VESTEA, piatra unghiulară a filosofiei, dar și de poticnire

    Print Friendly, PDF & Email

    Vestea este ”ideea” teologiei cu care ”ataci” filosofia, o forțezi să iasă din sine.

    Asta căuta și Noica, o idee, Ideea (conceptul) prin care să atace definitiv Viața. Probabil n-a realizat că găsise deja, căutând: viața-în-perpetuă-ofensivă asupra fatalității este Conceptul, pe care ni l-a lăsat.

    ”Singura soluţie de a nu te lăsa învins de el [materialul vast] este să fii mereu în atac, să nu fii pasiv, lăsându-te cotropit. Cultura, sub latura informaţiei, te înghite dacă nu o ataci cu cîteva idei.”

    Vestea NU este informație simplă, cum o definește DEX-ul pentru o înțelegere facilă, dar cu totul perdantă. Vestea este aducerea la cunoștință, care impresionează sufletul (plăcut, sau nu). În acest sens, orice nouă informație poate veni înveșmântată ca veste, pentru orice căutător pasionat, indiferent de domeniu. NU și invers, însă. Vestea nu vine NICIODATĂ ca o simplă informație pentru psyche.

    ”Întâmplarea” face ca Vestea cea Bună să fie cea care a menținut adevărații filosofi în cotidian, până în zilele noastre. Iar când spun adevărați, mă refer la cei pentru care modul de a gândi viața, de a o interoga, de a se raporta la ea, și de a dezvolta o atitudine specifică, s-a tradus într-un mod de viață, de trai zilnic. După antici, filosofia s-a specializat prin instituționalizare. De la ei încoace, doar creștinii mai trăiesc filosofia. Praxis-ul nu are loc la catedră.

    Apoi, o distincție ce mi se pare esențială în lumea post-post-modernă supra-specializată: în timp ce știința informează în baza experimentului, creștinismul vestește în baza bucuriei celei dintâi, a acelui ”Bucurați-vă! Mergeți și spuneți și fraților”. Vestind, îmbucură, și îmbucurând (impresionând fiece suflet în parte), vestește.

    Observați un științific în pragul unei revelații. Dă pe-afară. E gâtuit de emoție, nu-și spune sec: ”E de natura evidenței”. Și asta pentru că orice Bucurie se cere vestită, se revarsă, nu suferă amânare. Tot astfel, bucuria reînvierii naturii am tradus-o prin ”vestitorii primăverii”, cea a restaurării naturii umane, prin Vestea-cea-Bună. Purtătorii ei s-au numit creștini, după Vestitorul-cel-dintâi (născut din ”Bucuria noastră”), de la care se vor împărtăși bucuroși până la sfârșitul istoriei.

    Bucuria creștinilor este una în doi timpi

    Vestea are virtutea de a in-forma sufletul pe calapodul Bucuriei. Și o face în cel puțin două moduri: Bucuria de a primi o Veste Bună, și Bucuria de a vesti mai departe Vestea cea Bună.

    Orice bucurie vine pe aripile unei vești, sau a unei vestiri. Altfel spus, orice bucurie ne umple inima printr-o Veste și NU printr-o informație. Suntem datori să ne punem în gardă copiii, pe înțelesul lor, dar cât mai curând posibil:

    ”Ghioceii ne vestesc și NU ne informează. Informatorii poartă alt hram, nu țintesc îmbucurarea inimii, ci uciderea ei. Când un suflet primește în sine o bucurie, unica modalitate de a o transmite altcuiva este aceeași cale, pe care a primit-o și el: vestea, sau vestirea.

    Așadar, când doriți să bucurați pe cineva, să o faceți ca și când i-ați aduce o veste și nu o simplă informație. Procedând astfel, veți înțelege ce este bucuria de a vesti, pe lângă cea de a primi o veste.

    Bucuria de a vesti la rândul nostru bucuria primită ține de bucuria de a dărui, de a ne învrednici noi înșine a fi Vestitori pentru ceilalți. Frumusețea asta se întâmplă de fiecare dată când un suflet, plin de bucurie, se revarsă în alte suflete. Vestea se transmite, se perpetuează din bucurie în bucurie, după cum la fel de adevărat este a spune că bucuria se transmite din veste în veste, NU din informație în informație. Este, în fapt, proba de foc a timpului pentru Adevăratele Vești, faptul de a nu deveni, după o vreme, simple informații, cum pățesc revelațiile din câmpul potențialității/științei.

    Istoria bucuriei și a vestirii, sau a veștilor în lume (necuprinsă în istoria oficială a înaltelor foruri didactice) o numim Tradiția Vestirii sau Tradiția Bucuriei.

    Vestea Nașterii Mântuitorului din Fecioară e singura Veste ce ne va bucura până la căderea Nopții, și singura Bucurie, pe care nu vom înceta a o vesti până la reîntâlnirea cu Părintele Luminii.”

    Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea (Luca 16, 16)

    CRĂCIUN FERICIT, fraților! Și BUCURAȚI-VĂ!

    Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născatoare de Dumnezeu te mărim.

    BUCURĂ-TE, BUCURIA NOASTRĂ!

    The following two tabs change content below.
    “Numai creştinismul face indivizi puternici” / “Elitele creştine sunt ale celor puternici, care prin dăruirea şi sacrificiul lor sunt nu doar buni, ci înfricoşători de buni!” (Constantin Noica)

    Un gând despre “VESTEA, piatra unghiulară a filosofiei, dar și de poticnire

    1. O singură remarcă: pentru a vesti bucuria trebuie musai să te situezi pe unda (adierea) Spiritului, iar apoi vestirea este în Adevăr. De aceea „Tatăl caută adoratori în Spirit și Adevăr”.
      Mulțumim pentru revestirea dvs. care vine din Unica Veste Bună- Evanghelia!

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.