In memoriam Constantin Hagea

    Print Friendly, PDF & Email

     Aceştia care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?

    Şi i-am zis: Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului.

    Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea, în templul Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.

    Şi nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă;

    Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

    (Apocalipsa, 13-17)

    În urmă cu 55 de ani se stingea din viaţă, la închisoarea Râmnicu Sărat, avocatul, ziaristul şi omul politic Constantin Hagea (1909-1960). A fost directorul publicaţiei Ardealul, corespondent de presă pe Frontul de Est şi Secretar general la Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor din cadrul Misterului Afacerilor Interne.

    În 1940, la sediul publicaţiei Ardealul, Constantin Hagea a patronat organizarea unor reuniuni ale studenţilor ardeleni refugiaţi, care s-au grupat mai târziu în Societatea Studenţilor Someşeni. O parte din aceşti studenţi au înfiinţat, după august 1944, Tineretul Universitar Naţional Ţărănesc (TUNŢ). La 8 noiembrie 1945 a fost între ziariştii care i-au salutat din balconul hotelului Athenée Palace pe manifestanţii din Piaţa Palatului. A participat la campania electorală din 1946 şi la eforturile PNŢ de a rezista deschis sovietizării ţării. După arestarea conducerii partidului s-a ascuns câţiva ani la rude. În 1955, la sfârşitul unei lungi anchete a fost condamnat împreună cu Corneliu Coposu şi Ion Domocoş pentru  „crimă de uneltire contra ordinii sociale” și „crimă împotriva păcii și activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Sentinţa a fost casată în 1995.

    Constantin Hagea a fost un om curat, loial şi generos. A ajuns un om de presă influent pentru că a fost credibil. Cunoştea şi respecta publicul căruia i se adresa, îi păsa de oameni, avea principii clare. Deşi i-a fost dat să vadă şi să scrie despre orori, deportări, război şi ocupaţie, textele sale sunt realiste şi morale, fără să fie ispitite de nihilism sau deznădejde. Academicianul şi liderul ţărărnist Gabriel Ţepelea arfirma că, prin activitatea sa, gazetarul Constantin Hagea „a marcat un loc în avanposturile luptei pentru democraţie”. Avea un „cult pentru istoria Transilvaniei şi pentru Iuliu Maniu”. Era preocupat de încurajarea materială şi morală a colegilor tineri. Nu era între strategii PNŢ-ului, nu electriza masele, nu era un ziarist ironic de care să se teamă politicienii. Nu îl ura nimeni în afară de cei care urau România.

    Era iubit de cei care îl cunoşteau şi închisoarea nu l-a schimbat. A rămas un om vertical şi un prieten bun şi acolo. Pentru aceste calităţi a fost considerat între „cei mai periculoşi duşmani ai regimului” şi a fost dus la Râmnicu Sărat în august 1957. Prietenul său Augustin Vişa relatează că a călătorit de la Gherla la Aiud împreună cu Corneliu Coposu, ing. Ion Puiu şi av. Victor Anca. La Aiud, grupul a fost completat cu alţi ţărănişti, Dr. Cornel Velţan, Ion Adamescu, Dr. Constantin Hagea, Aurel Dobrescu, Theodor Roxin şi de alţii mai tineri, şi toţi au fost transportaţi noaptea la Râmnicu Sărat, unde Dr. Constantin Hagea, Aurel Dobrescu, Theodor Roxin au fost asasinaţi. Cicerone Ioniţoiu afirmă că Hagea a „ajuns grav bolnav la Râmnic, a trebuit să îndure cerbicia gardienilor şi barbaria călăului Alexandru Vişinescu, până la 6 decembrie 1960, când au reuşit să-l termine, aruncându-l în groapa comună”.  http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-03-28/memorialul-ramnicu-sarat-ii.html#ixzz3tTMdBmHX . Avea 51 de ani.


    În 2015, la 14 iulie, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, Dl. jurist al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor afirma că nu se pot stabili cu certitudine cauzele îmbolnăvirilor şi deceselor de la Râmnicu Sărat, că doar aşa e în viaţă, „fiecare, cât îl duce sănătatea…”. Pe site-ul IICCMER nu se găseşte nimic despre Constantin Hagea. (Institutul e atât de amnezic încât a uitat până şi să amintească de împlinirea a 70 de ani de la marea manifestaţie anticomunistă de la 8 noiembrie 1945.) Cât despre Vişinescu, încă nu a dat informaţii despre locul unde sunt îngropaţi cei care au murit în timp ce el era comandantul închisorii. La ultima şedinţă a procesului său, la 25 noiembrie a.c., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a spus că va da declaraţii la următoarea şedinţă (27 ianuarie 2016, ora 9) pentru că „nu e adevărat nimic din ce s-a spus”.

    Un gând despre “In memoriam Constantin Hagea

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.