Poate ar trebui să dăm în judecată Facebook. Germanii deja o fac

Print Friendly, PDF & Email

În ultimele luni, începând cam din vară, după criterii doar de el cunoscute și după toate aparențele aleatorii, când nu de-a dreptul absurde, Facebook a început să blocheze sute de profiluri deținute de utilizator – clienți – din România. Pedepsele variază între o zi, șapte zile, două săptămâni și o lună, iar în cazul meu, dar și al altora, acestea se succed la interval de câteva ore, pe termen nedeterminat.
Așa am reușit ca în ultimele patru luni să fiu continuu blocat, cu mici pauze care însumează probabil nu mai mult de o săptămână.

Mult timp nimeni nu a înțeles ce se întâmplă, dar informațiile încep să apară. Se pare că același lucru se întâmplă și în alte țări. De exemplu, în Germania, unde Facebook sterge postări după criterii la fel de absurde și aleatorii. Cu diferența că, odată amenințat cu procese, Facebook reinstaurează postările șterse.

Puteți urmări un reportajul realizat de BBC în care un avocat și-a făcut deja o afacere din apărarea dreptului la liberă exprimare, dând în judecată Facebook:

Companie privată fiind, Facebook are tot dreptul să șteargă orice dorește. Cu toți știm că platforma este plină nu doar de prostii, dar și de instigări la violență și crimă, iar eliminarea acestora este cât se poate de legitimă și de dorit. Dar în majoritatea cazurilor, cel puțin a celor cu notorietate în România (și, iată, și Germania), nu despre asta e vorba. Pentru detalii, vedeți Banned on Facebook. Cum a ajuns platforma de socializare la cheremul stângii radicale și al trollilor Rusiei.

Cred că în acest moment, după aproape jumătate de an de abuzuri din partea Facebook împotriva noastră, a clienților, singura soluție e să ne mobilizăm și să deschidem procese împotriva companiei (avem deja exemplul de succes din Germania) și, în acelasi timp, ușor-ușor, să renunțăm cu totul la această platformă care își bate joc de utilizatori.

Pe banii nostri, ai clienților care i-au îmbogățit, transformând Facebook în una dintre cele mai prospere companii din lume.

În ultimii 5 ani, începând cu ianuarie 2013, eu am cumpărat, din banii mei, reclamă pe Facebook în valoare 5046 de lei, adica 1308,5 dolari. Cred ca ar fi înțelept din partea mea să mă gândesc serios dacă nu ar trebui să îi dau în judecata și să le cer banii inapoi. Poate și ceva în plus, pentru neplăcerile create în ultimele patru luni.

autor: Costin Andrieș

18 gânduri despre “Poate ar trebui să dăm în judecată Facebook. Germanii deja o fac

  1. Nu numai userii conservatori din Romania (sau Germania) sunt suspendati aiurea de Facebook.
    Eu sunt din Israel si am fost suspendat pentru comentarii in romaneste, dar si pentru altele in engleza, de exemplu o ironie la adresa lui Obama.
    In acelasi timp, am reclamat comentarii in care se propaga „indepartarea fortata a tuturor evreilor din Israel” sau „voi trebuie sa mergeti in si prin infern pentru ca luati partea celor ce au ucis in numele lui „Dumnezeu”. Raspunsul FB a fost ca aceste comentarii NU violeaza „standartele comunitatii”.
    Deci indemnuri explicite la asasinat, proslavirea genocidului si incitarea la ura antisemita sunt toate conforme normelor lui Zuckerberg.

    Ar fi excelent Facebook e data in judecata si facuta sa plateasca pentru discriminare pe baze rasiale si politice si pentru suport pentru terorism.
    Daca persista, Facebook trebuie desfintata, sa faca loc retelei sociale apolitice.

  2. Poate totuși ar trebui să nu-l mai folosești din prima, dacă nu-ți convine. Închizi contul și gata. Sau nu mai intri niciodată pe Facebook. De ce ușor-ușor? Ce te oprește să-ți închizi contul chiar în seara asta? A, faptul că depinzi de Facebook? Că ai o comunitate virtuală acolo? Nasol, nu-i comunitatea ta, e comunitatea Facebook. Că ai investit bani? Greșeala ta. Sigur, asta o realizezi abia acum, când vezi că te poate bloca fără motiv, dar orișicum, greșeala ta.

    Datul în judecată nu-i o soluție. Datul în judecată e evitarea soluției. Rămânerea, în continuare, într-o stare de dependență față de Facebook.

  3. da, intrase in spam.

    Aldus, nu e asa de simplu, ideea e sa nu blocheze fara motiv. Datul in judecata e o solutie, nu pentru ca ar exista o dependenta de Fb, ci pentru ca ce face e un abuz care trebuie sanctionat.
    Migrarea inafara retelei nu se poate face decat usor-usor, si cred ca se va intampla pentru milioane de utilizatori, daca nu se schimba ceva repede. Iar cu milioanele de ultilizatori, vin si multe milioane de dolari pierderi, pe termen mediu si lung. Nu ca bunastarea lor m-ar interesa.

  4. Ma repet la ce am tot sustinut pa facebook:
    Nu e vorba de Romania sau Germania. In Canada aceasta cenzura face adevarate ravagii, si-n Israel se mai intimpla. Inteleg ca-n Europa si mai ales in Gemania e si dupa niste legi, insa peste tot, de multe ori pe baza de piriri, sint cenzurati cei cu postari de drepata.

    Ziceti ca e companie privata si poate face orice o taie pe chelie. Totusi nu se poate numi si companie publica? Facebook nu-mi da impresia ca ar fi ca o firma de jeans, sa spunem chiar internationala. E totusi altceva… Trebuie sa existe cu ce-i veni de hac in mod legal.

    Problema e ca depinde si de justitie care daca si ea e corupta si orientata stingist…

    (in alta ordine de idei, vad ca in ultimul timp s-a furisat autocorectul si pe ILD, alta porcarie. Cum se poate scapa de el?)

  5. Si asta am mai spus-o:

    Si o companie privata trebuie sa dea socotala, sa se incadreze in niste legi. Dupa cum stiti, in America a existat un caz sau poate mai multe, ca nu este interzisa discriminarea. Trebuie deserviti toti. Aici nu e vorba de o chestiune rasiala (citeodata si asta cind e vorba de subiecte ca Israel, aka evrei), insa de discriminare da – discriminare fata de right-wing users.

    Nu se poate face ceva in directia aceasta?

  6. Asa va trebui sa facem, sa cerem in instanta daune de la FB pentru abuz, cenzura si monopol!
    Daca FB nu ar fi o retea sociala publica, ar avea dreptate Aldus. Asa, faptul ca noi, cei care postam si prin asta aducem FB venituri imense, suntem de fapt niste victime ale acestei, asa zise dictaturi mediatice.
    Postez ce vreau, cand vreau, cu respectarea unor reguli de bun simt.
    Nu le enumar, dar nu o sa amenint sau sa denigrez niciodata pe nimeni, nu fac reclama fara sa platesc si nu public materiale porno si altele.
    FB incaseaza din reclamele cu care ne intoxica si pe care nu avem cum sa le stergem, sume exorbitante.
    Daca tot ma intoxici cu tot felul de prostii de reclame, fara nici o relevanta, ai doua variante: 1. Ma lasi in pace sa postez ce vreau cu exceptiile mentionate 2. Pentru ca „dau” click pe una din reclame sa imi revina o mica suma…
    Nu sunt de acord nici cu obligarea postacilor de a-si publica numele real sau poze. FB are de la formarea contului, toate datele necesare: adresa de mail, telefon. De ce as fi obligat sa ma expun intr-un mediu cateodata ostil?

  7. Costin Andrieş

    Problema e în felul următor: eu la mine în magazin primesc pe cine vreau. Degeaba mă dai tu în judecată pentru discriminare și chestii. Promovarea prin Facebook este o soluție proastă pe termen lung, din exact motivul ăsta: e tarlaua altuia, deci depinzi de altcineva. E ceva ce nu poți controla tu. Și cât timp nu poți controla, ești la cheremul lui.

    Datul Fb-ului în judecată înseamnă, de fapt, prelungirea acestei stări de dependență. Eventual, dacă cumva chiar câștigi, o să mai rămâi dependent de Fb încă un an sau doi, după care Fb o să se închidă sau o să micșoreze reachul organic la 0 și o să urce tarifele pentru publicitate, și ai rămas iar în aer. Atunci ce o să faci? O să dai în judecată Fb că și-a schimbat algoritmul? E tarlaua lor, fac ce vreau.

    Fb e bun doar ca element auxiliar, care să direcționeze oameni spre blogul tău. Dar oameni care să rămână apoi pe blog – blogul e baza. Dacă oamenii ăia nu rămân pe blog, dacă ai nevoie să te promovezi mereu și mereu pe Fb pentru trafic, dacă Fb e sursa ta principală de vizitatori, atunci ai o strategie de promovare greșită. Azi ai putea-o reteza de la rădăcină și crea una nouă, sănătoasă, de la zero. Dar dacă dai Fb în judecată și câștigi, nu faci decât să îți prelungești strategia greșită, pe încă câțiva ani. Într-un final, tot o să pierzi și o să trebuiască să o iei de la zero. Așa că mai bine acum decât peste câțiva ani.

  8. Spatiul de pe facebook a fost considerat spatiu public printr-o decizie juridica. Pe seama acestei decizii, au fost dati in judecata oameni si pusi sa-si stearga comentariile defaimatoare. Acest lucru a fost posibil pentru ca existau deja legi care privesc calomnia in spatiul public. Pe acest considerent, interzicerea, stergerea sau banarea unor voci pot fi incadrate la cenzura.

    Un al doilea motiv pentru care comportamentul gratuit si imprevizibil al tovarasilor de la facebook poate fi numit cenzura este urmatorul: facebook este o companie privata considerata a fi cea mai mare creatoare de continut, fara ca vreun slujbas al lor sa creeze ceva. Toti creatorii sunt clienti lor, adica noi toti. De aceea, facebookul te intampina cu mesajul „la ce te gandesti”, pentru ca pe seama ta isi face banii. Daca toti s-ar rezuma la dat like-uri la pagini goale, facebookul ar disparea de pe piata. Facebookul este ca un ziar mare in care noi toti suntem ziaristi, un ziar care ofera atat continut de calitate, cat si continut tabloid. Orice stergere a unui comentariu devine astfel egala cu cenzurarea unui jurnalist, sa zicem, care s-ar intampla la o publicatie.

    Daca unui jurnalist i se interzice publicarea unui articol de catre patron, sau este dat afara din aceste motive, nimeni nu se indoieste ca avem de-a face cu cenzura. Mi se pare foarte ciudat ca in cazul facebook multi pun sub indoiala cenzura practicata de facebook, mai ales ca aceasta se petrece din motive politice. Actiunile din ultimul timp ale lui Zuckerberg vin dupa ce mai multi politicieni din mai multe tari i-au cerut sa indeparteze din spatiul public virtual ce nu le convine sub hilara acuzatie ca ar fi Hate Speech sau Fake News.

  9. Aldus

    Nu zic că nu ai dreptate – în parte.
    Eu personal așa pun problema. Refuz să mă bag pe FB. Și am mulți prieteni de care îmi pare tare rău că-și pierd timpul pe FB. Pe unii i-a prins molima așa de tare, încât au ajuns de nerecunoscut.

    Dar lucrurile sunt mai complicate, din pricina faptului că FB a ajuns foarte mare.
    O fi o chestie privată, dar e deja mult prea mare ca să nu ajungă să pună probleme mari, inclusiv de securitate, în condițiile războiului hibrid.

    Nici dpdv al protecției consumatorului, ca să-i zic așa, nu e ok ca acest forum, care se declară deschis, democratic, nu-știu-mai-cum, să canalizeze în mod activ toate mințile spre extrema stângă.
    OK, dacă e așa, să-i zică atunci „Redface Book”, să-i pună pe siglă o seceră, un ciocan, o pușcă palestiniană, mutra lui Che sau a lui Lenin, și atunci e măcar o treabă cinstită. Cine nu face parte din sectă, nu mai pierde vremea pe acolo. E normal, ca utilizator, să ceri și să aștepți ca produsul din cutie să fie exact ce scrie pe cutie, nu altceva.

    Din aceste motive – mărimea enormă, cu toate implicațiile influențării opiniei publice la asemenea proporții, în plus lipsa de onestitate a adiministratorilor în privința direcționării ideologice extreme a întregii șandramale – nu e suficient să plece Costin de acolo. Sau Ștefan. Sau amândoi. Și Silva. Iar eu să nu mă înscriu.

    Aici treaba e deja mult prea avansată și nu se mai rezolvă doar prin mecanisme de piață, cum cred cu religiozitate unii liberali.
    Nu e destul ca cei cărora nu le convine FB să plece, sau să nu vină, sau să pună ei de altă rețea.
    Deja problema depășește nivelul „cumpăr de la altă prăvălie”, sau chiar „de la altă rețea de supermarket-uri”.
    La aceste dimensiuni ale problemei nu e nimic deplasat în a cere ca autoritățile, guvernele, resorturile de apărare, NATO, să facă ceva.
    E chestie de subsidiaritate. Iar treaba se înscrie în fișa postului Statului civilizat, democratic și minimal.

  10. „nu e ok ca acest forum, care se declară deschis, democratic, nu-știu-mai-cum, să canalizeze în mod activ toate mințile spre extrema stângă.” (/Anca Cernea)

    Sa nu uitam ca s-a pus problema si nu putin, in subiectul „Collusion with Russia” in alegeri, ca Rusii au cumparat niste adds care sa-l avantajeze pe Trump.

    Daca aceste invinuri au ajuns sa fie dicutate la un asa inalt nivel de importanta, nu se poate spune ca facebook este ca un supermarket cu care proprietarul Tzuki face ce vrea.

  11. Cu riscul de a fi Captain Obvious si cam lung (cer scuze anticipat):

    Am observat de muult ca FB se duce naibii, de cand am vazut cum post-uri idioate sant ventilate de motoarele de stiri sau advertoriale FB (chestii pseudo-religioase, reclame, stiri clar politic-corecte/stangiste, tot felul de tampenii de teoria conspiratiei). Am vazut cum post-uri absolut cretine primesc mii si zeci de mii de like-uri iar chestii decente, de bun simt raman in umbra. Apoi nea Z s-a intalnit cu madam Merkel (e clar ca tanti M. i-a cerut ca FB sa puna piciorul in prag). Pe vremea aia Germania ducea un razboi mediatic sa indulceasca treaba cu ‘refugiatii’ + impunea intregii Europe cum sa trateze problema in media. Si mi-am pus un „note to self”: FB nu e pt idei, pt dialog. FB e doar pt bani, e ca orice alt business.

    Deci FB trebuie folosit doar in cantitati f mici si luat „with a grain of salt” 🙂 De ex esti plecat/emigrat undeva? Ok, ai FB doar sa vezi ce mai fac/cum mai arata prieteni/rude care-s departe. Cand ti-e dor. Atat! Dar NU sa schimbi idei sau sa exprimi pareri. Pt ca intri in ceva periculos, pt FB nu mai esti un lemming linistit, devii un „element reactionar” care incearca sa acapareze audienta FB pt chestii non-FB 🙂 In timpul campaniei lui Trump am avut great fun pe FB cu unul „Snarky Conservative / Dixon Diaz” – uneori cam rasist, dar de cele mai multe ori extrem de ironic si la obiect. Am prevazut in mod corect ca FB o sa-l „ban”. Ceea ce s-a si intamplat. Acum sant altii „Liberal Offender” de ex, cumva mai cuminti, dar care sooner or later au sa fie banned si ei.

    Deci FB, da: au reach, sant multi net users acolo, dar solutia nu e sa discuti la ei, pe FB. Nimic. Solutia e doar sa atragi spre platforma proprie. A se vedea cum fac de ex M Steyn sau Rebel Media. Prezenta lor pe FB e minimala, doar link-uri la posturi pe site-ul propriu. Si nu cu paid ads pe FB, asta e ca o rana deschisa. FB au sa ceara tot mai mult pt „reach” pt oferte de tot felul. NU. Zero. FB nu merita banii mei. Asa cum nici Hollywood nu merita banii mei (sa cumpar filme etc). Iar despre datul in judecata? Probabil; in cativa ani o sa va recuperati banii (Doamne ajuta), dar cred ca intelegeti ca deveniti un fel de „forever pariah”, nu?

    Cat despre Stanga in Romania? Da, toate leprele PSD stiu la perfectie sa foloseasca FB complaints/reports etc. E unul din mecanismele la care au expertiza inca de pe vremea PMR/PCR: dezinformari/manipulari/acuze „out of context” etc. A se vedea ce mizerii au facut cu originalul PNTCD, cu PNL-ul adevarat. Plus, leat 2018 cred ca s-au modernizat, au si niste mici „atentii” financiare date unor sus-pusi FB pt chestii de genul „nu ma uita”. E de asteptat acum sa raporteze TOT. Am vazut cum DPA (care e absolut decent) a fost „banned”. Evident a deranjat niste „activisti” 🙁

    Iar global, Stanga deja a inghitit de mult 80-90% din toata media clasica (TV/ziare), urmatoarea reduta e online-ul. E evident ca (si) FB a cazut. Probabil Twitter is next. Dupa care au sa umble la „hate speech” pt wordpress/blogger iar ultima batalie va fi lupta directa cu site-urile inregistrate.

  12. @Anca Cernea

    Eu mai sus am avut în vedere strict perspectiva Facebook-ului ca mediu de auto-promovare. Altfel, sigur că subiectul are mai multe dimensiuni și poate fi discutat și din ale perspective. Dar strict ca bloger, nu cred că-i o idee bună să depinzi de Facebook.

  13. „Problema e în felul următor: eu la mine în magazin primesc pe cine vreau. ”

    Corect. Numai ca nu ati dus comparatia mai departe.

    A pasi in magazin este echivalent cu a vizita o pagina de Facebook ca utilizator de internet neinregistrat pe platforma respectiva.

    Odata ce ati primit in magazin o persoana cu bocancii murdari de noroi -echivalentul unui utilizator cu background ideologic public in online- se cheama ca deja ati facut un compromis. La fel si Facebook [care nu a pus niciodata vreun averstisment legat de partizanatul politic in online].

    Odata ce ati permis persoanei cu bocancii innamoliti sa achizitioneze un bun din magazinul dumneavoastra se cheama ca ati dus compromisul pana la capat si din acel moment nu mai puteti emite pretentii asupra comportamentului necivilizat al clientilor [ce consta in ignorarea presului de la intrare]. A achizitiona un bun/serviciu intr’un magazin este echivalent cu inregistrarea ca user pe facebook si achiesarea la termenii gazduirii. Ceea ce numim ‘cont’ pe facebook este echivalentul unui contract de servicii asemanator locatiunii/comodatului. Aparent, pe spatiul oferit de Facebook nu se plateste o chirie si atunci am putea vorbi de un soi de comodat virtual; in fapt o chirie nu trebuie sa fie baneasca, ea poate consta intr’o contraprestatie, de pilda acceptarea unor reclame, si atunci mai curand ‘contul’ este un contract de inchiriere, chiar daca caracterul oneros al conventiei este dificil de decelat.

    Ca atare, asa cum dumneata, proprietar de magazin, nu poti pretinde cumparatorului inapoierea bunului sub justificarea subiectiva si lipsita de temei legal ca acesta a murdarit pardoseala magazinului, tot astfel Facebook nu poate confisca retroactiv chiriasului spatiul digital pus la dispozitie la un anumit moment in trecut cand anumite reguli se aplicau sub justificarea ca oricand poate modifica regulile, in mod arbitrar si unilateral, fara sa dea socoteala nimanui. In fapt, Facebook poate fi pusa sa dea socoteala asupra actiunilor sale abuzive asupra clientilor [adica partilor contractante] in baza codului Civil, iara nu in baza Constitutiei, caci nu este vorba de o incalcare a dreptului la opinie/exprimare [nu exista nicio dovada deocamdata ca operatorii Facebook au ordin pe unitate sa stearga mesajele postate de useri in baza unei linii trasate ideologic], ci de o incalcare a drepturilor civile, recte a dreptului de folosinta pe care ‘contul’ Facebook in ofera userului. Acele texte care au fost sterse de catre un operator/robot Facebook fara un avertisment, fara posibilitate de a contesta printr’o procedura interna, sunt proprietatea userului [„You own all of the content and information you post on Facebook” – pagina de ‘Termeni’ a facebook], si, chiar daca cedezi fara sa stii o parte din atributele proprietarului [primesti spatiu digital si oferi in schimb continutul intregii lumi] , ai dreptul de a’ti proteja existenta patrimoniului, chiar daca este vorba de cel virtual. Chiar platforma Facebook iti recunoaste -nu avea cum altfel- proprietatea teoretica asupra textelor pe care le publici. Ca atare, orice persoana vatamata de actiunile Facebook poate ataca civil platforma, pentru ca Facebook NU este un club, ci o societate comerciala si se supune normelor de drept civil si comercial.

    Cenzura in mediul privat este in esenta furt si/sau distrugere de proprietati si/sau tulburare de posesie/folosinta. Eroarea multor comentatori e de a trata chestiunea in paradigma cenzurii institutionale. Nu este cazul retelelor media private; atata timp cat ‘termenii’ contractului cu Facebook nu expun conditii stricte si limpezi asupra continutului ideologic, si atata timp cat textul cenzurat nu incalca regulile existente la data inregistrarii ori vreo lege in vigoare, atunci orice user este indreptatit sa atace in justitie abuzurile precum stergerea, editarea, blocarea arbitrare decise unilateral de companie.

    „Promovarea prin Facebook este o soluție proastă pe termen lung, din exact motivul ăsta: e tarlaua altuia, deci depinzi de altcineva.”

    Nu. Nimeni nu se poate promova doar prin sine, prin propriile puteri, fara recursul la piata, la uneltele sale, la jucatorii sai. E ca si cand ai sustine ca singurul om politic puternic si independent e acela care’si urla cuvantarile de la gura pesterii, unde nu plateste chirie nimanui. in fapt, nu exista vreo structura media care sa ofere garantii absolute de independenta editoriala, si oriunde ai publica tot depinzi de cineva, chiar si ca blogar; ca atare, ceea ce se intampla astazi cu Facebook se poate intampla maine cu orice tarla de blogari de oriunde. E firesc ca presiunile etatiste sa inceapa cu cei mai mari jucatori de pe piata ideilor; e ca atunci cand te’ataca o haita de maidanezi, te’nconjoara si instinctiv, de disperare, ripostezi atacand la randul tau pe cel mai vocal si masiv, pe cel mai tupeist dintre ei, pe masculul alfa. Politrucii corupti si tradatori europeni [in frunte cu cei germani] incep sa simta cum se umfla tarata revoltei in oameni si incearca sa le taie din fasa capacitatea de a se organiza/mobiliza. Asa se explica asaltul pe cai legale asupra Facebook [dupa ce au incercat pe cai personale, prin amenintari si santaj]. De fapt legea germana a „inlantuirii internetului” [Netzwerkdurchsetzungsgesetz] tinteste efectiv Facebook, pentru ca se aplica exclusiv platformelor cu peste 2 milioane de useri.

    [cu scuzele de rigoare pentru lungimea comentariului]

  14. Facebook ii proprietate privata asa ca poate bana pe cine vrea.Conservatorii din America trebuie sa isi faca facebook-ul lor si sa inceteze sa se tot planga. Pana la urma ca conservator nu poti incalca dreptul la proprietate privata.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.