Vladimir Tismăneanu despre necesitatea înfiinţării Muzeului Dictaturii Comuniste

Print Friendly, PDF & Email

Susţinător al înfiinţării unui muzeu al dictaturii comuniste în România, politologul Vladimir Tismăneanu , fost preşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, spune că e nevoie nu doar de un muzeu al dictaturii comuniste, ci şi de un muzeu al Holocaustului.

„Aceste muzee fac parte din identitatea noastră, din identitatea istoriei româneşti a secolului 20”, spune Tismăneanu.

Istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, fără cosmetizări şi idealizări, e de părere politologul.

Propunerea unui muzeu al dictaturii este mai veche şi a fost făcută de-a lungul timpului de reprezentanţi ai societăţii civile.
Înregistrarea integrală a interviului:


sursa: TVR

În cadrul muzeului urmează să fie comasate IICCMER şi Inistutului Revoluţiei Române, în care Ion Iliescu rescrie istoria Revoluţiei din ’89, pe banii contribuabilului. Reacţia lui Iliescu nu s-a lăsat aşteptată: Muzeul comunismului și indignarea iliescului, zis și “Cine a fost factorul motor în Revoluție? Păi comuniștii.”

Actualizare– Mihail Neamţu: Nevoia de memorie, Despre Muzeul Dictaturii Comuniste la TVR Info (I)

17 gânduri despre “Vladimir Tismăneanu despre necesitatea înfiinţării Muzeului Dictaturii Comuniste

  1. Extraordinar ca PDL a votat aceasta initiativa ! Felicitari Vladimir Tismaneanu pentru idee si curaj!

  2. personal mi se pare ireal.
    nu as fi crezut ca in perioada vietii mele va aparea o voce ( Tismaneanu) care sa imi exprime punctul de vedere.
    La Mihail Neamtu s’a referit Hancu cu acel articol?

  3. min 6:40
    „Daca extrema dreapta este condamnata si trebuie condamnata pe buna dreptate atat in Romania cat si in alte tari…”

    adica cu ce ar trebui condamnata extrema dreapta?
    hancu a venit cu o definitie foarte pertinenta a extremei drepte/
    totalitarism nu poate exista in momentul in care ai stat minimal – asta tine de cel mai logic bun simt.
    totalitarism nu poate exista decat la extrema stanga unde totul depinde de stat.
    la extrema dreapta este cel mult anarhismul sau libertanienii cu statul superminimal.
    cum poate deveni asta totalitarism?
    de ce sunt asociati legionarii extremei drepte?
    sau antonescu?
    ce treaba are antonescu cu extrema dreapta?

  4. si pe mine m-a mirat, Pepper. n-am apucat eu inca sa citesc prea multe pe tema, dar cred ca nationalismul e inca asociat foarte mult cu dreapta – adica din „socialismul nationalist”, e vazut mai mult nationalismul care face trimitere la traditionalism… nu e vazuta distinctia numai in functie de liberalism si etatism. pe de alta parte, impresia mea e ca nationalisti au fost toti. (intervin cam salonard in continuare 🙂 stiu, dar va urmaresc cu interes si astept si eu in continuare un raspuns pertinent)

  5. Doc, Nadina (@4,5)

    Și pe mine m-a mirat cumva acea formulare, cred doar că Profesorul Tismăneanu a făcut un gest cavaleresc adresat „celorlalți” în demersul de acceptare a noului Institut.

    Doc @3

    Ai dreptate, mi-a trebuit să ascult de trei ori interviul ca să-ți dau de trei ori dreptate. Personal îl consider cel mai consistent demers public al lui V.T. în direcția eforturilor D-sale spre înțelegerea comunismului în România, tot personal nu mă pot abține să-mi exprim speranța că-l voi putea întîlni cîndva pe Profesor în persoană, mai ales că se pare că sînt cel mai favorizat geografic, sînt abia două ore și jumătate distanță pe autostrada „Boshwash” – I95! 🙂

  6. eu ma refeream la video-ul pus de costin cu interviul lui mihail neamtu.
    pata, poate ne facem timp sa il vizitam impreuna intr’o buna zi :).
    si poate o culegem in drum si pe panseluta.
    oricum, in cazul meu ar fi posibil doar in momentul in care si’ar reveni un pic economia ca socialistii astia tot traiesc cu impresia ca eu mai am bani sa platesc bugetarii.

  7. Doc

    Mihai Neamțu adoptă aceeași atitudine prudentă, la urma urmei justificată de necesitatea înfăptuirii proiectului…
    Sigur că da, Panseluța nu va fi „culeasă” ci ne va fi – sper – gazdă! 🙂

  8. cred ca e prima oara ca gasesc aici incurajata o astfel de atitudine prudenta (in general apare ca fiind lasitatea celor de dreapta datorita careia stanga castiga teren); si stiind ca Neamtu vorbeste in general pe sleau… n-am inteles. nu e unul din primele lucruri care ar trebui clarificate? moderatoarea a intervenit ea si a spus! eu am crezut ca din cauza complexitatii teoretice Neamtu a vorbit in termenii „de larga raspandire”, m-am gandit ca separarea asta dreapta-stanga e ceva mai nuantata si se poate admite ca fascismul si nazismul ar contine principii de dreapta. altfel, cum s-a ajuns la aceasta „larga raspandire”? doar fiindca marxisti cu peceti diferite s-au razboit intre ei au creat impresia ca sunt in extreme opuse? asa o impresie puternica…?

  9. Oameni buni, Alexandru Hancu a scris un articol foarte bun, dar nu perfect. Greseste cand stabileste ca distinctie principala intre stanga si dreapta atitudinea fata de stat pentru ca reduce totul la o falsa opozitie.

    Extrema stanga nu este doar cea colectivista, ci are si chipul anarhist. Tot ceea ce depaseste normalul, tot ceea ce reprezinta o utopie, fie ca e vorba despre colectivism, fie ca este vorba despre anarhism, este Stanga. Anarhistii sunt de extrema stanga si au fost asa mereu.

    Cat despre liberalism, este o mare greseala sa il asociezi conservatorismului. In momentul in care scrii „conservatorismul (liberalismul)” anulezi tot ceea ce tine in realitate de o viziune mareata asupra lumii, singura cu adevarat functionala. Conservatorismul sustine capitalismul pentru ca este singurul sistem care functioneaza, dar nu se reduce la el, dupa cum nici liberalismul este mai mult decat economia de piata: este si o atitudine, un set de principii morale, semnificativ diferite de cele ale conservatorismului.

  10. cum as putea sa nu fiu de acord cu Hancu?

    Omul care a scapat Europa de comunism

    Daca sunteti liberi sa cititi acest ziar e pentru ca acum multi ani un fost reporter sportiv, ajuns apoi actor si in cele din urma politician, s-a gandit sa va faca acest dar. Din America. N-ati avea astazi in maini 22 daca la putere ar fi Nicolae Ceausescu (ori Fiul), tara in care locuiti s-ar chema Republica Socialista Romania, iar de la Kremlin ar sta cu laba pe noi vreun cumatru de-al lui Leonid Brejnev. Dar uite ca asa a fost sa fie: in 1980, un fost reporter sportiv si actor a fost ales presedintele Statelor Unite ale Americii. Si a schimbat lumea din temelii.

    Foarte bine scrie.

    Prietenilor mei de dreapta, care sînt de stînga.
    Şi nu cred.

    🙂

    – Deci, luăm de la bogaţi şi dăm la săraci.

    – De la ăia care au prea mult, da.

    – Adică, statul hotăreşte cît poate să cîştige omul.

    – Ca să facă şi amărîţii şcoală, da. Pentru învăţămînt, merită.

    – Şi pentru medicină?

    – Şi pentru medicină.

    – Pensii?

    – Şi pensii.

    – De stat.

    – Sînt nedreptăţi pe care le îndreaptă numai statul, prietene. Să fii cu adevărat de dreapta nu înseamnă să ignori faţa inacceptabilă a capitalismului. Şi nici să baţi cîmpii, ca tine. Întîi, să ramîi om.

  11. 🙂 Hancu asta mi’a luat gandurile din cap si le’a asternut pe hartie.

    Sunt destui care ii neaga in continuare lui Ronald Reagan orice merit. Care spun ca tot ce s-a intamplat era inevitabil, si s-ar fi petrecut oricum si fara el. Sau fara Papa Ioan Paul al II-lea. Sau fara Margaret Thatcher. Da, si daca nu picta Michelangelo Capela Sixtina, o facea altul. Si iesea la fel. Precis. S-a zis despre Ronald Reagan ca a fost doar un actor care a interpretat politici facute de altii. Ca era senil, incult, marginit si cate si mai cate. Sunt altii insa care isi amintesc altceva despre el. Ca a fost un om cinstit, curajos si drept. Un lider care nu se temea sa se inconjoare de oameni talentati si competenti si care n-a incercat sa pretinda ca se pricepe la toate. Dar care n-a fost marioneta nimanui. Un om care credea in Dumnezeu si in Libertate si in victoria binelui.

    extraordinar articol.

  12. Film documentar despre memoria si nostalgia comunismului. Filmul a fost realizat imediat dupa condamnarea comunismului in Romania. A servit drept material de incepere a unor dezbateri in societatea academica si civila din Romania. La dezbateri au participat cetateni din mai multe domenii de activitate. Filmul nu spune un adevar sau o minciuna, nu judeca si nici nu este o parodie sau o gluma, in acest fel, Valeriu Antonovici a vazut realitatea in anul realizarii acestui film. http://www.filmandmemorii.blogspot.com filmul a fost facut din foduri proprii – absolut independent.

    mergeti la minutul 5 😆

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.