Revoluţia din ’89 comemorată la B1 TV cu nostalgii comuniste

    Print Friendly, PDF & Email
    Bideu la locul de munca

    Bideu la locul de munca

    „Domn’e, aveai un nivel de trai decent, adică aveai o casă… aveai un servici, exact în domeniul în care îţi terminai studiile, maare lucru…de asemenea sănătatea era gratuită, din ’89 până acum au murit şase sute de mii de persoane din lipsa medicamentelor… să nu uităm că orice om putea să-şi facă un concediu la mare şi la munte… nu mai spun că numărul forţei de muncă creştea…s-au construit întreprinderi, metrou, locuinţe… exista siguranţa zilei de astăzi şi de mâine… au dispărut vreo cinci milioane de locuri de muncă: dacă în 89 erau vreo nouă milioane, acum mai sunt decât vreo cinci milioane şi ceva, iar oamenii sunt atât de necăjiţi că merg în străinătate să muncească, se umilesc (!?!)… toţi de la mic la mare participau la anumite competiţii sportive, erau competiţii la nivel de şcoală, de cartier, de oraş, de judeţ şi la nivel naţional… dacă e să vorbim de domeniul artistic: să nu uităm de Radu Beligan, care este cel mai cunoscut actor din lume la ora actuală… numai în Bucureşti erau peste două sute de mii de tineri care practicau sportul de performanţă, era acea Daciadă, gen Spartakiadă, importată de la ruşi…veneau antrenorii prin şcoli şi îi selectau pe tineri: dacă vedeau că părinţii sunt mai înalţi ziceau „p-ăsta îl luăm la baschet”….şansa României este o dictatură a democraţiei care poate să vină numai de la Uniunea Europeană”

    Delirul mistificator şi ignar al lui Marius Marinescu a avut loc pe la b1 TV, pe 21 decembrie 2013, adică la exact 24 de ani când comunismul o sfârşea în România omorând sute de oameni.

    Moderatoarea Gentiana Coman era pe post de mobilă, iar când intervenea o făcea să ţină firul inepţiilor: „Înainte de publicitate ne spuneaţi ceva despre acele platforme de performanţă….Unde s-a pierdut această promovare a valorilor, domnule Marinescu?” În mod normal, b1 TV trebuie să n-o mai lase pe această fată să deschidă gura pe post. Nici măcar o dată nu l-a întrerupt pe bivol să-l întrebe „Câţi au murit în spitalele comuniste?… Cum să fie sănătatea gratuită când nimic nu rezolvai fără şpagă?… Cine n-ar fi plecat atunci din ţară, să trăiască şi să muncească afară, dacă nu risca să fie arestat sau omorât la graniţă?” Nici măcar o întrebare despre degradarea şi suferinţa pe care ni le-a adus comunismul.

    Ca o comparaţie, este greu de închipuit ca în Germania sau în altă parte din lumea civilizată cineva să încerce să facă la tv apologia lui Hitler şi a regimului său, fără să fie imediat scos din emisiune.

    http://www.putinaemotie.ro/

    The following two tabs change content below.

    5 gânduri despre “Revoluţia din ’89 comemorată la B1 TV cu nostalgii comuniste

    1. Nu ai ce sa ceri de la omul asta .Mai nou tinerii dau share pe facebook cu ceausescu patriot .la 24 de ani de la revolutie.montaje cu un dictator ,trist

    2. sistemul educational romanesc, ala care ne face cu atat de mult mai inteligenti decat americanii. dar e ok, i-am ajuns din urma pe americani, acum tinerii romani de 20 de ani stiu despre ceausescu tot atata cat stiu tinerii americani despre comunism.

    3. «Timpul trece, leafa merge, noi cu spor muncim» nu este un slogan comunist, ci este mentalitatea general-valabilă a salariatului (nu înseamnă că toți salariații au această mentalitate, că ea se manifestă neapărat non-stop, sau că nu există antreprenori care gîndesc astfel). Marx a identificat corect proletariatul (lucrătorii salariați) ca fiind clasa cu potențial revoluționar comunist. Pentru a parafraza o zicere lenininstă, sistemul angajator-salariat naște zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă comunism.

      Oricît de catastrofal ar fi fost sistemul de educație, dacă românii s-ar fi pregătit pentru o piață a muncii în care rezolvarea problemei clientului, gospodărirea optimă a resurselor proprii și asumarea răspunderii ar fi fost succesul în viața profesională, așa cum este cazul oricărui antreprenor, de la CEO-ul de multinațională la meșterul care face reparații pe cont propriu, un asemenea discurs, nu ar fi avut priză ci ar fi scandalizat sau provocat ironii.

      Pentru cel însă căruia i s-a inculcat că răsplata este după «merit» înțeles ca volum de muncă contorizat (corect sau, preferabil, umflat din pix), oferta comunistă pare atrăgătoare chiar și atunci cînd are cunoștință de «greșelile» și «devierile» ce pot apărea «uneori». Părinții și profesorii prea adesea se complac în educarea copiilor în sensul acumulării de informație brută în dauna abilităților, în primul rînd a abilității de a învăța singur și a celor de a identifica probleme și evalua soluții, îi evaluează pe criterii formale, fără legătură cu fondul, de la șpagă la numărul de pagini ori capacitatea de a copia (copilul meu a fost încurajat, cu note! în școala generală să plagieze texte de pe internet). Este cît se poate de firesc atunci ca «beneficiarii» unei asemenea educații să pretindă venituri pe măsura cheltuielilor lor doar în baza unor certificate de efort, repet, cu sau fără acoperire în calitate.

      Pînă cînd părinți, o școală, ori un patron cu mentalitate antreprenorială, ori executorul judecătoresc nu îl va învăța diferența dintre efort și muncă, dintre pontaj și crearea de valoare, cum spunea P. P. Carp, cu mult înainte de întronarea comunismului, românul se va naște bursier, va trăi funcționar și va muri pensionar.

    4. Problema este ca „Delirul mistificator şi ignar al lui Marius Marinescu” este impartasit de aproximativ jumatate dintre romani. Fiecare dintre concetatenii nostri are un motiv, o experienta personala. Unul este nostalgic dupa tineretea pierduta, perioada din viata care se confunda sa zicem cu anii 80. Altul este invidios pe cunoscutul care a reusit sa se imbogateasca si asa mai departe. In noile landuri din Germania cam 30% sunt nostalgici dupa modul cum voteaza, iar nostalgici la modul general ca in Romania sunt tot cam 50%. Culmea ca cei atinsi de „Ostalgia” din fosta RDG sunt oameni cu trai confortabil.

      Specificitatea in ce priveste nostalgicii din Romania este, de fapt, ca nostalgia reprezinta o profunda respingere si dezaprobare a ceea ce s-a intamplat in ultimii 24 ani. Aceasta va face ca sentimentul de „nostalgie comunista”, in fapt respingerea actualei stari de lucruri sa se extinda, nu sa se diminueze, cum ar fi normal, cel putin prin schimbarea generatiilor. Pana acum „nostalgicii romani” nu s-au manifestat electoral pentru ca nici nu au avut un partid. PRM a luat maxim 20%, dar dupa fuziunea cu PUNR, fapt care i-a ridicat la vreo 30/40% la Cluj in anul 2000. PRM a luat atunci si voturi nationaliste care nu erau in mod necesar si comuniste.
      Sa vedem cine va fi partidul care va putea capitaliza aceasta stare de spirit din prezent. In orice caz, nu vad un nostalgic de varsta mijlocie sa voteze anarhisti si trotskisti de genul alora de prin piata.

      Nici USL nu e formatiunea lor. Au votat USL tinandu-se de nas, ca alternativa la Basescu, dar acesti oameni imputa ceea ce ei cred ca este dezastrul tarii atat PSD si PNL in aceeasi masura cu CDR sau PDL.

    5. De unde l-ati gasit pe dobitocul asta? A uitat-o pe Vasilica Tastaman la categoria actori celebri…
      Altfel, Craciun fericit tuturor celor din redactie si la multi ani. Mai buni…

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.