1 milion de manifestanți!

I-am arătat fiului meu un film pe internet, asta ca să înteleagă ce forță e televiziunea. În ianuarie 90, demonstrația a jumătate de milion de oameni (imaginile vorbesc de la sine) nu însemna nimic, pentru că televiziunea nu o difuza. Azi câteva sute de protestatari, televizați nonstop, se transformă în fenomen social.

Explicații necesare

Imaginile (de mai jos, începând cu min.6 și 22 sec.) sunt luate de pe uriașul postament de beton ce ocupă, la vremea respectivă, centrul Pieței Romane. Acolo se postau reporterii de televiziune străini pentru a filma și transmite imagini cât mai sugestive ale uriaselor manifestatii anti-comuniste din București.

Reportajele transmise din inima evenimentelor erau preluate de toate posturile de televiziune din Europa, Statele Unite sau Japonia. În timpul acesta Televiziunea Romana „Libera”, singurul post de tv. la vremea aia, transmitea programe muzicale, balet etc, iar la „Telejurnalul de seară” românii erau „informați” ca în București 2-3000 de manifestanți umblă aiurea pe străzi în loc să se ducă la serviciu!

TVR transmitea, înca din 7 ianuarie, condiționatilor, mesajul subliminal: „Revoluția înseamna acum muncă”, în timp ce ziarul Adevarul(fosta Scânteia) relua pe 30 ianuarie mesajul pe prima pagina: “Oamenii de bine se gândesc acum la munca”. Mesaj normal și logic: „NOI am pus mâna pe putere, voi treceți la muncă.” Despre mitingul din 12 ianuarie, tovarășul Darie Novaceanu – seful ziarului Adevărul, un adevărat profesionist al propagandei, înaintașul celor care azi incită la revoluție asezați comod în studiorile de televiziune – spunea: ”Nu, poporul nu se află în acest spațiu al rușinii și oportunismului(acolo eram noi, huliganii). La orele acelea poporul se afla în patria sa, în casele, în uzinele și în câmpiile sale. Pe râurile și în munții săi.”

Azi, celor câteva mii(în toată țara) care protestează zilnic, de dimineață și până seara, în fața camerelor de televiziune, păpușarii din studiouri nu mai au interesul să le inoculeze ca “Revoluția înseamnă muncă”. Asta vor face după ce vor pune iar mâna pe putere.

http://ddsr.wordpress.com/2009/10/02/12-01-1990-%E2%80%93-ceata-si-golani/

12 ianuarie 1990. “Îl vreţi pe Iliescu jos?” , “Moarte securiştilor!”
Zi de doliu naţional, oamenii depunea flori, aprindea lumânări, plângeau, comentând declaraţiile liderilor FSN, în presa straină, prin care aceştia nu se deziceau de comunism. Din Piaţa Universităţii, se creează o coloană care creşte, ajungând la Palatul Victoriei, unde se cere dialog cu reprezentantii Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN). Cererile manifestanţilor: alegeri libere sub egida ONU, adevărul despre terorişti, despre numărul real al victimelor revoluţiei, aflarea şi pedepsirea vinovaţilor, scoaterea în afara legii a PCR şi distribuirea patrimoniului său către toate partidele nou create, reintroducerea pedepsei cu moartea (în scopul pedepsirii teroriştilor), declaraţii publice ferme ale noilor conducători cu privire la opţiunile lor politice şi la poziţia lor faţă de comunism.

Forţat de protestatarii din Piaţa Victoriei, la 12 ianuarie 1990, spre seară, Ion Iliescu adoptă 2 decrete: scoaterea în afara legii a PCR şi reintroducerea pedepsei cu moartea; s-a hotărât şi organizarea unui referendum, pe 28 ianuarie, pentru aprobarea celor 2 decrete.

23 ianuarie 1990. “Cine-a stat 5 ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush!”
CFSN – condus de Ion Iliescu şi creat in ziua de 22 decembrie 1989, ca o forţă politică provizorie cu rolul de a gestiona “vidul de putere” şi de a organiza primele alegeri libere – îşi anunţă participarea la alegeri. Ion Iliescu
Susţine pretentiile Frontului de a participa la alegeri, nu neaparat ca “partid politic in sensul istoric şi depaşit al termenului”, ci ca o mişcare cu caracter “larg democratic”; lanseaza conceptul “democraţiei originale”.

28 ianuarie 1990. “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”
In Piaţa Victoriei, miting al partidelor istorice, care adună zeci de mii de oameni ingrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunista ale Frontului şi de hotararea acestuia de a se transforma in partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie, aducandu-şi, tot în Piaţa Victoriei, în partea stangă a palatului susţinătorii, muncitori de la toate marile intreprinderi: I.M.G.B., I.C.T.B., Vulcan, Griviţa Roşie, Electroaparataj. S-a cerut insistent transmisie televizată, in direct; Televiziunea Română “Liberă” a răspuns că nu se poate filma pentru că este ceaţă; la căderea serii, grupuri compacte atacă sediul Guvernului.
In final, au loc tratative intre partidele istorice şi Front. Infuriindu-se pe liderul P.N.Ţ. Corneliu Coposu, care incerca să-l determine să nu transforme F.S.N. in partid politic, Iliescu a bătut cu pumnul in masa: “Doomnu Copoiu, doooomnuu Copoiu, nu mai imi da domle cu sula-n coaste!”.

29 ianuarie 1990. “Noi muncim nu gândim”
I mineriadă. In urma apelurilor lansate de Ion Iliescu la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei de 29 ianuarie 1990, Bucureştiul va fi invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri, topoare, să “restabileasca ordinea” şi să “apere” Frontul de partidele istorice.
Devastează sediile principalelor partide de opoziţie şi bat oamenii pe stradă pentru singura vină de a purta blugi, ochelari sau de a avea figuri de intelectuali: “Moarte intelectualilor!”

8 februarie 1990. “FSN, FSN du-te in URSS”
Manifestaţie în Piaţa Victoriei, împotriva comunismului, a securităţii şi a restauraţiei. Activiştii din conducerea FSN încercau, prin toate mijloacele, să conserve comunismul, dându-i o faţă umană, refuzau să dea informaţii despre Securitate, să deschidă arhivele, sau să prezinte un plan de înlăturare a celor compromişi. Conform scenarilor deja cunoscute, agitatorii infiltraţi vor conduce la escaladarea violenţei, la atacarea cladirii guvernului, şi la arestarea a 102 persoane.

11 martie 1990. “Apel din Timişoara, trezeste, Doamne, ţara”
La Timişoara are loc un mare miting, prin care oraşul-simbol al Revoluţiei Române lanseaza Proclamaţia de la Timişoara, chemând, în numele idealurilor revoluţiei, întreaga ţară să susţină realizarea lor: democratizare, privatizare, distrugerea structurilor securisto-comuniste, convieţuirea tuturor naţionalitaţilor. Deja celebrul punct 8 cerea “ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”.

——-
28 ianuarie 1990 – din tainele tratativelor intre ion iliescu si partidele istorice
sursa: cotidianul psd, dimineata

[…]
Ion Ratiu – Permiteti-mi si mie raspunsul, in cateva cuvinte. Abia am sosit in tara, ca sa aduc si eu obolul meu la crearea democratiei aici, si imi permit sa va sugerez ca, in conceptia Occidentului, un Front este o conceptie totalitara, fiindca un Front reprezinta intregul evantai de opinii, de la extrema stanga pana la extrema dreapta. Se integreaza prin forta lucrurilor, prin definitie in a insuma intreaga suflare romaneasca, care vrea sa salveze natiunea si mi se pare ca acest lucru este incorect si neintelept, in primul rand, si cu siguranta, este total nedemocratic in acceptiunea cuvantului in Occident. Daca dumneavoastra intr-adevar – nu indraznesc sa va dau un sfat – vreti sa participati nu ca arbitru si jucator, ci ca jucator, sa aveti un partid, nu un Front care, prin implicatii, sa pretinda ca reprezinta pe toti cei care vor sa salveze natiunea…

Ion Iliescu – Va multumim pentru sfat, dar trebuie sa avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile si nu neaparat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afara. Este tot o chestiune de optiune democratica. Si in Occident sunt formatiuni care nu se numesc partide, dar exista si participa la alegeri. Asa ca in Occident se schimba viziunea despre structuri politice.
[…]

23 ianuarie 2012 – Bleen: 1 milion de manifestanţi? — În 11 zile, au ieşit în stradă, cumulat, în jur de 15 000 de oameni, dacă-i punem la socoteală şi pe cei 7 000 de la mitingul USL. Adică 0.07% din populaţia ţării. Sau 0.1% din populaţia cu drept de vot. În concluzie, se impun alegerile anticipate şi demisia preşedintelui. Asta e singura soluţie.
Din cei 15 000 unii voiau biciclete nu scuturi şi rachete, alţii voiau legalizarea marijuanei, alţii naţionalizarea băncilor, alţii libertate pentru suporteri, alţii reînfiinţarea Universităţii Craiova, alţii voiau pensie pe caz de boală şi un loc de muncă, cîţiva voiau moartea lui Băsescu, foştii angajaţi ai lui Vântu voiau reîntoarcerea robinetului risipitor, angajaţii lui Felix îşi făceau doar datoria de lingăi (vezi şi filmul omagial) şamd
Dar în momentul în care prim ministrul şi partidul de guvernare reacţionează ca şi cum în stradă ar fi fost 1 milion de oameni, nici nu mai contează că au fost 15 000. Efectul creează cauza, mai nou. De mîine nu se va mai îndoi nimeni că în stradă am avut 1 milion de oameni…

Occupy Romania, 1990
 

The following two tabs change content below.

19 gânduri despre “1 milion de manifestanți!

  1. Ma uit la tovarasu’ gradu’, ala din dreapta fotografiei, ala a carui cipilica ne dovedeste ca este membru’ in Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate, ce tine el in mana dreapta. In mana aia, usca-i-s-ar, cu care atras in oameni in decembrie 89, tine acum „certificatul de warrior in Irak”; Irakul si Afganistanul increngaturii lui ginecologice de asasin! Ca pe vremea aia, statea in fotoliu acasa cu sticla de coniac Unirea langa el pe jumate goala, si-si numara miliardu’ luat pentru disponibilizare din armata generatiei lor de culegatori de coceni si de asasini in slujba lui Ceausescu. Manca-i-ar wormsii si assholesii pensia, coliva, costumu’ cu epoleti ultimu’ drum si garsoniera din scanduri… in Romania si-n vecii vecilor. Amin!

  2. Are dreptate, dar el nu ştie. RO-Army de pe front sunt warriors, RO-Army ca el sunt assholes.

    PS: E corect worms? Sunt crescut pe plaiu mioritic şi tot aici am rămas, aşa că n-am centura neagră la engleză. Am totuşi convingerea că nu ‘worms’ era cuvântul pe care-l căuta tovarăsu’ gradu, ci ‘maggots’…

  3. Imaginile de mai sus m-au rascolit ( aveam 20 de ani atunci si sunt din Bucuresti). Pentru ca asa a fost. Inclusiv manipularea grosolana a televiziunii romane ( singura pe vremea aceea). Din acelasi motiv mi se pare foarte util acest articol plus imaginile. Voi raspandi linkul pe toate caile ( facebook, tweeter, mail, bloguri, etc). Pentru ca multi nu stiu, fie pentru ca erau prea tineri sau nenascuti, fie pentru ca nu erau din Bucuresti ( si nu asta vedeau la televizor sau citeau in ziar). Manipularea e aceeasi, pericolul acelasi ( mie mi se pare putin mai rau, pentru ca cei din spatele manipularii nu sunt doar ideologi ci si oameni foarte bogati, foarte puternici, si lipsiti de orice scrupul, fiind , in general infractori, unii dintre ei inca nedovediti). Iar rezultatele risca sa fie aceleasi daca nu trezim mai multa lume la realitate.
    Am o singura completare dle Calahari, la ” noi am preluat puterea, voi la munca” – ” noi am preluat puterea si n-o lasam din mana cu nici un pret” Asta e de fapt mentalitatea celor care ne guverneaza acum. Aceeasi cu cea de atunci. Cu nici un pret…
    Multumesc pentru articol si imaginile postate.

  4. @4 Multumim pentru aprecieri( am lucrat in echipa cu Costin Andries). Aveti, din nefericire, dreptate:pericolul pe care-l reprezinta manipularea si efectul nefast al propagandei asupra maselor, a poporului mult laudat si lingusit in timp ce este pus cu gatul in jug si i se golesc buzunarele, este la fel de prezent azi, ca si ieri. Daca „ieri” o minoritate iesea masiv in strada luptand, animata de idealuri si principii, cu manipularea si propaganda sistemului, azi, multi, din nefericire foarte multi, animati de propaganda si manipularea aceluiasi sistem, voteaza sau ies in strada contra idealurilor si principiilor.

  5. @6@7 Va multumesc ! Am lecturat doua articole excelent scrise! Am sa va mai vizitez blogul. Nu este o amenintare 🙂

  6. Să nu uităm de marșul cămășilor albe. Opinez că a fost cea mai mare adunare din epocă. Un capăt era la Kogălniceanu, celălalt la Romană. Cam ce visa Claudiu C.

  7. @9 El Cucui

    „Marsul Alb” il mai tin minte doar cei care au participat la el, atunci. Pentru cei de azi el nu exista! Ai insa dreptate, „marsul camasilor albe” nu trebuie uitat.

  8. @11 Ioana iti urez mult noroc in cautarea ta! Zic asta si pentru ca ar fi un miracol sa gasesti imagini de la acel magnific mars. La doar cateva zile dupa ce au crezut ca ne-au facut praf si pulbere, au observat uluiti cum o „uriasa pasare alba” se ridica, stralucind, din cenusa.

  9. 🙂 inca n-am gasit, dar perseverez. Intre timp imi mai aduc aminte lucruri si mai scriu 🙂 Simplu. Ca sa inteleaga toata lumea. Inclusiv cei tineri care de abia se nascusera atunci sau erau inca nenascuti. Ei n-au nici o vina ca nu pricep. Au deschis totusi ochii in libertate. Daca nu le povestesti macar ( cand nu poti sa le arati) de unde sa stie? cum sa priceapa? Si lor tb sa le povestesti frumos si cu argumente de tot felul, combinate cu cele pe care le pot intelege pentru ca au acces direct la ele acum, in actualitate . Daca esti sincer, inteleg si te cred, ca-s multi destepti si curati la suflet si printre ei. Chiar multi, sa stii.

  10. @14 ioana h

    Fotografiile lui Andrei Pandele si Logical Song-ul Ioanei Hancu! L-am citit si…tare mi-a placut! Am sa-l trimit si copiilor pe mail, ca sa asculte si ei „povestea”.

  11. Multumesc, Bogdan, si de asemenea, multumesc, Ioana Hincu, pentru ce ati postat aici, am recitit si postarile de anul trecut.
    A fost dureros sa revad cit de mult poate semana acel criminal 1990 re-dezvaluit cu 2012, mai ales cind vad cu stupefactie ca unii pot fi mai prosti, mai inculti politic , mai manevrabili si mai batuti in cap dupa 20 de ani de asa-zisa practica democratica.
    Cind ma gindesc la cei exact 25 de ani pe care ii aveam atunci, si mai si vad matrioska de 80 si ceva de „anisori” cum umbla inca mincind rahat cu dampf de Primaverii, si nu-l scuipa nimeni intre ochi, ma apuca bizdicul!
    Nu stiu ce virsta are copilul tau, Bogdan, dar m-a impresionat gestul tau de a-i arata istoria reala. Cei care uita istoria sint condamnati s-o repete, nu-i asa?

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.