Seria bric-à-brac – Între „Rot und Schwarz” şi „Marie Douceur, Marie Colere”

    Print Friendly, PDF & Email

    Je suis fatigué, mais heureux de vous dire que mon grenier est plein de vieilleries merveilleux. Certaines d’entre elles est si kitsch il s’agit en fait de charme, d’une manière bizarre, mais le reste est un trésor de beautés d’antan. Ce type de mélange a un nom merveilleux français: bric-à-brac.

    Franceza mea este mult prea rudimentară pentru rândurile de mai sus, care nu sunt decât un mic experiment cu Google Translate: am introdus câteva fraze în engleză, iar în jumătatea din dreapta a ecranului a apărut interactiv traducerea în altă limbă. Franceza este perfectă în acest caz. În primul rând, bric-à-brac înseamnă vechituri, o colecţie de curiozităţi amestecate şi uitate în cutii împrăştiate prin pod. Miniaturi, albume, mărunţişuri cu valoare sentimentală, fotografii, sau discuri din vinil pentru care nimeni nu mai are pickup ca să le asculte.

    Dar este şi o introducere în atmosfera celor patru piese de pop-şanson francez care formează grosul acestui program. Sunt câteva pietre preţioase dezgropate de sub timpuri şi şlefuite la începutul şi mjlocul anilor 1960, când influenţa beatului englez şi a rythm & bluesului american a impregnat adânc profilul unei întregi generaţii. În această perioadă a avut loc prima globalizare culturală – prin muzică, atitudine şi mesaj. Atunci şi în prezent, temerile de uniformizare au fost exagerate. Un limbaj comun nu uniformizează, ci facilitează formarea unei pieţe comune vaste în care unele mode şi concepţii devin preponderente nu pentru că ar fi impuse, ci prin capacitatea de a articula convingător spiritul unei epoci.

    France Gall, cu Laisse tomber les filles, reprezintă tot ce e mai reuşit în popul francez de inspiraţie clar anglo-americană: compoziţie şi instrumentaţie bine integrate în idiomul de împrumut, cu interpretare vocală perfect adaptată la grooviness-ul obligatoriu al timpului şi în acelaşi timp reuşind să sune cât se poate de natural în mediul de exprimare francez. Françoise Hardy şi Marie Laforêt reprezintă reversul monedei: demonstrează felul în care tradiţia şansonetei şi artei interpretative franceze s-a menţinut cu succes şi în deceniul în care originea modelului muzical dominant s-a aflat în cu totul alt spaţiu cultural şi geografic. Je changerais d’avis (1966) şi Tu fais semblant (1963) sunt, mai exact, exemple de adaptare: filonul clasic francez este evident, dar sensibilitatea acestor interpretări aparţine deceniului şase, nu a celui precedent.

    Sprechen Sie Deutsch? Pentru că primele două piese sunt pastişe-kitsch tipice pentru scena pop-şlagăr la est de râul Ruhr. Dintre toate adaptările europene ale importului anglo-american, producţia germană a fost cea mai atroce. Se pare că Lederhosen şi Oktoberfest nu sunt compatibile cu Beatles, Rolling Stones sau Bob Dylan şi Muddy Waters. Ce-i drept, germanii nu se încurcă cu adaptări: mai degrabă inovează din temelii, indiferent dacă le toarnă singuri sau le preiau şi ulterior dezvoltă în creaţii deschizătoare de drumuri noi. Vezi Krautrock.

    Înapoi la zarzavaturile perisabile de pe tarabele de consum din Bavaria. Duetul Cindy & Bert, un cuplu cu succes comercial pentru câteva sezoane la începutul anilor 1970, a luat una bucată hit Black Sabbath – nici mai mult nici mai puţin decât piesa semnătura Paranoid – şi i-a aplicat tratamentul de şlagăr. A rezultat un altoi inimitabil. Reproduc versurile, pentru cântat în cor la o masă rustică şi agitat ritmic cu halbele din dotare.


    Nebel zieht in dichten Schwaden
    über’s Moor von Forest Hill,
    grün-gespenstig grinst ein Irrlicht,
    es ist Nacht in Baskerville.

    Wer verbreitet Angst und Schrecken,
    wer vernichtet, was er will?
    Jeder sucht sich zu verstecken
    vor dem Hund von Baskerville.

    Wenn er anfällt,
    dieser Hund von Baskerville, oooh yeah,
    hat verloren
    in dem Kampf um Baskerville, oooh yeah!

    Piesele de început şi final sunt două variante la poli opuşi ale arhicunoscutului Paint It Black. Varianta germană, în interpretarea din 1969 a lui Karel Gott, este un dezastru desăvârşit ce reuşeşte să ilustreze aspectul psihanalitic al termenului catharsis: efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate. A doua variantă însă… e superbă. Aranjamentul muzical e destul de fidel originalului, dar Marie Laforêt tensionează melodia într-un fel care nu îi reuşeşte lui Mick Jagger. Registrul ei de expresie este mai îngust decât al showmanului englez, dar densitatea emoţională este mai mare. Ce cântă ea are intensitatea magmei sub presiune între două plăci de bazalt, în căutarea unei fisuri prin care să explodeze la suprafaţă.

    10 gânduri despre “Seria bric-à-brac – Între „Rot und Schwarz” şi „Marie Douceur, Marie Colere”

    1. Emil B.
      Te felicit pentru inca o initiativa de a aduce continul muzical pe site.
      Data trecuta m-ai trimis pe „Garçon, o cafea şi presa (2)”, si a fost formidabil, descoperindu-i pe Radio Tarifa si Natasha Atlas. Am continuat sa me delectez si sa explorez, dupa cum am promis. Sper sa se iveasca o ocazie mai on-topic sa dau un link la un cintec SUPERB interpretat de N. Atlas, pe care l-am gasit in sfirsit prin intermediul tau.

      In articolul si filmulete tale figureaza muzica europeana din anii 60-70. Deoarece pomeneai si de globalizatia muzicii si de influentele americane, gasesc totusi potrivit sa dau link la Velvet Underground la 2 cintece in care apare si Nico de origine germana, iar ca atmosfera imi fac asociatie cu muzica europeana din acea perioada:

      http://www.youtube.com/watch?v=FjjDmX9Tkss

    2. Emil, m-ai uns la inima. Multumesc. Muzica adevarata. In special misterioasa si atragatoarea Marie Laforet.
      Apropo, si critic muzical?
      Parca e mai bine decat Gaddafi, Ahmi, Obama si alti furnizori de depresii.
      Am si eu ceva. Rosu si negru al nostru, formatia istorica, 1971.
      Please embed. Thank you.

    3. A propos de Rosu si Negru. Nancy Brandes, in Israel, nu o mai are de loc cu rock-ul. De obicei face muzica mai „usoara” chiar decit muzica usoara.

      Este f. prolific – este inscris cu drepturi de copiright ca producator si / sau compozitor pe 2000 si inca 1000 de cintece, mai mult in mainstream, ceea ce se numeste „de toate pentru toti”. E bagat cam in toate.
      A dirijat si grupa Fortelor Aeriene timp de 13 ani.

      Apare mai mult in programe distractive, si ca muzician dar / si / sau face bancuri, a amuzant. E dragut ca persoana, si f. simpatizat.

      Interesant de amintit un proiect muzical cu muncitori romanani in Israel, cu intentia sa le indulceasca viata, gindindu-se ca nu era usoara, munca grea, departe de familie intr-o tara straina.

      Un exemplu din ceea ce face:

      http://www.youtube.com/watch?v=xkiH714GWJA

    4. Silvapro

      Tocmai îi scriam recent unui prieten că în studenție (înainte de ’71) dansam „cu grupa” la Cantina Pușkin (acum Titu Maiorescu) din spatele Universității din Iași. Cînta efemera formație „Dragonii” condusă de Nancy, apoi a apărut și Țăndărică, au fost concerte fantastice la Casa Studenților și la Filarmonică! Înainte de 1971… (înregistrări nu știu să existe),

    5. Pataphyl
      Imi inchipui ca era f. frumos. Eu am prins numai sfirsiturile perioadei aceleia, cam la spartul tirgului, dar mai bine mai tirziu decit niciodata; totusi s-a mai pastrat cite ceva din atmosfera si in anii ’70, pentru mine de-abia din ’75, ’76..

    6. De Mike Brant ati auzit?

      Viens ce soir
      http://www.youtube.com/watch?v=MjYWURn6WlY

      Erev shel shoshanim = Evening with roses
      http://www.youtube.com/watch?v=3b4A5qMcFgk

      An evening of Roses Come let us go into the grove Myrrh, spices and frankincense are crushed beneath your feet Chorus: Night falls slowly A lily breeze blows Come, I’ll whisper you a love song slowly, A song of love Dawn, a dove coos Your drowsy head full of dew Your lips a rose to the morn; I’ll pick it for myself.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.