Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Invitație la libertate

Salutări. Numele meu este Elbert Lee Guillory. Eu sunt senatorul ales de circumscripția electorală nr. 24, chiar de aici din frumoasa Louisiana. De curând am luat ceea ce se numește „o decizie îndrăzneață” și am hotărât să schimb afilierea mea politică în favoarea Partidului Republican. Doresc să profit de acest moment pentru a vă explica motivele pentru care am devenit Republican și, de asemenea, să vă explic de ce nu a fost, nici pe departe, o decizie îndrăzneață. A fost decizia BUNĂ, nu numai pentru mine, dar pentru toți frații și surorile mele din comunitatea neagră.

Vedeți dumneavoastră, în perioada recentă Partidul Democrat a creat iluzia conform căreia agenda și politicile sale reprezintă tot ce poate fi mai bun pentru negrii. Însă, într-un fel sau altul, se uită faptul că Partidul Republican a fost înființat în 1854 ca o mișcare aboliționistă, cu un singur crez: sclavia este o violare a drepturilor omului.

Frederick Douglass i-a descris pe Republicani drept „Partidul libertății și al progresului”, iar Abraham Lincoln, primul președinte Republican, a fost autorul Proclamației de Emancipare. Republicanii din Congres sunt cei care au creat amendamentele 13, 14 și 15 la Constituție, astfel oferind foștilor sclavi cetățenie, drept la vot și egalitate cu albii în fața legii.

Pe de altă parte, Democrații au fost partidul lui Jim Crow. Democrații sunt cei care au apărat drepturile proprietarilor de sclavi. A fost un președinte Republicam, Dwight Eisenhower, care s-a luptat pentru Legea Drepturilor Civile din 1957, dar cei care au obstrucționat-o au fost Democrații din Senat.

Vedeți dumneavoastră, în centrul liberalismului se află ideea că numai o guvernare mare și puternică poate fi sursa de justiție socială pentru toți americanii. Dar Stânga nu este preocupată decât de un singur lucru – controlul. Iar ei disimulează acest control sub forma carității. Programe guvernamentale cum ar fi ajutorul social, sau tichetele de masă, acestea nu sunt proiecte cu scopul de a-i scoate pe americanii negri din sărăcie. Scopul lor a fost dintotdeauna de a pune la dispoziția politicienilor un mecanism de control asupra comunității negre.

Ideea că negrii, sau oricine ar fi, au nevoie de guvern pentru a înainta în viață este vrednică de dispreț. Și, mai mult de atât, această idee este un eșec total. Comunitățile noastre sunt la fel de sărace. Școlile noastre continuă să fabrice rebuturi din copiii noștri. Închisorile noastre sunt pline de bărbați negri tineri, care ar fi trebuit să aibă o casă și să fie tați. Inițiativa noastră personală și bizuirea în propriile noastre puteri au fost sacrificate în schimbul supunerii față de supraveghetorii care ne controlează și ne fac dependenți de ei.

Uneori mă întreb dacă acest cuvânt – libertate – nu este cumva folosit atât de des și neglijent în societatea noastră încât a devenit un clișeu.

Ideea de libertate este complexă și atotcuprinzătoare. Ea este ideea conform căreia economia trebuie să rămână separată de puterea de influență a statului. Ea este ideea conform căreia presa trebuie să opereze fără intruziune din partea statului. Și este ideea conform căreia formele de corespondență electronică și telefonică ale americanilor trebuie să rămână neafectate de percheziția și confiscarea arbitrară a statului. Este ideea că părinții trebuie să fie autoritatea de decizie în privința educației copiiilor și nu un birocrat guvernamental.

Dar, cel mai important, este ideea că individul trebuie să fie liber să-și realizeze propria fericire, autonom și necontrolat de guvernare.

Aceasta deoarece a fi cu adevărat liber înseamnă a nu te bizui pe altcineva decât pe Autorul destinelor noastre. Acestea sunt idei centrale ale Partidului Republican și de aceea sunt un Republican.

Astfel, frați și surori din familia americană, vă rog să fiți împreună cu mine azi și să abandonăm plantația statului și Partidul dezamăgirilor. Astfel vom fi în stare să răspundem în ecou celor spuse de un lider Republican, ale cărui cuvinte faimoase au fost „în sfârșit liberi, în sfârșit liberi, mulțumim lui Dumnezeu Cel Atotputernic, suntem în sfârșit liberi”.



Vă aduceți aminte de această însemnare recentă – Set de valori comune? Să vedem… ?

Conține șase principii largi ale Dreptei, definite succint: guvernare limitată, libertate individuală, responsabilitate personală, domnia legii, economia de piață și valori morale.

Discursul lui Elbert Guillory este o expresie concretă a acestor principii. Principiile au nevoie de oameni care să le articuleze în formă precisă, pentru situații reale, în condiții specifice. În acest fel principiile devin vii. Se întrupează prin tranziția de la general la particular.

Discursul lui Elbert Guillory mai are un merit. Este universal. Citit în registru figurativ, „negrii” devin un element simbolic pentru orice ființă înrobită pe plantația statului. (Poate că înrobit pare extrem pentru unii, dar lanțurile statului, chiar dacă nu sunt din fier și nu zornăie la glezne, ba chiar au un aspect binevoitor, sunt la fel de umilitoare. Apar pe nesimțite, fără manifestări vizibile, profesează intenții bune și se înmulțesc treptat, sub aparențe blânde, până când înveți să le dorești.)

Universalul se răsfrânge cu ușurință asupra oricărui ansamblu de caracteristici locale. Înlocuiți Louisiana și în general referințele americane cu referințe românești adecvate și obțineți un politician român – fictiv, din păcate, dar nu mai puțin relevant pentru problemele de fond ale țării noastre.

Unii dau din cap neîncrezători: „Astea-s americanisme, nu merg aici.” Continuat cu „nu le vrem”, sau „românul e altfel”. Da, ar fi altfel ca un politician autohton să le spună concetățenilor săi:

Vedeți dumneavoastră, în perioada recentă partidele pretins democratice au creat iluzia conform căreia agenda și politicile lor reprezintă tot ce poate fi mai bun pentru români. Însă, într-un fel sau altul, se uită faptul că partidele înființate după 1989 au un singur crez: puterea statului pusă în slujba unei caste de corupți și de bandiți. Acesta e un viol al României.

Pentru ca un astfel de politician să se întrupeze în România, avem nevoie de o cultură a libertății. Americanii par a domicilia pe un alt continent de conștiință deoarece ei au, în primul rând, o tradiție a libertății, iar această tradiție face posibilă și susține cultura politică a lui Elbert Guillory și a multor altora ca el.

Tradiția libertății nu este însă doar un lux american. Poate fi (re)construită și la noi. Există ancore de libertate pe care putem să le recuperăm: trecutul nostru cuprinde eroi, martiri, intelectuali, politicieni și oameni de stat remarcabili, nu numai deșertul comunist care ne-a făcut un rău imens. Pe această fundație poate fi clădit un edificiu al libertății individului. Al cetățeanului responsabil, suveran, stăpân pe viața sa, activ în comunitate și iubitor de neam. Numai dintr-o tradiție revitalizată a libertății se poate ridica un politician român care să afirme cât se poate de natural:

Astfel, frați și surori din familia română, vă rog să fiți împreună cu mine azi și să abandonăm plantația statului și partidele dezamăgirilor.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.