Ziduri

Textul pentru „MURY” (Ziduri) a fost scris de Jacek Kaczmarski în 1978 ca răspuns la cântecul revoluționar antifranchist al catalanului Lluis Llach – „L’Estaca”.

Kaczmarski ascultase cântecul lui Llach și fusese impresionat de frumusețea melodiei și de capacitatea acesteia de a antrena mulțimile la revoluție. Doar că rezultatul revoluției poate fi o tiranie și mai apăsătoare. În această idee, Kaczmarski a compus un text, pe aceeași melodie, ca avertisment împotriva mișcărilor revoluționare și colectivismului.

Cântecul lui Kaczmarski a fost primit cu mare entuziasm de polonezi, însuflețindu-i în lupta lor împotriva comunismului. A devenit în scurt timp imnul Solidarităţii. În anii 80 se cânta fără ultima strofă, considerată prea pesimistă. Era intonat în timpul legii marțiale la manifestații și în închisori. Refrenul era semnalul postului de radio ilegal Solidaritatea.


Jacek Kaczmarski (1957-2004), vocea Solidarității anilor 80 în Polonia. Artist complex, poet, compozitor, și interpret al propriilor creații, s-a implicat în lupta pentru o Polonie liberă de comunism și de sovietici.

Muzica lui Kaczmarski, vocea și ghitara lui, sunt dinamice, pline de forță, chiar violente. Versurile, de înaltă ținută literară, adesea cu tematică politică sau istorică, sunt scrise în cel mai elegant stil clasic, foarte bogate în referințe culturale, autorul fiind un intelectual subtil și erudit. Talentul poetic deosebit al lui Kaczmarski face ca poezia lui să poată fi înțeleasă la diferite niveluri de profunzime, nu odată considerată ca având accente profetice.

Ziduri

El era tânăr şi inspirat
Pe ei nu ar fi putut să-i numere nimeni
Prin cântec, el le dădea noi puteri,
cânta că zorile sunt deja aproape.
Îi aprindeau mii de lumânări,
deasupra capetelor se ridica fum,
El cânta că a sosit vremea să cadă zidul…
Ei cântau împreună cu el:

Smulge zidurilor dinţii de gratii!
Rupe cătuşele, frânge biciul!
Iar zidurile vor cădea, vor cădea, vor cădea
Şi vor îngropa lumea veche!

Nu peste mult, ştiură cântecul pe de rost
Şi chiar numai melodia, fără cuvinte
Purta în ea vechiul înţeles,
Fiori prin inimi şi prin minți.
Cântau aşadar, băteau din palme în cadenţă,
ca focuri de armă sunau aplauzele lor,
Iar lanţul atârna greu, zorile întârziau,
El mereu cânta:
Smulge zidurilor dinţii de gratii!
Rupe cătuşele, frânge biciul!
Iar zidurile vor cădea, vor cădea, vor cădea
Şi vor îngropa lumea veche!

Până când văzură cât sunt de mulţi,
simţiră puterea şi vremea,
Şi cântând că zorile sunt aproape,
porniră pe străzile oraşelor
Dărâmară statuile şi sfărâmară caldarâmul
– Ăsta e cu noi! Ăsta e împotriva noastră!
Acela care e singur, ne e cel mai mare duşman!
Dar cântăreţul şi el era singur.

Privi la marşul egal al mulţimilor,
Tăcu ascultând detunăturile paşilor
Iar zidurile creşteau, creşteau, creşteau
Lanțul se legăna la picioare…

Privește la marşul egal al mulţimilor,
Tace ascultând detunăturile paşilor
Iar zidurile cresc, cresc, cresc
Lanțul se leagănă la picioare…

Mury

On natchniony i młody był,
ich nie policzyłby nikt
On im dodawał pieśnią sił,
śpiewał że blisko już świt.
Świec tysiące palili mu,
znad głów podnosił się dym,
Śpiewał, że czas by runął mur…
Oni śpiewali wraz z nim:

Wyrwij murom zęby krat!
Zerwij kajdany, połam bat!
A mury runą, runą, runą
I pogrzebią stary świat!
Wkrótce na pamięć znali pieśń
i sama melodia bez słów
Niosła ze sobą starą treść,
dreszcze na wskroś serc i głów.
Śpiewali więc, klaskali w rytm,
jak wystrzał poklask ich brzmiał,
I ciążył łańcuch, zwlekał świt
On wciąż śpiewał i grał:

Wyrwij murom zęby krat!
Zerwij kajdany, połam bat!
A mury runą, runą, runą
I pogrzebią stary świat!

Aż zobaczyli ilu ich,
poczuli siłę i czas,
I z pieśnią, że już blisko świt
szli ulicami miast;
Zwalali pomniki i rwali bruk
– Ten z nami! Ten przeciw nam!
Kto sam ten nasz najgorszy wróg!
A śpiewak także był sam.

Patrzył na równy tłumów marsz,
Milczał wsłuchany w kroków huk,
A mury rosły, rosły, rosły
Łańcuch kołysał się u nóg…

Patrzy na równy tłumów marsz,
Milczy wsłuchany w kroków huk,
A mury rosną, rosną, rosną
Łańcuch kołysze się u nóg…

The following two tabs change content below.
Anca Cernea

Anca Cernea

De profesie medic, Anca Cernea este preşedintele Fundaţiei Ioan Bărbuş, fiica fostului lider si senator naţional-ţărănist. Anca Cernea a fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD la începutul anilor '90. În timpul guvernării CDR, Anca Cernea a fost director al Direcţiei Relaţii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală al Guvernului României.

5 gânduri despre “Ziduri

  1. Excepțional cîntecul, Anca, l-am ascultat deja de cîteva ori! Mulțumesc că m-ai ajutat să-l găsesc pe Jacek Kaczmarski.

  2. Mă bucur mult că ți-a plăcut, Pata!
    Și mie îmi place tare mult, și mi se pare foarte grăitoare istoria acestui cântec.
    Polonezul, cunoscând pe pielea lui „binefacerile” comunismului, dar cunoscând și vulnerabilitatea occidentalilor la subversiunea prin cultură, înțelege ce armă puternică poate fi un cântec frumos ca l’Estaca pentru mișcarea revoluționară și cam ce soartă îl poate aștepta pe cântărețul catalan – tovarăș de drum, în cazul victoriei acelei revoluții.
    Cântecul lui Kaczmarski devine el însuși o armă anticomunistă – deci contrarevoluționară – deosebit de puternică.
    Dar Kaczmarski spunea într-un interviu că așa cum el avertizase că l’Estaca, odată primită și însușită de popor, nu mai e cântecul lui Llach, ci are un drum propriu, pe care cântărețul nu poate să-l prevadă, ceva similar s-a întâmplat și cu Mury. Polonezii l-au înțeles în alt sens decât fusese intenția lui Kaczmarski și chiar l-au scurtat și l-au adaptat. Într-un fel, și lui Kaczmarski opera i-a scăpat din mână…
    Dar n-a ieșit rău deloc, pentru că Solidaritatea nu era o mișcare revoluționară (în sensul definiției lui Olavo de Carvalho), ci una de revenire la normalitate.
    Mulți polonezi se întreabă astăzi dacă, așa cum s-a întâmplat și cu alte profeții de-ale lui Kaczmarski, nu cumva ultima strofă, cu zidurile care cresc la loc, nu are să se împlinească totuși, dacă revoluția culturală stângistă va reuși să se impună și în Polonia. Deocamdată se dau lupte grele, dar eu pariez pe ai noștri; sunt foarte tari și nu prea cred că se vor da bătuți.

  3. Curajul meu are limitele sale, asa ca, n-am sa spun ce am facut cand am ascultat cantecul. Exceptional si emotionant ! Multumesc Anca !

  4. L-am ascultat, iar si iar. Ma gandeam ca, orice dictatura are zilele numarate, cand un astfel de cantec se face auzit.

  5. Da, Bogdan, e un cântec foarte impresionant, și a fost de mare importanță pentru Solidaritatea. Și nu e singurul! Mai avem traduse câteva cântece de-ale lui, și le vom pune în curând pe linie.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.