Sociologul Mircea Kivu a turnat la Securitate. Aflăm acum, la aproape 30 de ani de la căderea comunismului

    Print Friendly, PDF & Email

    Sociologul Mircea Kivu a turnat la Securitate. Aflăm acum, la aproape 30 de ani de la căderea comunismului, şi nu pentru că l-a apucat pe el căinţa, ci pentru că a dezvăluit Sabin Orcan, şeful ziarului de la care Kivu a fost pus pe liber.

    N-a fost un angajament semnat în studenţie, de cineva doar ieşit din adolescenţă, ci de un om pe la 30 de ani.

    N-a fost doar o semnătură, ci omul a turnat în mod repetat.

    N-a turnat personaje nefaste, ci colegi de muncă, oameni din jurul său.

    S-a terminat cu comunismul şi Kivu a devenit personaj public. Nu a mărturisit public.

    Poţi să înţelegi. Poate că e un lucru pe care să-l spui doar celor afectaţi de josnicia ta. Să te duci să le ceri iertare fiecăruia în parte. Dar este mai greu să înţelegi de ce Kivu n-a avut nicio reţinere în toţi aceşti ani să se manifeste ca voce a societăţii civile, ca formator de opinie, ca personaj care ieşea în public să prezinte nu atât fapte, cât păreri personale, atâta vreme cât ştia că n-are un trecut prea demn.

    Iar acum, odată ce s-a făcut public că Kivu a fost un turnător ordinar, adică un ins parşiv care pe de o parte interacţiona amical cu colegii, iar pe de altă parte spunea Securităţii lucruri care ar fi putut complica viaţa acestora, tot el este victima. Kivu zice că delaţiunile lui au fost fără consecinţe, ca într-o matriţă în care a turnat apă chioară, cu care Securitatea n-avea ce să modeleze, dar de ce l-ai crede?

    Prieteni şi abonaţi de-ai săi însă, i-au apreciat spovedania aspectuoasă şi utilă ca milieul de pe televizor. I-au găsit şi scuze, iar zeflemeaua şi înjurăturile l-au vizat în special, cam cum se întâmplă de obicei, pe cel care a făcut dezvăluirea. Cei mai mulţi dintre aceşti susţinători ai lui Kivu ţi-ar condamna fără rezerve un sistem dictatorial (cei mai mulţi, nu chiar toţi), dar găsesc scuze pentru fiecare rotiţă şi angrenaj ale sistemului.

    Greu de înţeles logica asta. Unii îl compătimesc pentru că în ultimii ani au împărtăşit aceleaşi idei şi, mă-nţelegi, nu poţi să-l laşi pe-al nostru la greu, oricât de infam ar fi. Pe alţii pur şi simplu nu-i ajută mintea să înţeleagă că sistemul comunist nu era o structură abstractă, ci un lanţ de oameni, iar fiecare om care ar fi refuzat sau ar fi ieşit din acest lanţ, ar fi grăbit cel puţin infinitezimal căderea lui.

    Am scos din lista de Facebook mai mulţi dintre cei care au apreciat această postare arătându-şi grija pentru Kivu. N-am făcut-o vindicativ, ci pur şi simplu pentru că mi se pare că n-am ce să împart cu aceşti oameni.

    The following two tabs change content below.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.