queer/gender a lui Judith Butler, cum ar putea un tânăr să-și păstreze puritatea dar și să încerce live diferite variante, în căutarea orientării sexuale celei mai potrivite, cum ar putea societatea să supraviețuiască și să reziste în fața greutăților și agresiunilor viitoare (da, poate crize, poate cataclisme, poate războaie, invazii, rusești, islamice, chinezești, Doamne ferește, nimic nu e exclus) dacă viitorii săi cetățeni nu vor avea în cap, încă de mici, nimic altceva decât sex, sex, sex, în toate felurile imaginabile.

      De altfel, însăși ideea că Statul știe mai bine decât părinții, că Statul decide ce și cum învață copiii, și nu părinții sunt educatorii prioritari, este în sine stângistă și revoluționară. Dacă acceptăm să discutăm pe programă, dar nu ne e clar care trebuie să fie raportul dintre părinți și Stat în educația copiilor, atunci, practic, ne situăm cu totul pe terenul stângii, acceptăm termenii dictați de o minoritate care se crede iluminată și îndreptățită să formeze copiii altora după chipul și asemănarea ei.

    8. Doamnă Anca Cernea,

      Ca de obicei, o delectare să vă citesc. Cu așa comentarii, trec mai ușor peste faptul că articolele dvs. pe ILD se succed la intervale destul de lungi 🙂

      Încerc puțin să empatizez cu d-na Nadina Pascariu și să-i înțeleg logica din fragmentul de la care ați pornit. Cred că ideea la care s-a referit dânsa e una aplicabilă în lumea politicii, unde faci compromisuri punctuale cu „opoziția” pentru a promova, tot punctual, un principiu sau o idee pentru care militezi demult. Data viitoare, cu un alt compromis, împingi o altă idee, mai apoi poate vei fi destul de puternic ca să nu mai ai nevoie de opoziție etc.

      Poate că logica de mai sus e corectă în lumea oamenilor politici, care preferă să realizeze ceva din ce și-au propus decât să nu realizeze nimic (mă refer, desigur, la oameni politici responsabili și cât de cât onești). În lumea ideilor și principiilor, în care cred că activăm și noi (de vreme ce nu suntem oameni politici, nu ?), cred că ne permitem luxul de a nu avea nevoie de aceste compromisuri. Nu am nevoie de compromis cu stânga ca să admitem amândoi că o anumită idee comună e bună (să zicem, ideea că e bine să ne spălăm pe mâini înainte de masă). Setul meu de idei e maximal, îl împing în față și îl pun sub nasul unui politician care e dispus să defileze cu ele și să mă reprezinte (ceea ce, din păcate, la noi nu găsim). Apoi, într-adevăr, acel politician e de presupus că va fi nevoit să facă unele compromisuri cu „revoluționarii”, câtă vreme nu vor fi existând suficienți conservatori care să împingă pe scenă un număr suficient de politicieni conservatori. Dar eu – eu de ce să fac compromisuri în susținerea și discutarea ideilor mele ?

    9. Vă mulţumesc pentru răspuns.
      Vă răspund şi eu, pe scurt.
      Civilizaţia occidentală are merite speciale dar are şi probleme aparte – oare nu-i normal? Au apărut întâmplător ideologiile totalitare? Vă recomand de asemenea o lectură, operele lui Jung, care pune în legătură demersul Bisericii creştine de a renunţa treptat la a conferi vreo realitate Răului cu localizarea acestei forţe în om. Şi Steinhardt dacă-mi amintesc bine spunea că nu e bine să nu crezi în realitatea diavolului. Nu pot spune că am asimilat această idee (e similară cu cea a negării propriei umbre şi a proiecţiei sale în exterior) dar mi se pare evident că evoluţia istorică nu e întâmplătoare şi că aici e de găsit o diferenţă importantă faţă de religiile orientale.
      Referitor la spiritul progresist care nu ar fi firesc-universal, dar e totuşi firesc acolo unde funcţia raţionalităţii se dezvoltă exacerbat, se poate vorbi şi despre psihopatologie, desigur. Dar mă bucur că amintiţi de „progresul spiritual” pentru că eu la acesta m-am referit ca fiind o tendinţă „progresistă” naturală ca a oricărui organism viu care se află în evoluţie, în creştere, trecând prin etape care chiar dacă nu le neagă pe cele anterioare, le înlocuiesc. Când zic „revoluţionar” nu mă refer la tăiere de capete şi pumni ridicaţi, ci la acel spirit care se manifestă cel puţin în ştiinţă, care schimbă modul de a percepe lumea – şi nu doar pe cea fizică, ci şi pe cea psihică, conform exemplului amintit (Jung, Freud), prin diferite teorii, acumulări, descoperiri. Dacă nu e firesc decât într-o parte a lumii, nu cred că îl face mai puţin legitim decât anumite religii care sunt peste tot (dar dintre care una este islamul!), având în vedere că nu se pot judeca harurile cantitativ („puţin aleşi”, „un popor ales”…).
      Şi îndepărtându-mă de toate aceste teorii, de lumea ideilor, că nu pentru asta am comentat, eu am prieteni care se află într-o fază mai mult sau mai puţin progresistă şi care nu sunt nici ticăloşi, nici idioţi şi de aceea cred în posibilitatea dialogului. Nu am propus un dialog cu Mao. Din păcate şi ei au această înverşunare de a nu accesa site-ul vostru. Un semn de prietenie venind dintr-o direcţie ar fi o schimbare. Aşa cum criticarea şi fascinaţia răului sporeşte răul, a observa ceea ce e bun sporeşte binele. (Şi sigur că sunt amestecate, dar asta cred că eu trebuie să vă amintesc.)
      Înţeleg că în acest caz respingeţi total o posibilă oră de educaţie sexuală deşi e chiar probabilă. Nu ştiu în ce grad credeţi că părinţii elevilor stăpânesc Decalogul. Mi se pare cel puţin la fel de utopic. Poate o oră de educaţie religioasă bine făcută ar fi un fel de antidot – dar nu mai înţeleg dacă aceasta e valabilă într-o programă de stat. Sper că oameni ca Florian Colceag să realizeze o schimbare esenţială în acest sistem de învăţământ care nu doar în orele acestea asta s-ar implica total nepotrivit.
      O seară plăcută, Nadina

    10. Salut Nadina Pascariu. Intervin putin (sper ca e ok). Multumesc pentru mesajul dumneavoastra. Ma voi referi putin la subiectul „ora de educatie sexuala”. In principiu, eu nu sunt impotriva educatiei sexuale a tinerilor, in cadrul scolii. Mi se pare firesc, pentru tineri care intra in pubertate, sau putin mai tarziu (sa zicem pentru tineri la varsta de 14-16 ani), sa primeasca o eduatie in acest sens.
      Am doua observatii.

      1. Termenul de „educatie sexuala” este prea ingust si abuziv. Eu i-as spune „educatie sentimentala si fiziologia barbatului si femeii”.

      2. Continutul unei astfel de materii de studiu nu ar fi in primul rand axat pe sex, ci pe explorarea si intelegerea insusirilor (nu numai fizice, dar mai ales psihologice si comportamentale) care fac un barbat si fac o femeie. As vorbi si despre complementaritatea acestor insusiri. As insista si pe o latura practica, a modului de adresare (inclusiv reguli de politete elementare), a respectului fata de o fata sau un baiat. Partea fiziologica si de igiena ar fi bineinteles inclusa, dar nu in sensul depravarii si al satisfactiei animalice, nu in sensul prezentarii unui meniu larg de fetisuri si perversiuni.

      Scopul unei astfel de educatii nu ar fi animalizarea tinarului, ci pregatirea lui pentru o viata responsabila in doi – inclusiv pregatirea lui sau ei pentru casatorie.

      Daca prietenii dumneavoastra vad in asa ceva numai sex, perversiuni si dependenta de instincte, atunci nu au decat sa isi educe copiii lor in acest fel. Nu ii opreste nimeni. Dar se descalifica de la o discutie despre educatia tinerilor la scoala publica. Scoala publica este publica deoarece serveste un scop superior, de formare si cultivare in beneficiul chemarii inalte a persoanei si in beneficiul general al societatii.

    11. In final, doua intrebari. Dumneavoastra ati fi de acord cu genul de „educatie sentimentala si fiziologia barbatului si femeii” schitat mai sus? Ar fi vreunul din prietenii dumneavoastra (dintre cei care se sfiesc sa poarte un dialog cu ILD)?

      Eu unul nu sunt atat de sfios; daca un prieten al dumneavoastra doreste sa poarte un dialog cu mine, Anca, sau altcineva de la ILD, e binevenit.

    12. Florin C.

      De acord cu Dumneavoastră.

      Îmi amintesc de astfel de discuții pe care le aveam la PNȚ, în anii 90.
      Erau acolo oameni (nu mulți) care ziceau că ei sunt pentru învățarea religiei în școli, dar nu e bine să punem asta în program, pt că vor fi cetățeni care au altă părere. La fel vorbeau și pe alte teme – de exemplu, restituirea caselor și terenurilor, sau pct. 8 de la Timișoara – ei ziceau că sunt pentru, dar nu e bine să zicem asta în gura mare, că o să îndepărtăm electoratul.
      Nu discut acum intențiile sau discernământul acelor oameni, sau dacă spuneau acestea pentru că i-a pus cineva, sau pentru că ei chiar vedeau lucrurile așa în mod sincer.
      Prezint doar atitudinea.
      Încă din program, din teorie, ca să zicem așa, încă înainte de a ne arunca în lupta politică, ei insistau că e bine să avem deja făcute toate compromisurile posibile.
      Și iată, istoria a dovedit unde duce obsesia pentru dialog, bună-înțelegere și colaborare constructivă cu cefele groase din vechiul sistem. Deși majoritatea național-țărăniștilor ar fi preferat o abordare mai radicală, totuși s-au promovat lideri pe varianta compromisurilor. Ciorbea a fost pus primar și apoi prim-ministru, iar Emil Constantinescu – Președinte, ca să se plângă mai târziu că l-a învins securitatea. Iar PNȚCD a devenit plancton politic.

      Dacă „dreapta” se ferește să aibă o expresie politică diferită de a stângii, căutând consensul cu orice preț, ce sens mai are să facă politică?

      Mai adaug aici o constatare. E vorba de un fapt pe care l-am mai descris și l-am deplâns de multe ori pe ILD. Pe scurt spus, poporul se declară creștin, patriot și prooccidental – opțiuni care permit să-l considerăm conservator. Elitele ori provin direct din comunism, mă refer la ciuma roșie, PSD, cu toți penalii, antenele, etc, ori se cred prooccidentale, dar de fapt, ceea ce admiră și imită ele este stânga occidentală, care profesează marxismul cultural.
      Elitele din categoria PSD invocă patriotismul și creștinismul mințind cu nerușinare și pângărindu-le (pentru că, deși nu au respect pentru societate, știu că societatea e conservatoare și se folosesc de asta). Elitele din categorie UE combat patriotismul și creștinismul, considerând că aceste chestii retrograde ne fac nevrednici de Bruxelles (știu că societatea e conservatoare, o disprețuiesc pentru asta, și încearcă să o transforme – și pentru că nu reușesc, cel puțin deocamdată, se plâng mereu că poporul e prost).
      Există la noi un marele clivaj între aspirațiile poporului (cel puțin așa cum sunt descrise de sondaje) și atitudinea elitelor.

      Normal ar fi ca elitele să slujească societății. Dacă părinții preferă ca la școală să se predea religie, nu lecții de promiscuitate pentru minori sub titlul de „educație sexuală”, așa trebuie să se facă, indiferent ce cred elitele de stânga, fie ele penal-pesediste sau progresist-europeniste.

      Nu operăm într-o lume virtuală, în care avem două echipe, dreapta și stânga, amândouă la fel de firești, amândouă la fel de benefice.
      Soluția cea bună nu e neapărat la mijloc, și nu presupune neapărat colaborarea sau negocierea dintre aceste două entități.
      Realitatea e asta. Stânga și dreapta în materie de educație nu au aceeași legitimitate morală. Și nici nu au în spate aceeași susținere din partea societății – cel puțin în România, în prezent.
      Adică unde discutăm noi acum.
      Organizarea educației trebuie să țină cont de ce vrea societatea, de ce vor părinții români reali pentru copiii lor. Oengiștii progresiști care vor să educe sexual pe copiii românilor conservatori nici măcar nu au de ce să fie întrebați.
      Nu au ce căuta la masă, iar discuția cu ei nu își are rostul. A-i pune pe picior de egalitate pe oengiști cu părinții elevilor și a pretinde ca soluția adoptată să fie jumi-juma, e o aberație.

    13. Revin iute, cu o sinteza. In scoala, nu sexul are nevoie de educatie, ci mintea si inima. Formarea unui adult responsabil porneste de la ultimele doua, nu de la brau in jos. De aceea, chiar si o educatie asa-zis sexuala trebuie sa fie in primul rand una adresata mintii si inimii.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here