Despre Thatcher, persistenţa actualităţii thatcherismului şi subiecte adiacente

Conversaţie între Peter Robinson, realizatorul emisiunii Uncommon Knowledge din cadrul Institutului Hoover, şi Claire Berlinsky, jurnalistă şi autoare a recentei cărţi Nu există alternativă. Primele trei segmente sînt dedicate perioadei Thatcher, actualităţii thatcherismului pentru un Partid Republican care şi-a pierdut direcţia în ultimii 15 ani şi unor subiecte adiacente. Claire Berlinksy trăieşte de cinci ani la Istanbul, iar experienţa directă şi obsevarea de aproape rezultă în analiza din segmentul patru, dedicat Turciei. Segmentul cinci cuprinde o discuţie despre distincţia dintre moderaţi şi radicali islamici.

Un schimb de replici captivant din segmentul trei, rubrica „subiecte adiacente”:

Peter Robinson: Această alăturare este irezistibilă: Margaret Thatcher şi Barack Obama…
Claire Berlinsky: (râs înfundat)
Peter Robinson: … calităţile personale…
Claire Berlinsky: L-ar mînca la dejun.

Peter Robinson: Încă o întrebare inevitabilă: Margaret Thatcher şi Sarah Palin… în ce măsură este Sarah Palin o Margaret Thatcher embrionică?
Claire Berlinsky: Mda, este o femeie, provine dintr-un orăşel de provinice, este conservatoare…
Peter Robinson: Nu ai de gînd să mergi mai departe de atît?
Claire Berlinsky: Nu cred că am unde să merg mai departe.
Peter Robinson: … Dar într-un an sau doi se poate pregăti, este totuşi o femeie tînără, în fond este cineva care în timp, eventual pînă în 2016, ar putea să devină un lider ca Thatcher… trebuie doar să se pună la punct cu studiul, nu-i aşa?
Claire Berlinsky: Margaret Thatcher a avut o carieră de 20 de ani în parlament [înainte de a deveni prim-ministru, n.trad.], pe parcursul căreia a exprimat toate poziţiile ei referitoare la viaţa politică britanică, de politică externă, economice, în termeni absolut clari pentru oricine, la momentul cînd a început să se vorbească în mod serios despre ea ca lider al partidului conservator. Nimeni nu a spus „poate că în cîţiva ani va stăpîni cunoştinţele necesare”, ea le-a stăpînit cu mult înainte.
Vorbim despre preşedintele SUA, într-un timp de pericole geopolitice unice, într-un timp cînd economia americană este în cea mai precară formă de la Marea Depresie, iar nimeni nu pare a şti exact de ce… vorbim despre ultima superputere în existenţă, de la care toate ţările aşteaptă semnale, speranţă şi leadership şi ne gîndim să trimitem la Casa Albă pe cineva care în 2016 ar putea fi suficient de pregătit? Eşti serios? Discuţia despre posibili preşedinţi în acest moment nici nu ar trebui să includă persoane care ar putea fi pregătite abia în 2016.

Nu există niciun exemplu mai bun, din lunga carieră parlamentară a doamnei Thatcher, care să expună mai succint şi mai clar filozofia morală care a stat în centrul viziunii ei politice şi economice, decît acest extras din cuvîntarea la conferinţa naţională din 1975 a partidului conservator britanic. În introducere, viitorul prim-ministru curăţă simbolic tribuna vorbitorului de praful socialist.



7 gânduri despre “Despre Thatcher, persistenţa actualităţii thatcherismului şi subiecte adiacente

  1. „Our inspiration was less Rab Butler’s Industrial Charter than books like Colm Brogan’s anti-socialist satire, Our New Masters . . and Hayek’s powerful Road to Serfdom, dedicated to ‘the socialists of all parties’. Such books not only provided crisp, clear analytical arguments against socialism, demonstrating how its economic theories were connected to the then depressing shortages of our daily lives; but by their wonderful mockery of socialist follies, they also gave us the feeling that the other side simply could not win in the end. That is a vital feeling in politics; it eradicates past defeats and builds future victories. It left a permanent mark on my own political character, making me a long-term optimist for free enterprise and liberty ..”

    (Margaret Thatcher, The Downing Street Years, New York: Harper Collins, 1993, pp. 12-13.)

    John Ranelagh writes of Margaret Thatcher’s remark at a Conservative Party policy meeting in the late 1970’s, „Another colleague had also prepared a paper arguing that the middle way was the pragmatic path for the Conservative party to take .. Before he had finished speaking to his paper, the new Party Leader [Margaret Thatcher] reached into her briefcase and took out a book. It was Friedrich von Hayek’s The Constitution of Liberty. Interrupting [the speaker], she held the book up for all of us to see. ‘This’, she said sternly, ‘is what we believe’, and banged Hayek down on the table.”

    (John Ranelagh, Thatcher’s People: An Insider’s Account of the Politics, the Power, and the Personalities. London: HarperCollins, 1991.)

    Letter from Margaret Thatcher to Friedrich Hayek
    February 17, 1982

    „Thank you for your letter of 5 February. I was very glad that you able to attend the dinner so thoughtfully organized by Walter Salomon. It was not only a great pleasure for me, it was, as always, instructive and rewarding to hear your views on the great issues of our times.

    I was aware of the remarkable success of the Chilean economy in reducing the share of Government expenditure substantially over the decade of the 70s. The progression from Allende’s Socialism to the free enterprise capitalist economy of the 1980s is a striking example of economic reform from which we can learn many lessons.

    However, I am sure you will agree that, in Britain with our democratic institutions and the need for a high degree of consent, some of the measures adopted in Chile are quite unacceptable. Our reform must be in line with our traditions and our Constitution. At times the process may seem painfully slow. But I am certain we shall achieve our reforms in our own way and in our own time. Then they will endure.”

    Correspondence in the Hayek Collection, box 101, folder 26, Hoover Institution Archives, Palo Alto, CA.

    Margaret Thatcher was elected prime minister on the day of my father’s birthday (*Hayek), so he sent her this telegram from Freiburg: „Thank you for the best present to my 80th birthday that anyone could have given me.”

    A few days later she wrote back from 10 Downing Street: „Dear Professor Hayek, I am very proud to have learned so much from you over the past few years. I am determined that we should succeed. If we do so, your contribution to our ultimate victory will have been immense. Yours sincerely, Margaret Thatcher.”

    Calea de mijloc e o intoxicatie mult mai periculoasa, e ca si cum ai vrea sa extirpi o tumoare (socialismul) pe bucati, sa imprastii cancerul in tot organismul in loc sa-l iei pe tot dintr-o data. Thatcher a avut o sclipire de geniu cand nu a negociat deloc cu socialistii „libertarieni” si din cauza asta efectele s-au vazut imediat. UK si US (Reagan) au iesit din haosul in care intrase absolut toata lumea (boom-ul anilo 60 se terminase), Rusia cat si alte state socialiste se chinuie si acum, exact din acelasi motiv.

    Pentru ca 1+1=2 intotdeauna. Nu 2,5, nu 3,1 nu 3.

    ..

    Pe softpedia, din 100 si ceva de indivizi ce au participat la discutie, doar eu si cu Tomasso ce mai eram de dreapta cu adevarat. Acum sunt mai multi.

    🙂

  2. http://www.youtube.com/watch?v=sn_P1zupIcY

    toti socialistii sunt o apa si’un pamant.
    ah, and for the record – eu am sustinut despre capitalism ca nu este perfect dar ca este singurul care functioneaza si pentru care nu exista alternativa.
    altii se tot chinuie sa gaseasca a treia cale fie ca sunt de dreapta sau nu.
    in momentul in care capitlasimul este infestat de socialism, devine a treia cale, se transforma in socialism si da faliment.
    dar unii se tot incapataneaza sa il experimenteze in diferite forme.
    in general insa se pleaca de la premiza ca capitalismul e rau si ca se merita incercat un socialism mai bland.
    piperat pe alocuri cu ecologism.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.