Dezvăluirea înşelătoriei palestiniene

    Print Friendly, PDF & Email

    Preşedintele palestinian Mahmoud Abbas a declanşat o campanie internaţională cu scopul de a obţine acordul ONU în ce priveşte recunoaşterea unui stat palestinian independent. Abbas şi susţinătorii săi internaţionali afirmă că Israel şi SUA sunt principalele obstacole în calea acestui act de dreptate istorică absolut necesar pentru realizarea unei păci finale în Orientul Mijlociu.

    Într-un articol recent din New York Times, Abbas a făcut o afirmaţie revelatoare: „Ne vom plânge de faptul că noi palestinienii am fost sub ocupaţie timp de 63 de ani.” Dar „ocupaţia”, aşa cum este înţeleasă în mod curent, nu a început în urmă cu 63 de ani. Israel a cucerit Cisiordania şi Gaza în urmă cu 44 de ani, deznodământ al unui război de agresiune iniţiat de state arabe vecine. În urmă cu 63 de ani a fost înfiinţat statul Israel. Iar rezoluţia ONU nr. 181 din 1947, în baza căreia s-a format Israel, a afirmat partiţia teritoriului istoric cunoscut sub numele de Palestina în două state. Al doilea stat independent a fost acordat palestinienilor. Însă această ofertă a fost refuzată atât de palestinieni, cât şi de Liga Arabă. Noul stat evreu a fost atacat în 1948 de armatele a cinci state arabe, iar Azzam Paşa, secretarul general al Ligii Arabe, s-a arătat candid în declaraţia difuzată în preziua invaziei: „Acest război va fi unul de exterminare, un masacru epocal despre care se va vorbi aşa cum se vorbeşte despre masacrele mongole sau cruciade.”

    Cu mult înainte de acest moment, în perioada timpurie a sionismului politic, dezideratul evreilor din Palestina era doar de a trai ca minoritate autonomă în cadrul unei entităţi arabe. Însă arabii s-au împotrivit acestei noţiuni – unii dintre ei în mod violent – iar ulterior evreii au abandonat-o şi ei, în favoarea creării unui stat care să le asigure securitatea.

    Mult după acest moment, în anul 2000, palestinienilor li s-a oferit încă o dată un stat independent, cu ocazia întâlnirii de la Camp David dintre Bill Clinton, Yasser Arafat şi Ehud Barak. Arafat a refuzat emfatic, fără a se obosi măcar să facă o contraofertă. Iar mai recent, în noiembrie 2008, preşedintele Ehud Olmert i-a transmis lui Abbas oferta sa pentru un stat palestinian independent: 95.5% din Cisiordania, 100% din Gaza, acceptarea relocării în Israel a unui număr limitat de refugiaţi palestinieni din 1948, Ierusalimul de Est sub administraţie internaţională. Oferta lui Olmert a fost mai generoasă decât cea de la Camp David. Abbas a ignorat-o. „El (Abbas) a promis că a doua zi voi fi contactat de un consilier al său. Însă a doua zi un asistent al meu a primit un telefon de la Saeb Erekat (negociator şef palestinian) care i-a spus că ei (palestinienii) au uitat de faptul că în acea zi trebuiau să meargă la Amman, aşa că a propus să discutam iarăşi săptămîna viitoare. Nu i-am mai văzut sau auzit de la ei niciodată… I-am spus: aceasta e oferta. Semnează şi vom obţine sprijin imediat din partea Americii, a Europei, din toată lumea. I-am spus (lui Abbas) că nu va obţine o astfel de ofertă de la niciun lider israelian în următorii 50 de ani. I-am spus: vrei să pluteşti la infinit, ca un astronaut în spaţiu, sau vrei un stat independent?”

    Acelaşi Mahmoud Abbas apelează acum la ONU pentru a obţine recunoaşterea unui stat pe care palestinienii, dacă l-ar fi dorit cu adevarat, l-ar fi putut obţine deja de câteva ori pe parcursul deceniilor trecute. Dar liderii palestinieni preferă să pozeze la nesfârşit în victime ale „deposedării” săvârşite de israelieni. Logica e simplă şi constantă peste timp: obiectivul strategic principal a fost şi rămîne trecerea în inexistenţă a statului evreu, nu existenţa unui stat palestinian.

    Materiale ILD despre la „Conferințele Mondiale împotriva rasismului” din trecut:
    Durban I (2001):
    Durban I – La ONU se pune semn de egalitate între Israel şi Germania nazistă
    Durban II (2009):
    Pregătiri pentru Durban II
    Durban II – Boicotul Italiei
    “Sio-nazismul”, supravieţuitorul Holocaustului şi Iranul, la Durban II
    Preşedintele Iranului se încălzeşte pentru Durban II: “Israelul este principala cauză a existenţei rasismului”
    Durban II, pe scurt şi la obiect

    Durban II, pe scurt şi la obiect (2)

    2 gânduri despre “Dezvăluirea înşelătoriei palestiniene

    1. Ambasadorul Israelului la ONU, Ron Prosor, a declarat ca „israelienii sunt gata sa inceapa de maine negocierile de pace cu palestinienii”. Prosor a vorbit si de incercarea de a organiza o intalnire intre Mahmud Abbas si Netanyahu in timpul vizitei lor la New York.
      ” Repetam, suntem gata pentru negocieri fara conditii, cat de curand posibil, chiar maine dimineata” a spus Ron Prosor. Pentru a ajuta negocierile, Netanyahu a facut un gest istoric atunci cand a inghetat construirea de noi asezari evreiesti, insa fara nici o reactie din partea extremistilor neo nazisti palestinieni, care nu urmaresc decat desfiintarea statului Israel, asa cum reiese de fapt si din ” Dezvaluirea inselatoriei palestiniene”. Excelenta demonstratia!

    2. Nici nu se putea spune mai clar:

      Logica e simplă şi constantă peste timp: obiectivul strategic principal a fost şi rămîne trecerea în inexistenţă a statului evreu, nu existenţa unui stat palestinian.

      A MUST SEE, the presentation!

      Cit de adevarata si absurditatea aceasta: De ce tot refuza palestienii ofertele de pace si infiintarea statului palestinian dar in scimb vor sa-si declare neaparat statul la ONU, pe cind in prima varianta ar fi avut mult mai multe avantaje?
      Nu-mi poate veni in gind decit un crimpei dintr-un banc in care la o intrevedere aranjata intre un baiat si-o fata la el acasa, el ii arata fetei curtea si-i spune: Vezi cacatoiul cela mare si cu motz in frunte? EU l-am facut!”
      Asa si Abbas…:

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.