FUNDATIA IOAN BARBUS

Lenin, Rahatul şi Oamenii educaţi

Vasile Ernu, “finul“ meu — îi zic „fin” pentru că l-am botezat Vaska deoarece îmi aduce aminte de ţara unde pe ăia de-i cheama Vasilică îi striga toată lumea Vaska — descoperă într-un articol scris cu adresă către unui prieten de “dreapta“ că “marea descoperire“ a stângii secolului 19 este “nevoia de structuri social-politice care să reziste pe termen mediu şi lung şi care să facă presiune asupra puterii pentru a-şi lărgi libertăţile şi drepturile, şi a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă”. Fac o pauză pentru a trage în piept mirosul de lemn proaspăt tăiat, de rumeguş aş zice, pe care-l degajă fraza respectivă, şi continui să-l citez: “De unde, evident, şi accentul pe care l-a pus pe construcţiile acestor structuri, ca şi pe educaţie. Vechii lideri ai stîngii ştiau că înainte de a face cluburi, sindicate şi partide prin care să lupţi cu puterea pentru drepturile grupărilor marginale şi defavorizate, este nevoie de oameni educaţi“.

Dacă Vaska Ernu a intenţionat să îi puna pe cititori pe ganduri, păi cu mine să stiţi că a reuşit. Auzi, “Vechii lideri ai stângii… aveau nevoie de oameni educaţi“. Încep să-mi pun întrebări. Poate fi considerat Lenin unul dintre vechii lideri ai stângii? Da, răspund imediat cei care ştiu că Lena şi Lenin, la sfârşitul secolului al 19-lea se opuneau, prima Volgăi, curgând în direcţia opusă, cel de-al doilea “orânduirii crude şi nedrepte“. Şi acum Lena se opune Volgăi, doar Lenin stă supus în sarcofagul său din mausoleu, sub forma unei mumii tunate înca de acum vreo optzeci şi ceva de ani. Deci, dacă Lenin este mai vechi decât mumia lui, şi este, li s-ar putea da dreptate celor care au răspuns afirmativ la intrebare. Buun! Văd că toată lumea este de acord. Uite-l şi pe Vaska Ernu că ni se alătură pentru a întregi, a împlini, unanimitatea! Uluitor, Vaska Ernu de acord cu unii de dreapta! Rămâi blocat de minunile pe care le face Lenin şi acum, în zilele noastre sau, mă rog, mumia lui.

Mă minunez de unanimitatea asta (Ce-i aia unanimitate? Bagă-l în grupul tău pe unul de stânga şi ai să afli) şi continui sa-mi iau interviu de unul singur: “Un intelectual poate fi considerat un om educat? Aveau Lenin şi ai lui nevoie de intelectuali, de oameni educaţi?“. Nu apuc să-mi răspund ca Vaska răcneşte–n gura mare pe ruseşte: DA!

Este atat de hotărât, pare atât de convingător încât brusc îmi dau seama că am început să înţeleg limba rusă şi îmi vine să-i întind mâna şi să recunosc că “vechii lideri ai stângii aveau nevoie de oameni educaţi“, dar chiar în momentul acela îmi amintesc că Lenin, marele Lenin, unul din vechii lideri ai stângii spunea pe vremea când nu era încă mumie: “De fapt ea, intelectualitatea, nu este creierul naţiunii ci un căcat.“

Este greu să mai zici ceva după ce marele Ilici a spus în 11 cuvinte totul, convingându-l pe Vaska că, în comunism, privata este locul de adunare al celor educaţi şi nicidecum cluburile, sindicatele sau partidele. Sunt sigur însă că acesta n-ar fi spus ce a spus dacă ar fi ştiut că Vaska se va apuca să rescrie istoria, şi asta numai ca să nu-şi facă de râs urmaşul! Vechii lideri ai stângii, oameni mari cu sufletele pe măsură!

Dacă am intervenit pentru Lenin, am să intervin şi pentru “finul“. Eu cred că Vaska a vrut să scrie: “Vechii lideri ai stângii …aveau nevoie de oameni re-educaţi“ dar s-a grabit şi l-a luat gura pe dinainte. Vaska s-ar aşeza astfel, cu mândrie băţoasă, lânga alt intelectual de stânga, mult mai celebru, dar mort, şi anume Maxim Gorki care spunea admirativ: “Urmăresc încă din 1928 felul cum OGPU ii reeduca pe oameni“, pentru că nu-i aşa “materia primă umană se prelucrează mult mai anevoios decat lemnul”.

Acum, la sfârşit, eu unul v-aş împărtăşi un secret: cel căruia i se datorează faptul că Vaska Ernu a ajuns un intelectual de stânga, cu alte cuvinte, un reeducat, nu este Lenin, cum ar spune răuvoitorii, este Aristotel. Nu trebuie să daţi vina, sau să-l bănuiţi pe Lenin, atâta timp cât Vaska îi reaminteşte cu mândrie prietenului sau Alin: “Şi amândoi am citit Aristotel la Cluj“.

Sfinte Dumnezeule! Acum realizez pe câţi a reeducat Aristotel ăsta!

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Bogdan Calehari

Bogdan Calehari

14 comentarii

  1. Rahatul
    3 iunie 2011

    Ai gresit titlul postarii ???? Titlul ar trebui sa fie „Lenin şi Oamenii educaţi”.
    „Rahatul” cred c-ar trebui sa fie semnatura…

  2. Pataphyl
    3 iunie 2011

    Giovanni Papini – Gog – O vizită lui Lenin (fragmente)

    Găsii pe Lenin pe un mic balcon, şezând la o masă mare, acoperită cu foi vaste de desen, îmi făcu impresia unui condamnat, căruia i se permite, în ultimele ore pe care le mai are de trăit, să-şi piardă timpul în pace, cu fleacuri. Capul său foarte cunoscut, de tip mongol, părea tăiat din brânză veche şi uscată: ţeapăn şi totuşi molatic. Între buzele lui respingătoare se vedeau două rânduri sinistre de dinţi, ca ai unui cap de mort. Craniul său, lung şi gol, făcea impresia unei urne barbare, tăiată din osul frontal al unui monstru fosil. Doi ochi vicleni şi inchizitori de pasăre de pradă, stau pitulat îndărătul pleoapelor însângerate. Mâinile sale se jucau neglijent cu un creion de argint: se vedea că fuseseră groase şi puternice, mâini de mujic, dar în aspectul lor descarnat anunţau apropierea morţii. Nu voi uita niciodată urechile lui de fildeş lustruit, întinse în afară ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii, înainte de liniştea cea mare…

    – Dar totul era făcut, exclamă Lenin, cu o însufleţire neaşteptată şi aproape crudă, totul era făcut înainte de a veni noi! Străinii şi imbecilii presupun că s-a creat ceva nou. Eroare de burghezi orbi. Bolşevicii n-au făcut altceva decât să adopte, dezvoltându-l regimul instaurat de ţari şi care e singurul potrivit cu poporul rus. Nu se poate guverna o sută de milioane de brute fără băţ, fără spioni, fără poliţie secretă, fără teroare şi spânzurători, fără tribunale militare, muncă silnică şi torturi. Noi am schimbat numai clasa care îşi baza guvernarea pe acest sistem. De unde erau şaizeci de mii de nobili şi patruzeci de mii de mari funcţionari, în total o sută de mii de indivizi, azi sunt aproape două milioane de proletari şi comunişti. E un progres, un mare progres, deoarece privilegiaţii sunt de zece ori mai numeroşi, însă nouăzeci şi opt la sută din populaţie n-a câştigat prea mult prin această schimbare. Fii chiar sigur că n-a câştigat nimic şi e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc şi, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.

    – Şi atunci, bombănii eu, Marx, progresul şi celelalte? Lenin mă privi cu un aer foarte mirat. — Dumitale, care eşti un om străin şi puternic, reluă el, pot să-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteşte-ţi că Marx însuşi ne-a învăţat că teoriile n-au decât o valoare pur fictivă, o valoare de instrument. Dată fiind starea de lucruri din Rusia şi din Europa, a trebuit să mă servesc de ideologia comunistă pentru a realiza adevăratul meu scop. În alte ţări şi în alte vremuri, aş fi întrebuinţat altceva. Marx nu era decât un burghez evreu călare pe statisticile englezeşti şi admirator în secret al industrialismului. Un creier îmbibat de bere şi de hegelianism, în care amicul Engles injecta câteodată unele idei geniale. Revoluţia rusească e o dezminţire completă a profeţiilor lui Max. Comunismul a triumfat tocmai într-o ţară unde aproape nu exista burghezie. Oamenii, domnule Gog, sunt nişte sălbatici fricoşi care trebuiesc stăpâniţi de un sălbatic fără scrupule, aşa cum sunt eu. Restul nu-i decât vorbărie, literatură, filozofie şi altă muzică, pentru folosul nerozilor. Ori, sălbaticii sunt la fel cu criminalii, ultimul ideal al oricărui guvern trebuie să fie acela de a face în aşa fel, ca ţara să semene cu o ocnă. Vechea catorga ţaristă e ultimul cuvânt al înţelepciunii politice. Dacă te gândeşti bine, vei vedea că viaţa de închisoare e cea mai potrivită celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, în sfârşit, feriţi de riscuri şi de neplăcerile pe care le au oamenii responsabili şi în situaţia de a nu putea săvârşi răul. Îndată ce un om intră în închisoare, trebuie, prin forţa lucrurilor, să ducă o viaţă de nevinovat. Mai mult decât atât, nu mai are nici gânduri, nici preocupări, deoarece sunt alţii care gândesc şi poruncesc pentru el : lucrează cu corpul, dar îşi odihneşte spiritul. Şi ştie că în fiecare zi va avea ce să mănânce şi unde să doarmă, chiar dacă nu lucrează şi chiar dacă e bolnav, fără grija pe care o are cel liber de a-şi procura o pâine în fiecare dimineaţă şi un pat în fiecare seară. Visul meu este acela de a transforma Rusia într-o imensă închisoare : şi să nu crezi că spun aceasta din egoism, căci într-un astfel de sistem cei mai sclavi şi cei mai sacrificaţi sunt tocmai paznicii şi ajutoarele lor! Lenin tăcu deodată şi începu să contemple un desen pe care-l avea dinainte şi care reprezenta, mi se pare, un palat înalt ca un turn găurit de nenumărate ferestre rotunde. Îndrăznii să pun una din întrebările mele. – Şi ţăranii? – Urăsc ţăranii, răspunse Vladimir Ilici cu o strâmbătură de dezgust ; urăsc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev şi de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Ţăranii reprezintă tot ce urăsc mai mult : trecutul, credinţa, ereziile şi maniile religioase, lucrul manual. Îi tolerez şi îi cultiv, dar îi urăsc. Aş vrea să-i văd dispărând pe toţi, până la cel din urmă. Un electrician valorează pentru mine cât o sută de mii de ţărani. Se va ajunge, sper, sa trăim cu alimente produse în câteva minute de maşini, în laboratoarele noastre chimice şi în sfârşit vom putea masacra ţărănimea devenită atunci inutilă. Ţăranii se vor face lucrători sau vor crăpa. Viaţa în natură e o ruşine preistorică.
    Bagă-ţi în cap că bolşevismul reprezintă un război triplu : al barbarilor ştiinţifici împotriva intelectualilor corupţi, al Orientului împotriva Occidentului şi al oraşului împotriva satului. Şi în acest război nu ne vom uita la alegerea armelor. Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde- vară de greci şi a închipuiţilor de germani. Cine rezistă, va fi tăiat ca o tumoare vătămătoare. Sângele e cel mai bun îngrăşământ oferit de natură. Să nu crezi că sunt crud. Toate aceste execuţii şi spânzurători, care se fac din ordinul meu, mă plictisesc. Urăsc victimele, mai cu seamă fiindcă mă silesc să le ucid. Dar nu pot face altfel. Visez să fiu directorul general al unei închisori model, al unei ocne pacifice şi bine întreţinute. Dar se găsesc, ca în toate închisorile, neascultători, neliniştiţi, din aceia care au nostalgia stupidă a vechilor ideologii şi mitologii omucide. Toţi aceştia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai câteva mii de bolnavi să primejduiască fericirea viitoare a milioane de oameni. Şi apoi, în definitiv, vechile lăsări de sânge nu erau un fel rău de a îngriji corpurile. E oarecare voluptate să te simţi stăpân pe viaţă şi pe moarte. De când vechiul Dumnezeu a fost ucis — nu ştiu bine dacă în Franţa sau în Germania — unele satisfacţii au fost acaparate de oameni. Eu sunt, dacă vrei, un semizeu local aşezat între Asia şi Europa, dar pot totuşi să-mi permit unele capricii. Sunt gusturi al căror secret s-a pierdut, după decăderea păgânilor. Sacrificiile omeneşti aveau ceva bun: erau un simbol profund, o învăţătură înaltă, o sărbătoare sănătoasă. Dar aici, în locul imnului credincioşilor, aud ridicându-se spre mine urletele prizonierilor şi al muribunzilor; te asigur că nu aş schimba această simfonie cu cele nouă ale lui Beethoven. Acesta e cântecul religios care anunţă beatitudinea apropiată. Mi se păru atunci că faţa descompusă şi cadaverică a lui Lenin se întindea înainte ca să asculte o muzică înceată şi solemnă, sensibilă numai pentru el. Apăru doamna Krupskaia, să-mi spună că soţul său era obosit şi că avea nevoie de puţină odihnă. leşii îndată.

  3. Costin A.
    3 iunie 2011

    @rahatul …tii sa te semnezi?

  4. Pataphyl
    3 iunie 2011

    Costin, orice altă semnătură făcea comentariul inacceptabil, căci era atac ad hominem. Așa, mai autocritic (‘telectual, vorba lu’ Lenin), merge… :mrgreen:

  5. Daniel Francesco
    3 iunie 2011

    „Într-o scrisoare din septembrie 1919, Lenin îi scrie lui Gorki: „De fapt intelectualitatea nu este creierul naţiunii, ci un căcat”. Fraza aceasta vizionară a străbătut vremurile, ori s-a întins, arc peste timp ca curcubeul, ori şi una şi alta ca s-o regăsim peste 71 de ani mai concisă, mai elegantă, mai fermă în formula „Moarte intelectualilor” din altă ţară, e drept, dar inspiratorul căruia i s-a văzut pînă ieri omuşorul în zîmbet a fost terorizat la Moscova, nu crede-n lacrimi, nu mai crede-n nimic”.

    Este fraza de inceput al Articolului Creierul natiunii de Razvan Petrescu, aparut in Romania Literara nr.17, 2005.
    Link:
    http://www.romlit.ro/creierul_naiunii

  6. Costin A.
    3 iunie 2011

    ai dreptate, pata ????

  7. calehari
    3 iunie 2011

    pataphyl@2. Putini sunt cei care au posibilitatea sa asculte sau sa citeasca „spovedania ” unui criminal in serie . Am inteles ca trebuie sa ai nervii tari . Cand este vorba despre cea a unui criminal in masa si cuvintele fug inspaimantate ! Zguduitor !

  8. Mih.
    3 iunie 2011

    V Ernu (fragment interviu: metropotam.ro/…/art2391774557-Interviu-Vasile-Ernu-E-simplu-sa-condamni-fara-a-incerca-sa-intelegi/ )

    „Da, in prefata spun ca eu povestesc cu acest dublu etalon: experienta directa si cea mediata cultural (lecturi, filme, educatie etc). E foarte greu sa faci distinctie intre ele. caci sint practic un tot, un intreg. Vrem sau nu vrem, experientele noastre cotidiene sint mediate cultural si tot asa, experientele culturale devin personale. Eu incerc sa arat anumite crimpeie din acel homo sovieticus, din acea cultura sovietica care s-a construit in URSS. Incerc sa fiu autoreflexiv si ironic/autoironic fata de acea lume, dar si fata de noua lume.

    E interesant faptul ca in ciuda represiunii puternice care a existat in URSS, aceasta tara a produs o cultura semnificativa, rupta destul de radical de cea Occidentala. Ea a produs literatura, filme, diverse arte, un mod de viata, o importanta dezvoltare tehnico-stiintifica etc. Si mai interesant e faptul ca toate acestea s-au produs intr-un interval de timp foarte scurt.

    Adica saltul pe care l-a facut URSS de la Rusia tarista este ametitor. O tara agrara, analfabeta, cu o populatie iobaga a devenit in aproximativ 50 de ani una dintre cela mai semnificative puteri pe toate palierele dezvoltarii. Ei bine, acest salt s-a facut cu sacrificii imense, cu suferinta imensa. Sint convins ca de acum incolo se va scrie mult pe spatiului sovietic. Si e posibil ca pentru Rusia istoria secolului XX, adica perioada comunista sa devina perioada ei de glorie. Secolul XX a fost intr-un fel secolul sovieticilor.

    In carte spuneati ca a disparut entuziasmul de a crede in idealuri. In ce idealuri credea omul sovietic?

    Multi oameni au crezut sincer in idealurile Revolutiei din Octombrie: o lume fara clase, o lume egala, mai buna, o lume in care toti sa aiba sanse egale, o lume fara asupritori si asupriti. Unii si-au dat viata pentru aceste idealuri.

    Sa nu uitam ca lumea liberalismului clasic era destul de diferita fata de lumea actuala. Noi nu ne dam seama ce rol imens a jucat lumea comunista in schimbarea la fata a politicii capitaliste. In stilul cartii as putea spune putin cinic: suferinta noastra a contribuit semnificativ la fericirea lor.

    Drepturile cistigate de clasa muncitoare si clasele neprivilegiate s-au facut la presiunea miscarilor de stinga. Nu a venit nimeni sa zica: baieti nu vreti sa aveti dreptul la vot?; baieti nu vreti sa lucrati numai 8 ore? n-ar fi bine sa lasam si femeile sa voteze? Oare cum s-au schimbat toate astea? Sa nu uitam ca liberalismul/capitalismul clasic nu avea multe in comun cu ceea ce numim democratie. Sa nu uitam ca nu prea erau de acord cu votul universal si ca din punct de vededere legal cetateanul cu drept de vot era cel care avea proprietate.

    Adica proprietatea te facea om, iti dadea statut juridic, iar cei cu proprietate erau tare putini. Prin urmare, marea parte a populatiei era nedreptatita si lipsita de protectie. Ei bine, idealurile s-au nascut din dorinta de a lichida aceste nedreptati. Din pacate/sau din fericire a iesit un rateu toata povestea, dar care indirect a contribuit la schimbarea intregii gindiri si politici liberale. Aceste lucruri nu trebuie uitat.”

    Intrebare retorica: cum naiba poti gandi si cum naiba te poti exprima asa?

  9. B.S.
    3 iunie 2011

    Salut.

    Off topic – poate ar fi interesant ca subiect de articol.

    Ce ne propun „Los Indignados” prin „Democracia real Ya”, miscare de extrema stanga pe care unii ar vrea-o exportata si in Romania:

    „combaterea îndoctrinării şi încurajarea dezvoltării forţelor eliberatoare, chiar dacă s-ar recurge la mijloace aparent nedemocratice cum ar fi: abrogarea libertăţii cuvântului şi a libertăţii de întrunire pentru grupurile şi mişcările care promovează politici agresive, înarmarea, şovinismul, discriminarea pe criterii de rasă şi religie, sau a grupurilor care se opun extinderii serviciilor publice, a securităţii sociale, a asistenţei medicale, în plus, restabilirea libertăţii gândirii ar putea necesita îngrădiri severe ale conţinuturilor predate şi ale practicilor din instituţiile de învăţământ.”

    Am citat din blogul papagalului fara pene Liviu Florian, de la Noul PCR.

    Curat democratie, coane Mitica!

  10. Sfetcu Florin
    3 iunie 2011

    Un zeu local? Constructorul terorii sau mai degraba servitorul ei. Si cand te gandesti ca structura construita de aceasta minte bolnava a rezistat. El inca este in conserva pastrat pentru a fi clonat intr-o zi. De ce oare barbarii rezista? Acum cand scriu va spun sincer ca sunt ingrozit.

  11. calehari
    3 iunie 2011

    In ziarul ” Teroarea Rosie „( Teroarea a contribuit decisiv la sudarea sufleteasca a colectivelor sovietice de care vorbeste cu atata regret Vaska Ernu )din 1 nov. 1918, cekistul Latis scria : ” Noi nu ne razboim cu persoane separate. Noi nimicim burghezia ca clasa. La ancheta sa nu cautati probe materiale si dovezi ca acuzatul a actionat prin fapta si cuvant impotriva sovietelor. Prima intrebare pe care trebuie sa i-o puneti: carei clase apartine, ce origine are, ce educatie, ce studii , ori profesie. Tocmai aceste intrebari trebuie sa hotarasca soarta acuzatului. In aceasta rezida sensul si fondul TERORII ROSII „. Dupa doar cateva luni , in tara care-si propusese sa extermine burghezia ca clasa , Consiliul Apararii din 15 febr. 1919 , prezidat de tov. Lenin, hotara : ” …organele CEKA si NKVD sa ia ostatici TARANI din acele localitati unde deszapezirea cailor ferate nu decurge in mod satisfacator, cu mentiunea ca ” daca zapada nu va fi curatata, ei vor fi impuscati „. Printr-un decret al aceluias Consiliu de la sfarsitul lui 1920 s-a aprobat sa se ia ostatici si dintre social-democrati .
    Lenin a fost deci parintele Terorii Rosii si nu servitorul ei si pentru ca a fost parintele terorii a fost atat de iubit de copiii si nepotii celor pe care i-a omorat sau pe care i-a omorat urmasii sai .Cine nu cunoaste natura umana considera acest lucru o absurditate, dar nu este.

  12. israelianca
    3 iunie 2011

    Mih, @9

    Intrebare retorica: cum naiba poti gandi si cum naiba te poti exprima asa?

    Simplu, invatamint politic, cacademia Stefan Gheorghiu si altele de acelasi gen.

    Mi-am adus aminte de un articol al Tatianei Menaker despre poezia in URSS. Am de gind sa-l traduc, ca merita :).

  13. ateu
    3 iunie 2011

    Lenin, marele Lenin, unul din vechii lideri ai stângii spunea pe vremea când nu era încă mumie: “De fapt ea, intelectualitatea, nu este creierul naţiunii ci un …“

    De fapt, avea oarecum dreptate. Sa nu uitam ca elitele occidentale sunt primele care sprijina socialismul si liberalismul, cu importul de oameni din lumea a treia, cu crearea conditiilor pentru mentinerea unui spor natural scazut in cadrul caucazienilor bastinasi, cu multiculturalismul si ideea ca orice cultura trebuie respectata (mai putin cea occidentala, evident).

    Clasa mijlocie a fost, este si va fi motorul din spatele civilizatiei occidentale, alaturi de cateva genii care fac descoperiri in stiintele exacte, necontroversate, si cativa oameni cu adevarat curajosi care cerceteaza domenii declarate off-limits de liberalism (riscandu-si deseori carierele si statuturile profesionale, vezi cazul James Watson) precum diferentele de inteligenta intre populatii, psihologia evolutionara si explicarea comportamentelor umane pe baza presiunilor evolutionare, etc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian