Prinţi, prinţese şi imperii (Nunta Regală – live streaming)

    Print Friendly, PDF & Email

    Cristian Câmpeanu: Socialiştii au avut dintotdeauna o problemă cu miturile. Când universul tău este populat cu birocraţi, secretari şi tovarăşi, e dificil să-ţi „vinzi” ideologia într-o lume în care fiecare băieţel s-a visat la un moment dat prinţ pe-un cal alb şi fiecare fetiţă, prinţesă. Cel care a înţeles primul acest lucru a fost, desigur, un „cetăţean” al Franţei republicane, Georges Sorel, care a şi teoretizat rolul central al miturilor în doctrinele politice. Şi, în numai câteva decenii, ceea ce părea o mişcare politică marginală s-a înarmat cu o mitologie proprie şi a revendicat un loc la centru. În felul acesta – socialism plus mituri – s-au născut cele două totalitarisme ale secolului 20. Atât comuniştii, cât şi naziştii au încercat să creeze mituri – remarcabil de similare – despre tot felul de eroi fabricaţi în laboratoarele propagandei, de la Stahanov la Horst Wessel, dar, cumva, au eşuat să se ridice la înălţimea poveştilor autentice, care contează cu adevărat în imaginarul fiecărui individ. Iar poveştile care contează sunt, inevitabil, cu prinţi şi prinţese.[…]

    Prezervând monarhia, Marea Britanie a reuşit să păstreze ceea ce este mai important pentru o ţară: libertatea indivizilor şi sentimentul identităţii naţionale.

    Articolul integral

    The following two tabs change content below.

    3 gânduri despre “Prinţi, prinţese şi imperii (Nunta Regală – live streaming)

    1. cuplul a fost casatorit de Rowan Williams, cel care ca cerut introducerea sharia in Magna Carta si salvarea planetei de la incalzirea globala (o farsa sinistra, dar de succes), eventual prin distrugerea capitalismului si „drepturile naturii„.
      http://inliniedreapta.net/dr-w.....si-sharia/

      sau printul charles, nu vad nimic regal in el cind spune ca ar trebui sa ne convertim la islam pentru salvarea planetei de la aceeasi napasta postmoderna, incalzirea globala.

      Mai pe larg. Divorţul dintre om şi natură nu este cauzat doar de industrializare, avans tehnologic şi perseverenţa constantă orientată spre creştere economică, ci şi de atitudinea noastră faţă de natură, orientată împotriva “tradiţiilor sacre”. Dintre aceste tradiţii, cea mai sacră şi plină de învăţăminte exemplare este tradiţia islamică. După un studiu îndelung şi atent, prinţul Charles s-a convins de faptul că “nu există linii de demarcaţie între Om şi Natură, iar noi trebuie să cultivăm o existenţă în cadrul limitelor şi mijloacelor oferite de Natură.” Această epifanie s-a relevat pregnant “din ceea ce am aflat din Coran, [în care] lumea naturală este descrisă în nenumărate rînduri drept lucrarea unei puteri unitare şi benevolente.”

      “[Coranul] oferă o viziune complet integrată a universului, unde religia şi ştiinţa, mintea şi materia fac parte dintr-o singură totalitate vie şi conştientă.”
      “Numeroase din sistemele vitale ale Naturii sînt în prezent în mare dificultate, sub presiunea industrializării globale.
      “Cum se vor descurca pe viitor aceste sisteme, cînd milioane suplimentare de oameni vor atinge nivele occidentale de consum, este un lucru răscolitor de contemplat.”
      “Această abordare este contrară învăţăturilor fiecărei tradiţii sacre din lume, inclusiv a islamului.”
      “Adevărul inconvenient este că noi existam pe această lume împreună cu restul creaţiei – datorită unui bun motiv, anume că nu putem supravieţui pe cont propriu, fără echilibrul fragil al vieţii din jurul nostru.”
      “Islamul ne-a învăţat mereu acest lucru, iar a ignora această lecţie înseamnă să renunţăm la contractul nostru cu Creaţia.”
      Aici, cineva i-ar putea aminti prinţului că există şi un contract vechi al monarhului britanic cu supuşii săi: acela de a-şi asuma rolul de “apărător al Credinţei”. Tehnic însă, prinţul Charles se achită cu succes de această îndatorire: faptul că în ziua de azi vîntul bate dinspre deşert nu face decît să schimbe puţin orientarea credinţei.
      Iar dacă prinţului i s-ar aduce aminte că înaintaşii săi nu s-au gîndit vreodată să îmbălsămeze Anglia în Evul Mediu – cînd echilibrul dintre natură şi colibe, sărăcie, boli funcţiona ireproşabil – probabil că răspunsul său ar fi: sînt un nostalgic după gloria sustenabilă a trecutului, deci apăr şi Tradiţia.
      Britania ca Titanicul. Azi, imbecilul care într-o bună zi va deveni rege

      sper ca nu am stricat cheful nimanui, dar nu m-am putut abtine 🙂

    2. Margaret Thatcher:

      Those who imagine that a politician would make a better figurehead than a hereditary monarch might perhaps make the acquaintance of more politicians.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.