Alexandru Hâncu despre marea criză financiară din 2008

„Marea criză financiară din 2008. De la Washington la Putingrad, de la Caracas la București suntem asigurați că vinovatul e unul și numai unul: capitalismul sălbatic de tip american, o formă de demență colectivă care trebuie eradicată prin intervenția hotărâta a statului. Au fost puse deja în acțiune planuri masive de redresare. În linii mari, diagnosticul e corect, boala vine din America, într-adevăr. Cu o nuanță, totuși: nu de sălbăticia capitalismului e vorba, agentul patogen e altul. Pe vremuri i se spunea socialism.” (Alexandru Hâncu)

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

41 de gânduri despre “Alexandru Hâncu despre marea criză financiară din 2008

  1. O parte a socialismului american in toata splendoarea lui :

    ” Totul a inceput devreme, prin 1960-65, cand pedagogia sociala a fost preluata de ideile liberale ale primei generatii de activisti angajati in corectarea “ deficitului istoric” american.In 1966, acestia au formalizat masuri administrative care ne par azi vechi si oarecum de la sine intelese.Masuri masive de extindere a programelor de asistenta sociala ( welfare) au diminuat pana la imperceptibilitate notiunea de raspundere personala si au pus in legatura criminalitatea cu “ nivelul saraciei “si cu “ discriminarea istorica “a grupurilor “ oprimate…… Pus in miscare fara chibzuinta, mecanismul vietii pe WELFARE a evoluat galopant. In 1970, spun cifre ale Biroului National al SUA, numarul celor dependenti de ajutoare sociale era odata si jumatate mai mare decat in 1966. Asistenta sociala a incetat sa-si respecte numele si a devenit o ecuatie existentiala precara, dar stabila-mai mult,o forma de redistribuire a dreptului la venit, cu care societatea mare se simte datoare fata de “ grupurile oprimate”sau “ dezavantajate”. Pentru prima data in istoria relatiilor juridice si sociale americane, cetatenii de culoare au fost invatati sa creada ca a nu munci, a nu fi paznic al propriului destin si a fi indiferent la ceea ce se intampla si ce ti se intampla sunt drepturi civile, aidoma dreptului la libera exprimare sau a caracterului inviolabil al domiciliului. ” ( Traian Ungureanu )

  2. trebuie sa fii chiar tampit sa nu stii sa faci socotelile… e WELFARE_ul sau „cheltuielile” militare (printre alte „cheltuieli” corporatiste) ca i-au adus in sapa de lemn pe amerikani?
    Trebuie sa fie o mare placere sa latri la LUNA!

  3. 😆 Cheltuielile militare au distrus America si trebuie „sa fii tampit” sa nu crezi SF-ul. Unde ai aflat teoriile astea, tov. Viviana, pe Indymedia si in articolele lui Ernu? Hai, lasa economia si realitatea, du-te pe Pudel Atac, centrul moonbat al natiei, acolo-ti este locul.

    Government Spending Details
    Pensions – 749.6 mld $
    Healthcare – 802 mld $
    Welfare – 502 mld $
    Defense – 847 mld $

    Latra.

  4. E o manipulare de cea mai joasa speta ce spune Alexandru Hancu. Legea reinvestirii in comnunitatiile locale a fost adoptata in 1977 iar bula imobiliara a inceut prin anii 2000 cu o intarziere de doar 25 de ani, oricum, m-am obisnuit cu manipularile cele mai ordinare din partea capitalistilor.

    Inca astept rapunsul la intrebarea de ce crapa capitalismul de cate ori i se acorda libertatea pe care o clameaza atata?

  5. Spre exemplu: Grecia.
    Economia Greciei a crapat ca i s’a acordat prea multa libertate?
    Sau din cauza „cheltuielilor” militare?
    Cat de bine o duce economia nord coreeana?
    Dar cea cubaneza?
    Dar cel mai bine ar fi sa vorbim de cea venezueleana, transformata peste noapte de catre El Presidente – ia zi, cum o duce Venezuela dupa nationalizari?

  6. „E o manipulare de cea mai joasa speta ce spune Alexandru Hancu. ”
    Seriooos? daca te simti asa manipulat iti recomand sa nu’l mai votezi pe Hancu. Ups, Hancu nu’i politician, nasol, nu poti sa’i sanctionezi demagogia, ci doar un eseist vizual care da mura’n gura pe un ton vesel. Dar nu e suficient sa’ti desfaca insidios maxilarul si sa’ti aseze mura pe limba, nooo, e complicata dom’ne operatiunea mura, e si tare pe deasupra, are si seminte, greu de spart intre dinti. Deeeci, era musai ca mister Hancu sa si mestece oleaca mura si s’o vare telectualului plin de anxietati o pasta de propozitii gata analizate, de maxim 3 cuvinte fiecare. Ba, poate n’ar fi bai sa o si digere nitel si s’o regurgiteze spre a o livra gata de transfer in vintre unde isi tine hamangiotul vointa politica. Dar daca nu s’a intamplat astfel si, dimpotriva, capitalistul veros Hancu s’a apucat sa ofere posmagi beton sarmanilor cum sa’i primesti pomana? pai…se poate asaceva…atata rea-vointa? Cum adica dom’nu o lege din 70 sa produca efecte abia in 2000? neaah, nu se poate, nu scrie in niciun manual de drept comunist asaceva, deci nu exista. Degeaba vine propagandistul capitalist Hancu si expune pasii prin care s’a trecut de la facilitarea creditelor pentru homlesi la stabilirea de cote pt banci si infiintarea de institutii tipic cooperatiste de credit, e prea dificil de cascat gura si transmis informatia la creier. mai bine analizezi o cinzeaca la bufet cu filozofii comunali.

  7. @dr. Pepper
    Mai nou, se propune/se discuta despre un faliment partial sau controlat al Republicii Elene. Toata lumea stie ca Grecia este o structura statala mentinuta in viata de capitaluri europene si americane dupa ce toata lumea si-a dat concursul in acea tara sa se minta cu nerusinare.

  8. Mai mult de atat: vin tare din urma Spania, Portugalia, Irlanda, Italia tari capitaliste 100%.
    Mie ce imi place la stangisti este ca de cate ori intervine o recesiune ( un ciclu normal dealtfel) de atatea ori prind curaj: „ati vazut? capitalismu’ cade”.
    apoi baga capu la cutie in perioadele de crestere economica.
    defapt, nu – gresesc – in perioadele de crestere economica o dau inainte cu iarna atomica, incalzirea globala, schimbarile climaterice si cat de rau e capitalismu.
    Recesiunea actuala se datoreaza interventiei statului in economie.
    Iar situatia dezastruoasa – faptului ca inginerii prabusirii economiei au fost votati drept salvatori.
    Exemplu din industria auto americana: GM care a fost nationalizata e pe butuci si traieste din inginerii financiare, Ford care nu a primit bailout – o duce cu mult mai bine.
    In Venezuela, Chavez a nationalizat, printre altele industria de lapte – iar acum produsele lactate se vand pe cartela.
    In tara care este cel mai mare exportator de petrol din America de sud.

  9. ps – eu unul as paria pe investitia israeliana in agricultura si tehnologie decat pe dolarii chinezesti destinati pomenilor sociale.
    nimeni nu vorbeste de economia israeliana care creste vazand cu ochii in pofida razboaielor de care are parte.
    Israeli innovators build new ‘Silicon Valley’
    Israel la randul sau a trecut prin cicluri socialiste si a avut parte de inflatie si caderea economiei.

  10. Morus draga, daca este o manipulare atat de grosolana, sunt sigur ca nu vei avea nici o problema in a explica motivele pentru care lucrurile stau asa. Hai sa vedem cat de marxist esti.

  11. Conceptiile mele „marxiste” sunt ilustrate de urmatorii:

    George Washington – (cu portretul pe bancnota de 1 dolar, primul presedinte al S.U.A.) – la ceremonia de investire ca presedinte a tinut sa poarte haine americane, tesute in Connecticut special pentru aceasta ocazie, si nu haine britanice, de cea mai buna calitate.

    Alexander Hamilton (bancnota de 10 dolari, primul sef al Trezoreriei americane) in „Raportul asupra problemei manufacturilor” prezentat Congresului sustinea necesitatea ca industriile tinere, precum cele americane, sa fie protejate si stimulate de guvern pana ajung pe picioarele lor.

    Ulysses Grant(bancnota de 50 de dolari) – sfidand presiunile britanicilor de a adopta comertul liber in America el a afirmat ca „peste 200 de ani, cand America va obtine din protectionism tot ce va putea obtine, va adopta si ea comertul liber”.

    Andrew Jackson(bancnota de 20 de dolari, primul presedinte al S.U.A. care a platit toata datoria federala) a retras licenta celei de a doua banci a Americii, unul dintre motive fiind ca o proportie prea mare era detinuta de investitori straini si anume un porcent de 30% era detinut de britanici.

    De, pe astia nu i-a invatat Hancu cum e cu piata libera si capitalismul 🙂

  12. ce le mai place marxistilor sa minta.
    si sa scoata din context.

    George Washington – (cu portretul pe bancnota de 1 dolar, primul presedinte al S.U.A.) – la ceremonia de investire ca presedinte a tinut sa poarte haine americane, tesute in Connecticut special pentru aceasta ocazie, si nu haine britanice, de cea mai buna calitate.

    ce demonstreaza faptul ca Washington la ceremonia de investire a purtat haine tesute in CT?
    au gasit marxistii legatura intre marx si washington.
    Doamne! Ce tampenii!

  13. From 1759 to the outbreak of the American Revolution, Washington managed his lands around Mount Vernon and served in the Virginia House of Burgesses. Married to a widow, Martha Dandridge Custis, he devoted himself to a busy and happy life. But like his fellow planters, Washington felt himself exploited by British merchants and hampered by British regulations. As the quarrel with the mother country grew acute, he moderately but firmly voiced his resistance to the restrictions.

    http://www.whitehouse.gov/abou.....washington

    To his disappointment, two parties were developing by the end of his first term. Wearied of politics, feeling old, he retired at the end of his second. In his Farewell Address, he urged his countrymen to forswear excessive party spirit and geographical distinctions. In foreign affairs, he warned against long-term alliances.

    Defapt a refuzat sa mai participe in alegeri dupa cel de’al doilea mandat, iar dupa FDR nici un presedinte american nu a avut mai mult de doua mandate.
    A refuzat sa fie incoronat.

    http://en.wikipedia.org/wiki/War_of_1812

  14. ps

    The War of 1812 was a military conflict fought between the forces of the United States of America and those of the British Empire. The Americans declared war in 1812 for a number of reasons, including a desire for expansion into the Northwest Territory, trade restrictions because of Britain’s ongoing war with France, impressment of American merchant sailors into the Royal Navy, British support of American Indian tribes against American expansion, and the humiliation of American honour.

    asta imi aduce aminte de: http://www.youtube.com/watch?v=gYnyueBB2A8

  15. asta ii invata in scoli: primul marxist al lumii nu a fost marx ci washington.
    al qaeda lupta pentru aceleasi idealuri ca revolutia americana.
    pur si simplu ti se face pielea gaina.
    in schimb nu stiu care e singura democratie din orientul mijlociu.
    si confunda hamasul cu humusul.

  16. Habar n’am daca cele atribuite lui Hamilton, Jackson sau Grant sunt sau nu adevarate.
    Pentru ca nu i’am studiat.
    Dar in privinta lui Washington pot sa tin un pariu 1000/1 ca asta e tot ce sti despre Washington.
    Ca a avut haine fabricate in connecticut.
    Mai mult de atat: fac pariu ca nici macar nu sti care e capitala CT si unde se afla aceasta fara gugal.

  17. Anyway, pe stangisti nu ii poti acuza niciodata ca nu citesc.
    ei stie ce provenienta avea hainele purtate de george la investitie.

  18. ps ps ps
    ca mi’am adus aminte de The Whiskey Rebellion: Taxing ‘Sin’ — Then and Now
    si n’am stiut ca se intampla pe vremea lui hamilton.

    Alexander Hamilton (bancnota de 10 dolari, primul sef al Trezoreriei americane) in “Raportul asupra problemei manufacturilor” prezentat Congresului sustinea necesitatea ca industriile tinere, precum cele americane, sa fie protejate si stimulate de guvern pana ajung pe picioarele lor.

    supertare!

  19. Socialistule, amesteci merele cu perele. Protejarea intereselor americane este una, socialismul este alta. Protectionismul economic are virtutile sale, uneori fiind necesara instituirea sa pentru apararea de produselor de calitate indoielnica (a se vedea miliardele de porcarii produse de China). In schimb, unica virtute a socialismului este impartirea echitabila a mizeriei (sociale, economice si. inainte de toate, morale).

  20. Baieti, inteleg ca pentru voi e un soc sa aflati ca America a devenit o superputere economica prin protectionism agresiv si subventionarea industriei nationale si nu datorita binefacerilor pietei libere, asta e, desprea astea nu afli citind Milton Friedman.

    N-am spus ca toate astea inseamna socialism; sunt doar de acord cu principiile parintilor fondatori care au reusit sa creeze o superputere mondiala. Pe de alta parte politicile liberale implementate de Reagan & co. au reusit, in nici 30 de ani sa puna America pe butuci, datoare vanduta pe la chinezi si pe la te miri cine altii. Asta e, pomul dupa roade se cunoaste.

  21. @22 Exemplu tau de protectionism e o vrajeala, evident America in sec XVIII nu trebuia sa se protejeze de produsele proaste din China ci, cum se vede si din exemplu cu G. Washington, isi porteja productia proprie de concurenta produselor englezesti care erau mai de calitate decat a lor.

  22. am dat un exemplu, socialistule. Puteam foarte bine sa dau altul. Nu am vrut pentru ca acum problemele sunt altele, unele pe care micutii etatisti de teapa dumtale nu le pot pricepe nici daca i-ar lovi in fata. Daca ar facez-om ar fi nevoiti sa isi revizuiasca atitudinea, sa nu mai cante osanale lui carter si altor imbecilli si sa nu mai bata campii cu America sec. 18-19, una care nu mai exista.

    Industria americana exista foarte bine pana sa inceapa a fi ciopartia de colectivsti mai mult sau mai putini stupizi, genul de etatisti care au dus taxele pana la cer si au incurajat lupta de clasa pe fondul prigonirii performantei si meritului. Desigur, problema voastra e Reagan :)), singurul presedinte din uktimii 50 de ani care a incercat sa apropie America de viziunea parintilor fondatori. asa-i trebuie daca nu a fost un progresist consumator de Pudel Atac si progresism!

  23. daca nu iti convine piata libera reagan, te invit frumos sa ne cauti pe la costi rogozanu si sa nu ne mai plictisesti. Vei mai da si de altu ‘dreptaci’ rosii (Bogdan Duca e unul dintre ei), te vei simti ca acasa.

  24. Inca astept rapunsul la intrebarea de ce crapa capitalismul de cate ori i se acorda libertatea pe care o clameaza atata?

    avem un meci de fotbal; fiecare jucator este platit individual si doreste, conform naturii umane, sa inscrie goluri si sa cistige cit mai mult, bani si glorie; pentru asta se antreneaza in fiecare zi, singur si pentru postul sau in echipa, isi observa adversarii si cauta metode de a-i depasi pe acestia; iata ca au aparut unii progresisti, iubitori ai naturii umane, care considera aceste metode invechite; stiinta milenara a sofisticii vine in ajutorul oricarei idei noi, progresiste: scopul jocului de fotbal sint golurile si banii si putem ignora linistiti celelalte aspecte; atunci, pentru eficienta, nu cumva jucatorul ar putea da goluri mai usor in propria poarta? nu cumva ar putea trimite o pasa decisiva unui adversar? n-ar fi mai eficient? de ce ar cistiga doar de la clubul propriu, cind poate primi cel putin o parte din bani de la cluburile adverse? pina la urma, nu e o piata libera? loialitatea fata de echipa nu dauneaza libertatii? intr-o firma, de ce as fi loial angajatilor mei? de ce ei mi-ar fi loiali? nu e o piata libera? de ce sa-mi protejez contractele si relatiile cu clientii buni, de ce sa-mi fac un plan de afaceri? nu-mi restring libertatea? nu e mai bine, mai democratic sa procedez la intimplare, sa angajez, sa dau afara si sa platesc fara vreo regula anume, sa inchei contracte in pierdere sau in cistig, oricum s-ar nimeri? important este sa ma simt liber, sa fiu eficient si sa nu discriminez intre diferitele optiuni in viata.

    thomas morus
    apropo, sustii si restul „programului politic” al free-traderilor din sudul democrat al acelei perioade?

    ai dat un citat din hamilton; el este cel care a incheiat constructia parintilor fondatori, cu partea financiara; n-am auzit pe nimeni sa il considere altfel decit de dreapta (unii birfitori spun chiar ca ar fi reactionar); daca inteleg eu bine ce spui, tu te delimitezi si de hamilton si de marx, pe care ii vezi, din aceasta noua pespectiva, ca fiind in aceeasi tabara; pare fascinant, poti detalia?

  25. Nu este prima oara cand America este acuzata de stangisti isterizati de protectionism si blocare a ‘pietii libere’, deci de franare a capitalismului. E un soi de argument arma-secreta pentru o teza ce oricum nu trebuie demonstrata, un caraghioslac de tzanc in extaz ca la el in ograda gainile cresc mai cornute ca in vecini.

    Piata libera, total lipsita de ingradiri, este in conceptia socialistilor democrati ai secolului trecut acel principiu absolut al functionarii economiei tipic capitaliste, si este firesc sa creada asa ceva din moment ce nu inteleg o iota din opurile liberalismului clasic [in ideea ca le’ar fi rasfoit]. Chiar si astazi auzim tot mai multi birocrati europeni [hartogari cu impresii de economisti si pretentii de politicianism] cum ca dezechilibrele actuale ar fi fost cauzate de subreglementarea pietelor si a miscarii capitalului intre marii jucatori pe pitele de profil. Ceea ce reprezinta o justificare a etatismului augmentat practicat de aceste grupuri de functionari emasculati politic este prezentat de corifeii socialisti drept confirmare a teoriilor lor abracadabrante asupra economiei. un concert hilar de ‘opinii’, dar previzibil, axat pe o arie deja monotona si supralicitata.

    In fapt, capitalismul nu este si nu are cum sa fie incompatibil cu reglementarea, din contra, fara sedimentarea si stipularea expresa a unor norme care sa guverneze activitatea comerciala eminamente contractuala, partile ce incheie intelegeri cu efecte asupra capitalului ar suporta un risc enorm, imposibil de asumat pentru indivizii rationali; desigur, chiar si starea de anomie permite miscarea capitalurilor si a marfurilor, dar nu are cum sa se cheme capitalism, ci despotism tipic feudal, iar participantii pe ‘piata’ extrem de restransa si riscanta vor fi doar acei aventurieri indeajuns de temerari si violenti incat sa’si apere marfurile cu pretul vietii lor si a altora, precum si suficient de lipsiti de scrupule ca sa unga stapanii pietelor locale [delimitate sau nu de granite statale].

    Redundant, dar e musai sa reamintim: reglementarea este de 2 tipuri, dupa emitatorul normelor, publica si privata. mult timp capitalismul primitiv a fost guvernat indeosebi de normele private, adica de cutume, asta pentru ca in acele vremuri conducatorii entitatilor cu atributii in domeniul fiscal/administrativ nu isi imaginau ca s’ar putea transforma peste noapte in eminenti oameni de stiinta economica. pur si simplu competenta reglementarii era monopolul firesc al celor inhamati la jugul mercantil, firesc din moment ce numai experienta si participarea directa putea aduce cunoastere. Iar primele coduri comerciale moderne nu reprezinta decat colectii de norme cutumiare investite cu puterea legii. autorii lor erau inca niste capitalisti. nimeni nu se gandea atunci sa puna piedici investitorilor ci doar sa asigure buna fnctionare a pitelor si protejarea intereselor celor onesti in fata pradatorilor si escrocilor.

    Ceea ce’i dauneaza capitalistului veritabil si implicit pietelor este reglementarea in sensul autorizarii interventiei guvernamentale si chiar a practicarii dirijismului etatist [sau, in termeni socialisti – planificarea centralizata]. Daca o lege asigura perpetuarea statutului de jucator legitim in beneficiul unei institutii de stat NU mai putem vorbi de piata libera. Logic, dar nu si pentru ganditorii progresisti de duminica.

    Nu numai atat, nu numai ca acea piata in care statul [sau o institutie a sa] este un jucator permanent isi pierde libertatea [datorita preeminentei institutionalizate, originare a statului in raport cu toti ceilalti jucatori], dar acel stat care a incalecat deja pietele locale aflate oricum sub oranduirea sa va contamina orice piata externa in care va incerca sa intre ca participant cu presupuse drepturi egale cu competitorii sai de drept privat. Aceasta este cheia in care trebuie citita gandirea politica a politicienilor americani ce au incercat sa protejeze capitalul si pietele abia nascute pe teritoriul us. Intre 2 state cu reglementari diferite ale raportului dintre domeniul public si capitalul privat nu poate exista un flux liber al pietelor si marfurilor. De pilda intre China si Imperiul Britanic, amandoua guvernate de legi atinse de conceptii tipic infractionale ce justifica atacul si raptul etatist asupra capitalului privat, dar in proportii diferite, nu poate exista comert liber, la fel intre Germania si Rusia. Orice piata libera in care se infiinteaza un pradator etatist isi pierde calitatea de vehicul capitalist autonom si, in virtutea parghiilor pe care orice despotat iesit fortat din autarhie le detine, duce la reconditionarea participarii si statutului jucatorilor pe piata; piata, prin contaminarea cu autarhismul recurent al marilor forte etatiste ce au invadat’o devine inchisa, limitata la acei cativa jucatori autorizati de intelegerile ‘la nivel inalt’, adica intre statele cu propensiune totalitara. iar normele ce guverneaza aceste noi piete inchise [situatia clasica a oligopolului] vor fi deduse din numitorul comun al politicilor in materie de economie ale statelor transformate in purtatori legitimi de capital; asa se explica recrudescenta programelor socialiste si implicit a totalitarismului exotic in Europa, prin confuzia eurobirocratilor asupra conceptelor de comert si piata libere, si prin autorizarea sistematica, aiuritoare a participarilor atat pe pietele europene cat si in companiile locale a capitalului extern de sorginte totalitara, indeosebi prin asazisele fonduri suverane de investitii. Halci masive din economia europeana au fost smulse si infulecate de tiranii islamice, prin interpusii lor [de pilda libia lui gadafi cu se ciomagesc acum penetrase chiar si sistemul bancar al italiei, infiltrandu’se adanc in industria acestei tari si provocand o alianta de tip mafiot cu liderul unui klan local de fascisti], de oligarhi rusi si de ‘capitalistii’ de partid si stat chinez.

    Comertul asazis liber, adica anarhic, desprins de necesitatile, dependentele si reglementarile nationale, a devenit visul de aur al socialistilor de pretutindeni, calea de distrugere a capitalismului [in inconstienta lor acesti politruci tot nu’si dau seama ca abandonarea pietelor libere presupune instituirea aceluiasi sistem criminal al planificarii de stat/e si imediat foametea globala]. D’aia are atat de mult suport un OMC, d’aia se risca state purtatoare in mod traditional de masiv capital industrial privat, precum Germania, incheiind parteneriate strategice cu china si rusia. Este pur si simplu aberant sa mai numesti schimburile dintre aceste tari drept comert liber. Pe langa faptul ca piata globala isi pierde firava autonomie fata de factorii etatisti ea ajunge sa fie dirijita de catre fantose ale tiranilor, adica ale reprezentantilor fostelor autarhii. Iata de ce atat de multi americani de opun ‘comertului liber’ global, iata de ce un stat militarist precum Rusia joaca dublu si evita sa fie prins in canonada OMC, operatiune ce dezarmeaza practic orice stat lipsindu’l de parghiile sale firesti, protectioniste.

  26. Nu este prima oara cand America este acuzata de stangisti isterizati de protectionism si blocare a ‘pietii libere’, deci de franare a capitalismului. E un soi de argument arma-secreta pentru o teza ce oricum nu trebuie demonstrata, un caraghioslac de tzanc in extaz ca la el in ograda gainile cresc mai cornute ca in vecini.

    Piata libera, total lipsita de ingradiri, este in conceptia socialistilor democrati ai secolului trecut acel principiu absolut al functionarii economiei tipic capitaliste, si este firesc sa creada asa ceva din moment ce nu inteleg o iota din opurile liberalismului clasic [in ideea ca le’ar fi rasfoit]. Chiar si astazi auzim tot mai multi birocrati europeni [hartogari cu impresii de economisti si pretentii de politicianism] cum ca dezechilibrele actuale ar fi fost cauzate de subreglementarea pietelor si a miscarii capitalului intre marii jucatori pe pitele de profil. Ceea ce reprezinta o justificare a etatismului augmentat practicat de aceste grupuri de functionari emasculati politic este prezentat de corifeii socialisti drept confirmare a teoriilor lor abracadabrante asupra economiei. un concert hilar de ‘opinii’, dar previzibil, axat pe o arie deja monotona si supralicitata.

    In fapt, capitalismul nu este si nu are cum sa fie incompatibil cu reglementarea, din contra, fara sedimentarea si stipularea expresa a unor norme care sa guverneze activitatea comerciala eminamente contractuala, partile ce incheie intelegeri cu efecte asupra capitalului ar suporta un risc enorm, imposibil de asumat pentru indivizii rationali; desigur, chiar si starea de anomie permite miscarea capitalurilor si a marfurilor, dar nu are cum sa se cheme capitalism, ci despotism tipic feudal, iar participantii pe ‘piata’ extrem de restransa si riscanta vor fi doar acei aventurieri indeajuns de temerari si violenti incat sa’si apere marfurile cu pretul vietii lor si a altora, precum si suficient de lipsiti de scrupule ca sa unga stapanii pietelor locale [delimitate sau nu de granite statale].

    Redundant, dar e musai sa reamintim: reglementarea este de 2 tipuri, dupa emitatorul normelor, publica si privata. mult timp capitalismul primitiv a fost guvernat indeosebi de normele private, adica de cutume, asta pentru ca in acele vremuri conducatorii entitatilor cu atributii in domeniul fiscal/administrativ nu isi imaginau ca s’ar putea transforma peste noapte in eminenti oameni de stiinta economica. pur si simplu competenta reglementarii era monopolul firesc al celor inhamati la jugul mercantil, firesc din moment ce numai experienta si participarea directa putea aduce cunoastere. Iar primele coduri comerciale moderne nu reprezinta decat colectii de norme cutumiare investite cu puterea legii. autorii lor erau inca niste capitalisti. nimeni nu se gandea atunci sa puna piedici investitorilor ci doar sa asigure buna fnctionare a pitelor si protejarea intereselor celor onesti in fata pradatorilor si escrocilor.

    Ceea ce’i dauneaza capitalistului veritabil si implicit pietelor este reglementarea in sensul autorizarii interventiei guvernamentale si chiar a practicarii dirijismului etatist [sau, in termeni socialisti – planificarea centralizata]. Daca o lege asigura perpetuarea statutului de jucator legitim in beneficiul unei institutii de stat NU mai putem vorbi de piata libera. Logic, dar nu si pentru ganditorii progresisti de duminica.

    Nu numai atat, nu numai ca acea piata in care statul [sau o institutie a sa] este un jucator permanent isi pierde libertatea [datorita preeminentei institutionalizate, originare a statului in raport cu toti ceilalti jucatori], dar acel stat care a incalecat deja pietele locale aflate oricum sub oranduirea sa va contamina orice piata externa in care va incerca sa intre ca participant cu presupuse drepturi egale cu competitorii sai de drept privat. Aceasta este cheia in care trebuie citita gandirea politica a politicienilor americani ce au incercat sa protejeze capitalul si pietele abia nascute pe teritoriul us. Intre 2 state cu reglementari diferite ale raportului dintre domeniul public si capitalul privat nu poate exista un flux liber al pietelor si marfurilor. De pilda intre China si Imperiul Britanic, amandoua guvernate de legi atinse de conceptii tipic infractionale ce justifica atacul si raptul etatist asupra capitalului privat, dar in proportii diferite, nu poate exista comert liber, la fel intre Germania si Rusia. Orice piata libera in care se infiinteaza un pradator etatist isi pierde calitatea de vehicul capitalist autonom si, in virtutea parghiilor pe care orice despotat iesit fortat din autarhie le detine, duce la reconditionarea participarii si redefinirea statutului jucatorilor pe piata; piata, prin contaminarea cu autarhismul recurent al marilor forte etatiste ce au invadat’o devine inchisa, limitata la acei cativa jucatori autorizati de intelegerile ‘la nivel inalt’, adica intre statele cu propensiune totalitara; iar normele ce guverneaza aceste noi piete inchise [situatia clasica a oligopolului] vor fi deduse din numitorul comun al politicilor in materie de economie ale statelor transformate in purtatori legitimi de capital; asa se explica recrudescenta programelor socialiste si implicit a totalitarismului exotic in Europa, prin confuzia eurobirocratilor asupra conceptelor de comert si piata libere, si prin autorizarea sistematica, aiuritoare a participarilor atat pe pietele europene cat si in companiile locale a capitalului extern de sorginte totalitara, indeosebi prin asa-zisele fonduri suverane de investitii. Halci masive din economia europeana au fost smulse si infulecate de tiranii islamice, prin interpusii lor [de pilda libia lui gadafi cu care se ciomagesc acum penetrase chiar si sistemul bancar al italiei, infiltrandu’se adanc in industria acestei tari si provocand o alianta de tip mafiot cu liderul unui klan local de fascisti], de oligarhi rusi si de ‘capitalistii’ de partid si stat chinez.

    Comertul asazis liber, adica anarhic, desprins de necesitatile, dependentele si reglementarile nationale, a devenit visul de aur al socialistilor de pretutindeni, calea de distrugere a capitalismului [in inconstienta lor acesti politruci tot nu’si dau seama ca abandonarea pietelor libere presupune instituirea aceluiasi sistem criminal al planificarii de stat/e si imediat foametea globala]. D’aia are atat de mult suport politic un organism mutant precum OMC, d’aia se risca state purtatoare in mod traditional de masiv capital industrial privat dar intrate in zodia cancerului progresist, precum Germania, incheiind parteneriate strategice cu china si rusia. Este pur si simplu aberant sa mai numesti schimburile dintre aceste tari drept comert liber. Pe langa faptul ca piata globala isi pierde firava autonomie fata de factorii etatisti ea ajunge sa fie dirijita de catre fantose ale tiranilor, adica ale reprezentantilor fostelor autarhii. Iata de ce atat de multi americani de opun ‘comertului liber’ global, iata de ce un stat militarist precum Rusia joaca dublu si evita sa fie prins in canonada OMC, operatiune ce dezarmeaza practic orice stat lipsindu’l de parghiile sale firesti, protectioniste.

  27. @28 Nu ma delimitez de Hamilton, din contra, cum bine spui el este arhitectul sitemului economic modern american dar, surpriza, principiile pe care el a gandit acest proiect si care reies din Raportul asupra porblemei manufacturilor sunt: protectinism si subventionarea industriei nationale, doua erezii ale ortodoxiei economice capitaliste de azi.

    Si in timp ce noua ni se vand gogosi depre deschiderea pietelor, competitie libera, eliminarea taxelor protectioniste, neinterventia statului in economie vedem ca de fapt America a devenit o putere mondiala tocmai datorita protejarii si subventionarii economiei nationale.

    @Nu e vorba daca imi convine sau nu piata libera ci sa observam niste date economice obiective, astfel, dupa al doilea razboi mondial, in majoritatea tarilor capitaliste bogate a avut loc o crestere rapida a impozitarii progresive si a cheltuielilor sociale. In ciuda acestui fapt intre 1950 si 1973 s-au atins cele mai mari rate de crestere economica in aceste tari, fiind considerata epoca de aur a capitalismului. Asfel daca inainte de razboi venitul pe cap de locuitor in tarile capitaliste bogate crestea cu aproximativ 1-1,5% pe an, in timpul acestei perioade el a crescut cu 2-3% in S.U.A. si Marea Britanie, cu 4-5% in Europa de Vest si cu 8% in Japonia. Dupa aceea, aceste tari nu s-au mai dezvoltat niciodata la fel de rapid ca atunci, in ciuda faptului ca din anii ’80, in multe din aceste tari s-au aflat guverne de dreapta care au implementat politici de scadere a impzitelor si taiere a cheltuielilor sociale.

    Mai mult in ciuda faptului ca S.U.A. aveau un stat asistential mult mai redus pana in anii ’80 s-au dezvoltat mai incet decat Europa. Astfel, in 1980 partea din PIB destinata cheltuielilor sociale era in America de 13,3% pe cand in cele 15 tari UE era de 19,9%. In Suedia ajungea la 28,6%, in Olanda 24,1%, iar in Germania de Vest la 23%. In ciuda acestui fapt, intre 1950 si 1987 America s-a dezvoltat mai lent decat orice tara europeana. Venitul pe cap de locuitor crestea in aceasta perioada cu 3,8% in Germania, 2,7% in Suedia, 2,5% in Olanda si 1,9% in S.U.A.
    Daca luam in calcul doar anii 2000-2008 ratele de crestere ale venitului pe cap de locuitor ale Suediei 2,4% si Finlandei 2,8% sunt cu mult superioare celei a SUA de 1,8% si asta chiar daca au printre cele mai extinse state asistentiale din lume.l

    Concluziile sunt foarte simple:
    1. Reducerea impozitelor si taierea cheltuielilor sociale nu numai ca nu au indus o dezvoltare economica accelerata dar nu au reusit sa atinga nici macar ratele de dezvoltare anterioara.
    2. Tarile cu un stat asistenital amplu cum sunt tarile U.E. s-au dezvoltat mai repede decat tari cu stat asistential redus ca S.U.A.

  28. Thomas, stiu ca timpul tau e foarte pretios insa poate reusesti sa raspunzi la intrebarea mea de aici, pentru ca nu e chiar frumos din partea ta sa lasi discutiile in coada de peste tocmai cand incep sa fie interesante si incep sa iasa la suprafata adevaratele CAUZE ale dezastrului de acum.

    Pentru ca asa cum faci tu, e foarte usor sa vorbesti despre „cauze obiective” insa pe de alta parte sa demonstrezi ca nu stii absolut nimic.

    Prin urmare, incerci, te rog, un raspuns? Cat ar trebui sa fie dobanda (de referinta): 5% – 9% – 15 % e furt?

    Multumesc!

    🙂

  29. „Tarile cu un stat asistenital amplu cum sunt tarile U.E. s-au dezvoltat mai repede decat tari cu stat asistential redus ca S.U.A.”
    Nu cumva dezvoltarea economica a dus la cresterea „asistentei sociale” si nu invers?
    Urmarile intensificarii politicilor asistentiale nu pot determina dezvoltare economica. Dimpotriva. Si asta incepe sa se cam vada…
    Nu ar trebui sa se ia in calcul si faptul ca USA si-a externalizat o buna parte din capitalul intern, ca exista investitii importante americane in afara USA, sau ca dupa WWII, USA a contribuit substantial si pe o lunga perioada de timp la redresarea economica a multor state europene?
    Perioadele proaste in economia USA nu coincid cumva cu guvernarile de stanga, cele care imbratiseaza politici asistentiale?
    Intreb si eu, recunoscandu-mi ignoranta in privinta subiectului.

  30. Am citit in diagonala si intr-o doara polemica-pierdere-de-vreme cu Thomas Morus si nu intentionam sa intru in vorba cu un troll fascinat de propriile credinte. Mi-a atras insa atentia afirmatia lui cum ca:
    Daca luam in calcul doar anii 2000-2008 ratele de crestere ale venitului pe cap de locuitor ale Suediei 2,4% si Finlandei 2,8% sunt cu mult superioare celei a SUA de 1,8% si asta chiar daca au printre cele mai extinse state asistentiale din lume.
    fiindca e prea gogonata. Eu stiam ca GDP-ul US a crescut an de an, dupa razboi, cu 3-4%, sau cam asa ceva, in timp ce Europa sociala de Vest s-a tîrîit cu 1.5%-2%.

    Nu stiu de unde si-a luat Morus datele, mi-e lene sa calculez acum daca GDP-ul USA a crescut doar cu 1.8% in perioada 2000-2008 (uitindu-ma la grafic mi se pare a fi mai degraba in jur de 3%), iar 2.4% sau 2.8% NU mi se par valori „cu mult superioare” lui 1.8% cum ii place lui Morus „sa vada in roz” cazul asta cherry-picked. De altfel, se pare ca cherry picking (a alege dintre toate statisticile disponibile doar pe acelea care iti sprijina ideile, indiferent de sursa sau acuratetea lor) pare a fi metoda lui de lucru.

    Ma uit uneori pe un site (sint multe altele si datele sint similare) care se bazeaza pe surse ca World Bank, International Monetary Fund, banci centrale si birouri nationale de statistica si l-am folosit cu ocazia asta ca sa fac un TOP 8 GDP Annual Growth Rate pornind de la lista de tari enumerate de Thomas Morus utilizind TOATE datele existente pentru tarile respective. Cum se vede, USA conduce detasat, desi perioada pentru care i s-a calculat media e cu mult mai mare decit a celorlalte competitoare, ceea ce e – NET – in defavoarea sa.

    Asta e rezultatul:
    TOP 8 GDP Annual Growth Rate
    1. USA: 3.28% (1950-2009)
    2. Sweden 2.68% (1994-2010)
    3. Finland 2.42% (1976-2010)
    4. United Kingdom 2.34% (1956-2010)
    5. Japan 2.22% (1981-2010)
    6. Netherlands 2.19% (1978-2010)
    7. France 1.92% (1979-2010)
    8. Germany 1.22% (1992-2010)

    Astea sint detaliile:
    1. From 1948 until 2010 the United States’ average annual GDP Growth was 3.28 percent reaching an historical high of 13.40 percent in December of 1950 and a record low of -4.10 percent in June of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/united-states/gdp-growth-annual}

    2. From 1994 until 2010, Sweden’s average annual GDP Growth was 2.68 percent reaching an historical high of 6.90 percent in September of 2010 and a record low of -6.70 percent in March of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/sweden/gdp-growth-annual}

    3. From 1976 until 2010, Finland’s average annual GDP Growth was 2.42 percent reaching an historical high of 7.60 percent in September of 1979 and a record low of -10.00 percent in June of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/finland/gdp-growth-annual}

    4. From 1956 until 2010 the United Kingdom’s average annual GDP Growth was 2.34 percent reaching an historical high of 10.10 percent in March of 1973 and a record low of -5.90 percent in June of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/united-kingdom/gdp-growth-annual}

    5. From 1981 until 2010, Japan’s average annual GDP Growth was 2.22 percent reaching an historical high of 9.37 percent in March of 1988 and a record low of -8.67 percent in March of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/japan/gdp-growth-annual}

    6. From 1978 until 2010, Netherlands’ average annual GDP Growth was 2.19 percent reaching an historical high of 8.40 percent in March of 1980 and a record low of -5.30 percent in June of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/netherlands/gdp-growth-annual}

    7. From 1979 until 2010, France’s average annual GDP Growth was 1.92 percent reaching an historical high of 4.90 percent in September of 1988 and a record low of -3.90 percent in March of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/france/gdp-growth-annual}

    8. From 1992 until 2010, Germany’s average annual GDP Growth was 1.22 percent reaching an historical high of 4.30 percent in December of 2006 and a record low of -6.60 percent in March of 2009.
    {http://www.tradingeconomics.com/germany/gdp-growth-annual}

    Ca sa-l citez pe Thomas, „concluziile sunt foarte simple” (desi nu sint):
    1. Modelul american, cu toate imperfectiunile lui, e cel mai performant.
    2. Punct.

  31. 2. Punct.

    Nuuu, e prea simplu. Pai daca s-ar zice asta cum ii mai ametim pe bizoni, cum ne-am mai justifica bugetele uriase pentru orice. E nevoie de grafice complicate, de integrale, nu merge asa. Oamenii trebuie sa inteleaga ca daca nu exista un stat puternic condus de oameni puternici (saraci si cinstiti toti, evident) care sa faca autostrazi, healtcare gratuit, educatie, pai atunci ajungem direct in evul mediu. Doar el se poate descurca in acest haos calculational, doar ei pot rezolva integrale si aloca rational niste resurse limitate.

    Ce daca trebuie sa ridice impozitul de cateva ori – nu auzi ca abia atunci apare cresterea economica?

    😀

  32. apropos de gdp :

    GDP = private consumption + gross investment + government spending + (exports − imports),

    Note: „Gross” means that GDP measures production regardless of the various uses to which that production can be put. Production can be used for immediate consumption, for investment in new fixed assets or inventories, or for replacing depreciated fixed assets. „Domestic” means that GDP measures production that takes place within the country’s borders. In the expenditure-method equation given above, the exports-minus-imports term is necessary in order to null out expenditures on things not produced in the country (imports) and add in things produced but not sold in the country (exports).

    Economists (since Keynes) have preferred to split the general consumption term into two parts; private consumption, and public sector (or government) spending.Two advantages of dividing total consumption this way in theoretical macroeconomics are:

    Private consumption is a central concern of welfare economics. The private investment and trade portions of the economy are ultimately directed (in mainstream economic models) to increases in long-term private consumption.
    If separated from endogenous private consumption, government consumption can be treated as exogenous,[citation needed] so that different government spending levels can be considered within a meaningful macroeconomic framework.

    ca asta nu pricepeam eu la tv cand piata imobiliara era in cadere libera iar somajul se ridica la cer.
    de la prietenu’ keynes incoace s’a modificat formula de calcul a gdp.
    ceea ce a facut posibil pe hartie si in calcule stangiste sofisticate ca gdp sa creasca chiar si in timpul celei mai mari recesiuni de la marea depresie incoace.
    ca vorba aia – pe vremea stangistilor si cu aportul lor cade economia deobicei, dar cum ne’a obisnuit deja tovarasul secretar general si cel mai iubit fiu al poporului – in timp ce poporul murea de foame – pe hartie aveam cele mai mari realizari economice.

  33. Dr Pepper, tu nu intelegi. GDP-ul Chinei creste zi de zi, asta e cel important. Iar acum, cand orase intregi sunt pur si simplu goale, firmele de constructii se vor transforma in firme de demolari, ca sa dea de lucru si salarii la oameni. Sa vezi atunci cum explodeaza PIB-ul, nu ce a fost pana acum..

    Ce conteaza ca multiplicatorul investitiilor e intotdeauna negativ. Ce conteaza ca pana si din redistribuirea atat de draga socialistilor de pretutindeni, doar 30%-40% se intorc in servicii reale catre populatie (vezi cozile de la orice institutie bugetara de la noi) sau 70-80% la suedezi (ei fiind ceva mai eficienti – dar pana si ei incep sa renunte).

    Important e sa creasca PIB-ul..

  34. „…Americanii’s de vinaaaa…. f….. .. …. …. …” sa citez Vama Veche. :). (sarcasm, desigur)

  35. apropos de viviana

    trebuie sa fii chiar tampit sa nu stii sa faci socotelile… e WELFARE_ul sau “cheltuielile” militare (printre alte “cheltuieli” corporatiste) ca i-au adus in sapa de lemn pe amerikani?
    Trebuie sa fie o mare placere sa latri la LUNA!

    un articol din pjm: Yes, the Higher Education Bubble Will Pop this Decade and Here’s One Reason Why

    guvernul investeste acum masiv in „educatie” ceea ce a creat deja un „balon” – balon ce se va sparge destul de curand.
    criza a intervenit cand s’a spart balonul imobiliar nu din cauza cheltuielilor militare.
    unde acest balon a tras dupa el sectorul de constructii, productie, transporturi si banci.

  36. În Spania, criza şi politica i-au prins pe români la mijloc

    La iberici e criză economică grea, locurile de muncă se topesc în fiecare zi şi, neoficial, a început campania electorală. Românii au fost prinşi la mijloc. Deşi nu mai sunt atât de mulţi cona ţionali care să mai creadă în visul iberic, guvernul spaniol a hotărât să restric ţioneze dreptul de muncă pentru cei care se vor angaja de acum înainte.

    Sfârşitul căpşuniadei

    E o manipulare de cea mai joasa speta ce spune Alexandru Hancu. Legea reinvestirii in comnunitatiile locale a fost adoptata in 1977 iar bula imobiliara a inceut prin anii 2000 cu o intarziere de doar 25 de ani, oricum, m-am obisnuit cu manipularile cele mai ordinare din partea capitalistilor.

    asa e.
    Numai minciuni sfruntate! Numai capitalismul putred este de vina pentru ca raiul socialist spaniol trece prin incercari grele acum.

    Greece heads towards eurozone’s first-ever default

    Greece headed on Friday towards the first default in the eurozone’s history after a summit meeting struck a grand bargain with banks to save the single currency from an epic debt crisis.

    The Fitch ratings agency signalled that the deal will trigger a „restricted” default of Greece because private creditors will take a loss of 21 percent in their Greek holdings as part of the rescue package.

    The announcement was expected after eurozone leaders convinced banks to share the costs of a second Greek bailout, with governments and the IMF shelling out 109 billion euros ($157 billion) and private bondholders contributing another 50 billion euros.

    bun, nu a fost de ajuns un bailout, urmeaza al doilea, apoi al treilea – asta daca intre timp nu or sa ceara si spaniolii, italienii, portughezii, irlandezii, belgienii, olandezii.
    las’ ca platesc nemtii, nu’i problema, nimic nu poate sta in calea socialismului luminos.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.