Martin Schulz? În nici un caz!

Martin Schulz este candidatul socialiştilor europeni pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene la alegerile din 25 mai a.c.. El s-a născut într-o localitate germană de lângă graniţa dintre Germania, Belgia şi Luxemburg, în landul Renania de Nord – Westfalia. După şcoala primară, timp de nouă ani, a studiat într-o instituţie catolică, pe care a terminat-o fără să ia bacalaureatul (Abitur). Din cv-urile disponibile pe internet reiese că nici acum nu are bacalaureat şi studii universitare. La 19 ani a intrat în partidul socialist german – SPD. A fost membru în consiliul muncipal şi apoi primar la Würselen, perioadă în care a întâlnit-o pe Marylise Lebranchu, ministrul francez al reformei statului şi descentralizării în guvernele Ayrault şi Valls.

În 2004, ca lider al grupului socialist din PE, Schultz a introdus moţiunea care a dus la înlocuirea lui Rocco Buttiglione cu Franco Frattini. Rocco Buttiglione este un creştin practicant, tată a patru copii, profesor universitar, filosof, doctor docent al Universităţii din Lublin, laureat al mai multor premii, autor de cărţi şi vorbitor a şase limbi. A deţinut numeroase funcţii publice în Italia şi le-a onorat în mod profesionist. Nici înainte, nici după 2004, nu a fost acuzat că a luat decizii nedrepte. În timpul audierilor pentru postul de comisar european pentru justiţie, a fost solicitat să îşi spună opinia asupra homosexualităţii. Dintr-o regretabilă lipsă de experienţă cu vulpoii revoluţiei culturale, a acceptat ca acea discuţie să aibă loc pe baze alunecoase. Noţiunile pe care le avea el în vedere – păcatul, legea naturală sau aplicarea practică a principiilor morale – erau pentru examinatori irelevante sau strict subiective şi private. Presupunând în mod eronat că cei cu care vorbea ar avea, în mare, aceeaşi bază de gândire şi intenţii bune ca şi el, Buttiglione a spus că „homosexualitatea este un păcat, nu o crimă”. Răspunsul său a fost luat drept o afirmaţie homofobă publică, politică şi programatică, astfel că la iniţiativa unui grup condus de un politician fără bacalaureat, Buttiglione a fost considerat inapt să vegheze la apărarea egalității între cetăţenii UE.

În decembrie anul trecut, Schulz a susţinut propunerea lui Cathy Ashton de creare a unui sistem de apărare propriu al Uniunii Europene, care să cuprindă înfiinţarea, la Bruxelles, a unei structuri care să ia hotărâri privitoare la misiuni militare şi civile şi la desfăşurarea de trupe. Schultz a mai susţinut şi achiziţionarea, tot pentru apărarea Europei, a unor drone (utilizabile atât pentru scopuri militare, cât şi civile), avioane de alimentare în aer şi mijloace de transport grele, care ar fi fost reglementate şi deţinute de Comisie. Toate acestea erau concepute paralel cu acţiunile NATO, într-un moment în care existau deja semnale că organizaţia ar putea fi supusă unor provocări din Est. Iniţiativa a eşuat, mai ales datorită reacţiei lui David Cameron, care a insistat ca eforturile UE în domeniul apărării să le completeze, nu să le dubleze pe cele ale NATO și a subliniat că „nu este corect ca UE să deţină capacităţi militare, armată, aviaţie şi toate celelalte” și că „sistemele de apărare trebuie să fie în proprietatea şi sub controlul autorităţilor naţionale”.

Schultz este şi un apropiat al fostului cancelar german Gerhard Schroeder, a cărui orientare prorusă şi pro-Putin este arhicunoscută. Schroeder a afirmat că UE a fost unilaterală atunci când a sprijinit opoziţia contra lui Ianukovici şi l-a scuzat pe Putin care, „ca om cu simţul istoriei, are o anumită teamă de încercuire”. Câţiva europarlamentari, ecologişti şi conservatori (care tradiţional nu se înţeleg aproape deloc) au cerut ca Schroeder să îşi controleze declaraţiile publice, pentru că se află într-un evident conflict de interese, datorită poziţiei lui în consiliul Gazprom şi, mai recent, în cel al Nord Stream. Deşi spune că nu este întotdeauna de acord cu Schroeder, Schultz a fost prezent, la 14 februarie a.c., la lansarea cărţii lui Schroeder „Cuvinte limpezi” şi şi-a exprimat aprecierea pentru implicarea acestuia în eliberarea ostatecilor germani, membri ai delegaţiei OSCE răpiți de separatiştii pro-ruşi din Ucraina. De fapt, şi când nu e alături de Schroeder, Schulz, al cărui stil de lucru este cunoscut ca autoritar, este deosebit de îngăduitor cu ruşii. Crede că li s-au aplicat deja destule sancţiuni şi recomandă europenilor să se gândească la Rusia în termenii simpli ai cererii şi ofertei de energie: „Care este interesul Rusiei? Să exporte energie. Care este interesul UE? Să aibă energie la preţuri rezonabile”.

Începutul campaniei electorale pentru viitoarele alegeri europarlamentare nu a fost foarte norocos pentru Schultz. A fost acuzat de abuz de putere pentru că ar fi eliminat un articol dintr-un raport în care era criticat că a întârziat o anchetă judiciară, că şi-a promovat oamenii în poziţii cheie şi foarte bine plătite şi că a oferit un contrat „cu dedicaţie” unei firme din Bulgaria, condusă de soţia lui Serghei Stanişev, preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni.

A mai fost criticat şi pentru modul în care şi-a depus candidatura pentru postul de preşedinte al CE. Deşi iniţial anunţase că decizia se va lua în urma unui vot pe internet, cu participarea unui număr mare de votanţi, până la urmă s-a mulţumit cu scrisori de susţinere din partea şefilor socialişti europeni, y compris Victor Ponta. Chiar şi aşa, Schulz nu se bucură de susţinerea tuturor socialiştilor din UE. Într-un gest surprinzător, laburiştii britanici au anunţat că nu îl spijină, mai ales datorită vederilor sale federaliste şi lipsei de responsabilitate fiscală pe care o arată militând pentru relaxarea politicii de austeritate înainte de terminarea crizei.

Pentru România, este de reţinut că, până acum, Schulz şi socialiştii europeni nu s-au grăbit să ajute apropierea Republicii Moldova de UE. Ponta şi-a reafirmat recent sprijinul pentru Schulz, bazându-se probabil pe speranţele sale de viitor, nu pe gesturi deosebite de prietenie făcute de Schulz în favoarea României. De altfel, Schulz şi Ponta au o relaţie presărată cu hârtoape, dacă ne gândim că preşedintele PE nu a apreciat modul în care socialiştii români au încălcat principiile statului de drept în 2012, sau că a fost nevoit să intervină pentru ca premierul să îşi ceară scuze după ce a asemănat unele opinii ale europarlamentarului Elmar Brok cu declaraţiile naziştilor. Nu avem de ce să fim exuberanţi gândindu-ne al viitoarea prietenie dintre PSD, Ponta şi Schulz. Socialistul german ţinteşte sus şi nu are nici un interes să se afişeze cu un partid dominat de infractori.

Nu susţin că Jean-Claude Juncker, principalul contracandidat lui Schulz, corespunde portretului ideal de preşedinte al Comisiei. „Cel mai socialist creştin democrat” nu este nici Robert Schumann, nici Ronald Reagan şi nici Iuliu Maniu. Este un politician talentat şi eficient şi un intelectual foarte capabil. A trecut de multe ori testul electoral, şi-a asumat în repetate rânduri responsabilităţi concrete şi importante, pe care le-a îndeplinit onorabil. Este flexibil, are deschidere culturală şi originalitate, după cum a demonstrat-o la Dublin în 1996 (când a reuşit o foarte dificilă mediere între Helmut Kohl şi Jacques Chirac) şi în multe alte situaţii.

În ce ne privește, Juncker sprijină semnarea cât mai rapidă a Acordului de asociere dintre Republica Moldova şi UE. E adevărat că nu iese din şabloanele corectitudinii politice, însă nu e nici portdrapelul înfocat al revoluţiei culturale. Juncker ne-ar fi un foarte bun colaborator, dacă ne-am prezenta cu oficiali şi diplomaţi capabili şi cultivaţi, fără complexe de superioritate sau de inferioritate, şi nelegaţi prin fire invizibile de o vreo clientelă stânjenitoare.

articol publicat și pe evz.ro

8 gânduri despre “Martin Schulz? În nici un caz!

  1. E un fapt cunoscut ca Martin Schulz calca in strachini. Ceea ce nu se dezbate suficient este si de ce o face. In luna februarie Schulz a fost in Israel si s-a adresat Knessetului – Parlamentul tarii enervand gazdele dar si pe oponentii politici din Germania. Iata cea mai gogonata minciuna spusa de M. Schulz la adresa Israelului (dar foarte bine primita de palestinieni si de amicii lor):

    One of the questions these young people asked me which I found most moving — although I could not check the exact figures — was this: how can it be that an Israeli is allowed to use 70 litres of water per day, but a Palestinian only 17?

    Alegatiile lui Schulz seamana picatura de apa cu critica palestiniano-araba-musulmana ce pretinde ca exista o politica israeliana de reducere a apei alocate palestinienilor. O riposta imediata a venit din partea ministrului israelian Naftali Bennet care a scris pe Facebook urmatoarele:

    „Nu voi accepta o narativa moralizatoare falsa impotriva Israelului in parlamentul nostru, in Knesset-ul nostru. Cu siguranta nu una in germana.

    Din Germania Philipp Missfelder, consilier al Angelei Merkel a spus:

    “I regret what Mr. Schulz did in the Knesset yesterday. I think it was a mistake. Mr. Schulz would be well advised to try to repair the situation,”

    Profesorul de hidrologie Haim Gvirtzman de la Institutul de Stiinte ale Pamantului din cadrul Universitatii Evreiesti a scris un articol bine documentat cu privire la apa, The truth behind the Palestinian water libels, in care arata urmatoarele:
    – conform acordului de la Oslo, palestinienilor le-a fost alocat volumul de 70000000 m3/an din acviferul Eastern Mountain, dar ei nu au sapat decat in 13-14 zone din cele 40 indicate, restul puturilor au fost sapate in Acviferul de Vest, care fusese alocat Israelului. Aceasta este o decizie politica a Autoritatii Palestiniene care vrea sa extraga apa in special din zona alocata statului evreu. In plus trebuie sa adaugam ca s-au oferit finantari pentru saparea puturilor in acviferul Eastern Mountain, dar AUtoritatea Palestiniana a refuzat, intretinand astfel politica lipsei datorate statului evreu;
    – lipsa de mentenanta conduce la pierderi de 33% din apa care se scoate din puturi;
    – nu exista instalatii palestiniene de tratare a apelor uzate, acestea fiind deversate direct in rauri, fapt care conduce la o poluare avansata. Cine este blamat? Desigur Israelul, desi teritoriul este administrat de AP;
    – Palestinienii din Gaza refuza construirea unei statii de desalinare, desi li s-au oferit bani in acest sens. Ei vor apa din Samaria si Iudeea, deci din nord-est si prin traversarea teritoriului israelian si sunt hotarati sa sufere pana cand obtin acest „drept”;
    – Palestinienii risipesc apa prin sistemul de irigatii bazat pe inundarea suprafetelor agricole, sistemul israelian bazat pe tehnologia picaturii pe planta fiind mult mai eficient.

    In total palestinienii utilizeaza 200000000 m3/an si ar putea sa creasca aceasta volum cu 50%, dar nu vor din motive politice.

    Pentru conformitate a se citi:
    http://www.israelnationalnews......3eOgJtZrIU

  2. Multumesc pentru precizari. Se pare ca Schulz i-a raspuns lui Bennet ca poate si trebuie sa critice Israelul in germana.
    Folosirea limbii germane era un privilegiu care i se oferise lui, din curtoazie. De obicei, musafirii Knessetului vorbesc in engleza. De, maniere socialiste…

  3. Stephen Harper este primul si (deocamdata) singurul prim-ministru canadian care a vorbit in Knesset, cu ocazia vizitei oficiale in Israel din ianuarie 2014. I s-a acordat privilegiul de a se adresa parlamentului israelian in limbile oficiale din Canada (engleza si franceza). Iata discursul lui Harper. Adevaratul lider al Occidentului este un canadian.

    „Through fire and water, Canada will stand with you.”

  4. Se pare ca „Abramburica” , atunci cind a sustinut primirea celor fara bacalaureat la studii superioare a avut ca model acest ins , incult , agresiv si cu tendinte totalitariste. Fereasca Dumnezeu sa ajunga el in fruntea parlamentului european.

  5. Macovei: Alegerea lui Schulz ca șef al CE, ”pericol” pentru România

    „Ştiţi că sunt deja candidaţi anunţaţi, pe stânga este domnul Schulz, pe dreapta este domnul Juncker, fost premier al Luxemburgului. Mie mi se pare un mare pericol ca domnul Schulz să ajungă preşedinte al Comisiei Europene, şi pentru România, şi pentru direcţia vest, adică Uniunea Europeană, pentru România. (…) Gândiţi-vă ce ne aşteaptă dacă socialiştii vor avea o majoritate cu care să conducă Europa: ne aşteaptă vremuri de teroare şi întoarcerea la comunism”, a spus Macovei.

    Ea a precizat că se bazează pe „fapte”, amintind că, în aprilie, când forurile europene au decis să sancţioneze Federaţia Rusă, Martin Schulz, „şeful lui Ponta şi candidatul socialiştilor la funcţia de preşedinte al CE”, s-a declarat public împotrivă, argumentând că Europa ia gaz de la ruşi.

    Europarlamentarul PDL a subliniat că nu mai trebuie acceptat „acest şantaj cu gazul rusesc” şi nici „vândută pe gaz rusesc libertatea” celor din Ucraina sau Republica Moldova, ci găsite alte surse sau achiziţionarea de gaz din Norvegia şi SUA.

    „Viitorul nostru nu poate fi determinat de un şantaj permanent din partea Rusiei, cu gazul rusesc. (…) Trebuie să oprim acest şantaj cu gazul rusesc, care pur şi simplu ne aduce înapoi în timp, în anii ’50. Putin a spus încă din 2005 că vrea să refacă URSS, mai departe vedem că şi-a alipit Republica Crimeea, Moldova este în mare pericol, între Odessa şi Tiraspol sunt numai 108 kilometri. În ultimele zile, Republica Moldova a fost ameninţată că, dacă va semna acordul de asociere cu UE, va avea de suferit. Vă dau motive pentru care e prost pentru România în primul rând să câştige socialiştii. Pentru că, iată, ne duc spre ruşi”, a spus Macovei.

    Ea a amintit că socialiştii au refuzat să semneze o rezoluţie a PE în care era criticată Rusia pentru agresiunea armată în Ucraina şi care conţinea prevederi favorabile Moldovei şi Georgiei şi că de Ziua Europei un grup apropiat preşedintelui PSE, Serghei Stanisev, a ars în public steagul UE.

    „Deci ei sunt cu ruşii, foarte pe scurt. Noi nu mai vrem cu ruşii, noi am fost cu ruşii şi nu mai vrem cu ruşii, nu vrem cu bocancul în gură, vrem democraţie, vrem libertate, vrem să vorbim liber, să circulăm liber, să avem drepturi, libertăţi”, a spus Macovei.

    http://www.romanialibera.ro/po.....211;335670

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.