Răzbunarea comuniștilor

    Print Friendly, PDF & Email

    Pentru a  realiza noul tip de societate din visele lor, şi anume, societatea comunistă, comuniştii, de la Marx şi Engels citire trebuiau să deţină puterea absolută. Pluralismul este exclus – un singur partid, o singură ideologie; o singură părere, un singur glas. Dar, pentru aservirea totală a societăţii,  numai cucerirea puterii politice nu este suficienă. Partidul comunist trebuie să devină obligatoriu şi o putere economică. Singura. Fără concurenţă.

    Partidul Comunist din România a obţinut puterea politică cu ajutorul Armatei Roşii şi prin fraudă electorală. Puterea economică a dobândit-o prin spolierea populaţiei. Partidul  a  confiscat tot  ce se putea confisca de la cetăţeni. A confiscat ţara cu totul. Şi a numit asta, cu emfază şi cinism – NAŢIONALIZARE. Care constă în confiscarea mijloacelor de producţie: „pământul, pădurile, apele, subsolul, materiile prime, uneltele de producţie, clădirile industriale, mijloacele de comunicaţie şi transmisiuni, etc.”(Mic Dicţionar Filozofic, ed. stat pentru literatură politică, 1955). După mintea comuniştilor, proprietăţile private ale celor care alcătuiesc naţiunea sunt ceva în afara conceptului de naţiune. Avuţiile conaţionalilor nu fac parte din avuţia naţională. Ele devin avuţie naţională numai după ce ajung în proprietatea partidului. Mai precis, a nomenclaturii comuniste – noua clasă. Nu a statului, statul fiind el însuşi confiscat. A fost prima confiscare. Şi s-a născut partidul-stat. (cuvântul etatizare nu era niciodată întrebuinţat; folosirea cuvântul naţionalizare îşi are rostul doar în cazul preluării proprietăţilor de pe un teritori naţional deţinute de persoane fizice sau juridice străine; acestea putând rămâne în poseia  statului care naţionalizează, adica etatizate, ori pot fi vândute unor conaţionali). Ceea ce comuniştii au numit şi încă mai numesc  „naţionalizare”, lăudându-se cu aceasta, a fost o acţiune de jaf şi crimă organizată la scară naţională.

    Aşa numita agricultură socialistă a fost în realitate o nouă formă de iobăgie. Prin „naţionalizarea”mijloacelor de producţie ţăranii au fost deposedaţi de pamânt, de animalele de povară, de utilajele agricole. Toate au trecut în mâna partidului stat. Ţăranilor li  s-au permis să deţină un loc de casă şi li s-au dat şi puţin teren agricol în folosinţă. Ca în vremea clăcii, pentru a putea păstra acel teren trebuiau  efectuate un număr de zile de muncă  pe pământul CAP-urilor, care nu mai erau în  proprietatea unor moşieri ci a  partidului stat devenit moşier. Nu mai erau obligatorii 12 zile de muncă  pe an ca pe la 1800, ci cu mult mai multe . E drept, ţăranii  primeau în funcţie de numărul de zilele de muncă efectuate ceva produse  agricole, foarte puţini bani şi  nu mai plăteau dijmă.

    Partidul-stat a fos stăpânul României, nu conducătorul ei.

    Revoluţia declanşată în decembrie 1989 a fost rapid  confiscată de către  comunişti. În ciuda măsurilor criminale de represiune luate de resturile Partidului comunist, regrupate şi reorganizate de Ion Iliescu ( unul din produsele şi stâlpii sistemului criminal) într-un nou partid – Frontul Salvării Naţionale, cu sprijinul celor trei instituţii de represiune ale PCR-ului, securitatea, armata şi miliţia, comuniştii nu şi-au mai  putut păstra puterea absolută. Regimul comunist, despre care, datorită faptului că cele trei instituţii erau militarizate, putem spune că a fost o dictatură militară, s-a prăbuşit. Nomenclturiştii şi aparatcikii şi-au pierdut astfel privilegiile. Temându-se că românii or să-şi ia ţara înapoi şi că astfel ei vor pierde întreaga avuţie a partidului – România – pe care ei au păzit-o şi au administrat-o s-au repezit ca hienele să profite cât mai mult de pe urma faptului că încă mai aveau în mâinile lor toate pârghiile economiei, că încă mai aveau , ca să zic aşa, acces la „ butoane” şi să se îmbogăţească.

    De 26 de ani FSN-ul, metamorfozat în PSD (care se pretinde social-democrat) plus partiduleţele apendice ale acestuia jecmănesc şi sabotează fără odihnă şi scrupule ţara.

    „Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă…” ne îndeamnă Imnul Naţional, care începe tot cu un îndemn : „Deşteaptă-te române !” Eu vă spun că dacă nu acum, nu se va întâmla  niciodată. Dacă nu acum, veţi omorâ viitorului copiilor şi nepoţilor voştri, care mai târziu vă vor blestema. 

    The following two tabs change content below.
    Corneliu Sâmpălean

    Corneliu Sâmpălean

    Corneliu Sâmpălean

    Latest posts by Corneliu Sâmpălean (see all)

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.