URSS s-a destrămat, formal, dar de facto, continuă să existe prin crima organizată

    Print Friendly, PDF & Email

    Cum aduci o populație la starea în care să nu mai știe de ea? Simplu – prin sărăcire continuă, forțarea spre emigrare, alienare, disperare a celor mai drepți din rîndurile ei, și prin ticăloșirea morală, prin propriul exemplu, a celor rămași. Teza lui Charles King nu stă în picioare: clasa politică moldovenească, prin subordonarea și complicitățile cu lumea rusă, inclusiv cea mafiotă, nu este o categorie inocentă, care după 90 s-a pus pe clădit statalități și independențe pentru că așa le-ar fi dictat „o majoritate populară”. O naivitate mai mare nici nu există. Clasa politică moldovenească este o pecingine, o tumoare malignă pe un corp vlăguit, o bandă nerușinată de hoți și criminali comuniști, care se perpetuează și se reinventează ticălos în noi proiecte vechi de „nații civice” ca să-și salveze fațada, în fața unei populații prea precare, – moral, intelectual, economic, ca să poată reacționa. Dar și cînd populația pare acomodată cu starea de fapt, e o acomodare cu propria depravare și moralitate expirată în chip perfect mimetic față cu „clasa conducătoare”.

    În condițiile perpetuării schemei, cadrelor, reflexelor sovietice și a neîndepărtării, măcar prin lustrație, a consecințelor morale a comunismului, a vorbi despre exprimarea în condiții firești a unei „voințe populare” e absurd. În Moldova nu au fost niciodată alegeri libere. Iar pentru o populație românofonă, de factură rurală, care a ratat modernitatea, sau a trăit-o deturnată, deformată, falsă în comunism, a te baza pe „sondaje”, „barometre”, observații „faptice” și fotografii aeriene superficiale care înconjoară toată dificultatea găsirii explicației, sensurilor, e prostie.

    Eu nu știu cîți moldoveni erau pentru unire în 1990. Dar cei care au insistat pe „independență” și „statalitate”, deturnînd o mișcare de renaștere cu prapuri, icoane, colaci, poezii și poduri de flori trebuie să știe mai bine… Pentru că prapurii, icoanele, colacii, poeziile și podurile de flori ale moldovenilor au însemnat reproducerea politică, stîngace poate, a identității lor culturale. La nivele de conștiință, după 45 de ani de totalitarism, mai profunde și infinit mai oneste, decît îs ei acum în stare să reproducă „nații civice”. Dic.

    Un comentariu al Argentinei:

    „URSS s-a destrămat, formal, dar de facto, continuă să existe prin crima organizată, dirijată prin serviciile secrete ruseşti, „înfrăţite”, ca şi pe vremea URSS, cu mafia, care deţine controlul asupra unei bune părţi a clasei politice de la noi [în Republica Moldova]. De aici şi sondajele defavorabile Unirii: mafia se uneşte, căci banii ruseşti nu-i mai ajung, dar are nevoie să ţină populaţia în aceeaşi scavie, iar cultivarea românofobiei este cea mai uşoară metodă de a preveni o eventuală Unire.” (Argentina Gribincea)

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.