Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Vadim Tudor şi bâlciul macabrului

Citeam într-o vreme Romare doar ca să văd unde se ajunge cu boala lui Băsescu.
Pentru că Vadim dorea să pară prostimii nu doar pamfletar de calibrul lui Arghezi, ci şi profet, cu putere de a abate răul asupra cui doreşte; omul juca la mistică, iar exaltarea lui se voia precum ţipetele păsărilor despre care se crede că aduc nenorociri, ca lumea să gândească: dacă strigă Vadim, va fi prăpăd.

Deci când voia să dea în cineva, nu doar îl înjura gros – ceea ce el numea pamflet -, ci îi profeţea omului şi tot felul de belele morbide.

Aşa că trei-patru ani Vadim a ţinut-o gaia-maţu, săptămână de săptămână, că Băse nu mai are mult de trăit; avea tot felul de boli, dar cancerul nu lipsea niciodată, era mai mult mort decât viu, se opera prin cele mai scumpe spitale din lume, cu preferinţă pentru Bruxelles şi Tel Aviv, pe banii omului amărât, evident;
– vreun an de Băse a fost în ultimul stadiu al bolii – erau zile în care efectiv nu se putea ţine pe picioare, scuipa sânge negru, cancerul îi mânca tot corpul pe dinăuntru şi deja dădea pe afară;
– când medicii i-au spus piratului că nu mai au ce să-i facă, amantele lui, în principal Udrea, îi aduceau vrăjitoare, care-i turnau în cap cositor topit: o dată venea Baba Neagra, de la Râmnicu Vâlcea, o dată Cati de la Mărăcineni, însoţită de bărba-su, Vasile Şchiopu
boala părea cruntă, implacabilă, dar Vadim avea o nerăbdare;
– ca să dea morţii o mână de ajutor, din când în când revenea cu urarea „nu ţi-ar mai muri mulţi înainte, Băsescule”.

Îl urmăream deci pe Alcibiade, pseudonim sub care scria mai mult Vadim – se cunoştea când nu era el -, doar ca să văd aventurile celui zis bolnavul naţional sau muribundul de la Cotroceni…ce va urma după operaţii peste operaţii, după atâtea vrăji? Ce vine după pragul morţii, în România Mare?…. Aşteptam ziua în care urma să anunţe că Băsescu e mort
şi chiar a venit ziua aia: cel puţin o dată a zis că Băse a fost întors din morţi, prin resuscitare, iar o dată a dat titlu pe prima pagină că Băsescu a murit.

Istoria poate părea un joc dement, dar Vadim n-o scria doar dintr-o plăcere morbidă;
când a murit băiatul acela de la Cârcotaşi, Vadim a jubilat: V-am zis eu că n-o să-i fie bine? O să-ţi vină şi ţie rândul, Găinuşă.

Vadim nu era doar un ţicnit, cum voia să pară. Era o lepră incurabilă. El chiar dorea moartea multora dintre cei care îl criticau sau îl persiflau. Dacă ar fi ajuns şef de stat, azi ar fi fost printre satrapii lumii

Mai trebuie spus că jegul macabru a fost răspândit nonşalant de mai multe publicaţii, televiziuni şi comentatori. Printre aceştia din urmă şi de actualul director al TVR, Stelian Tanase, care a vorbit în mai multe rânduri despre boala incurabilă a lui Băsescu, despre care aflase chipurile din sursele sale de la Cotroceni.

The following two tabs change content below.
Dorelian Bellu

Dorelian Bellu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.