FUNDATIA IOAN BARBUS

Mișcarea populistă

O mișcare inițiată și condusă de un consilier al președintelui nu este o mișcare „la firul ierbii”. Nu e o problemă, dar este bine să știm despre ce vorbim.

Ceaiurile americane reprezintă o mișcare de protest coagulată în jurul unor puncte clare, cum ar fi: protestul împotriva pachetului de stimulare, împotriva salvării băncilor și a pachetului de reforme în sănătate propuse de Obama și în jurul unor principii la fel de clare, cum ar fi: stat minimal, simplificarea sistemului de taxare, reducerea deficitului și un buget echilibrat. Participanții au organizat mii de întîlniri și mitinguri, zeci sau sute de site-uri, au avut parte de expunere TV, au strîns și au cheltuit cîteva zeci sau sute de milioane de $ (în funcție de sursă). În alegeri au promovat aceste idei și au susținut în general candidați republicani care au aderat la acestea și în unele locuri au susținut candidați independenți, cu rezultate amestecate. Rezultatul este că ideile promovate de ei au reprezentare în Congres și, într-o anumită măsură, în politicile susținute de Partidul Republican.

Albă ca Zăpada și-a făcut apariția în vara trecută ca o găselniță sociologică cu iz de strategie electorală (spre exemplu, posibil, a grăbit aruncarea lui Crin în brațele PSD), a prins la un public informat, pro-occidental, nemulțumit de viteza mică a reformelor, a determinat apariția în presă a unui șir de propuneri de înființare a unui partid populist în iarna trecută (inițiatorii, unii de centru-stînga, alții de centru-dreapta, erau uniți de ideea inființării unui partid „curat”, pe criterii de competență și moralitate). În ultimele șase luni Sebastian Lăzăroiu a preluat ințiativa și a propus-o alternativ ca mișcare de reformă în cadrul PD-L, ca o largă convenție a forțelor politice (care?) și civice de dreapta sau ca partid, concurent al PD-L pe segmentul electoral de dreapta. Mihail Neamțu propune coagularea unei mișcări (civice? politice? cu ambiții electorale imediate?) în jurul unui proiect constituțional pentru o Nouă Republică. Susținătorii însă par să fi reținut mai degrabă ideile populiste despre un partid nou, cu oameni noi, cinstiți și competenți, care să-și propună cîștigarea următoarelor alegeri și distrugerea partidelor actuale, considerate nereformabile. Un partid democratic nu își poate propune distrugerea celorlalte partide, iar reformarea întregii clase politice o poate promova doar o mișcare civică.

În 2008, PD-l a cîștigat 908 mandate de primar (din 3179), 11129 consilieri locali (din 40297), 14 presedinti de consiliu judetean (din 41), 458 consilieri judeteni (din 1393), 115 deputați și 51 de senatori. Adică 12675 de aleși. Numărul de candidați a fost mai mare, chiar dacă nu egal cu numărul locurilor disponibile – 45379.

Dar poate că Mișcarea Populară își propune să concureze doar pentru alegerile parlamentare și pentru primăriile cîtorva dintre orașele mari. Atunci poate desemna doar 137 de candidați cu vîrsta peste 33 de ani pentru Senat și 332 de candidați cu vîrsta peste 23 de ani pentru Camera Deputaților (dat fiind sistemul proporțional, probabil vor dori să desemneze candidați în toate colegiile) și cîțiva candidați pentru primăriile mari. La aceștia se adaugă staful local și de campanie și probabil 5-10 milioane € (strînși fără angajamente și compromisuri majore din partea lor) pentru deschidere de filiale, funcționare în următorul an și campanie.

Pe de altă parte, luînd în considerare reformele din ultimii ani și pachetele de legi posibil a fi promulgate în următorul an, legile importante de reformare a statului vor fi deja în bună măsură adoptate, iar banii și puterea se vor afla în următorul mandat într-o bună măsură în mîinile aleșilor locali. Așa că impactul legislativ va fi minor (mai ales dacă rezultatele electorale vor fi modeste), iar impactul în cadrul politicilor locale va fi ca și inexistent, fără primari și majorități în consilii locale.

În schimb, printr-un discurs rațional anti-PDL vor avea posibil surpriza de a reprezenta o șansă nesperată pentru o consolidare a USL. Vor putea rupe o parte din electoratul PDL, fără însă a-l putea valorifica eficient în alegeri. Hrănirea unor așteptări nerealiste va duce în cele din urmă, în cel mai bun caz la dezamăgiri electorale pentru membri și susținători și în cel mai rău la pierderea puterii de către dreapta românească (așa modestă cum este ea acum).

O variantă de compromis rezonabil ar fi poate, asemănător Ceaiurilor Americane, susținerea în general a candidaților PD-L și propunerea cîtorva candidați proprii pe listele PD-L. Dar aceasta ar însemna îngroparea securii războiului și s-ar putea să fie prea tîrziu pentru așa ceva.

Trebuie consemnat faptul că PD-L a permis în ultimul an discursul reformator și/sau dizident (în unele cazuri chiar foarte abraziv), iar personalități cu ambiții reformatoare au cîștigat reprezentare, chiar dacă nu majoritară, în conducerea partidului. Faptul că acum, în preajma campaniei electorale, iau măsuri mai drastice pentru asigurarea unității și disciplinei interne nu cred că trebuie să fie considerat definitoriu pentru o presupusă linie antireformistă. Este dimpotrivă un calcul pragmatic perfect justificat, pentru că un partid măcinat de inițiative, fie ele cît de onorabile, dar divergente, nu ar performa în alegeri.

O astfel de mișcare cu ambiții electorale imediate și divergente față de PD-L ar putea constitui diferența necesară pentru o revenire a PSD la putere. With a vengeance.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Liviu Crăciun

Liviu Crăciun

4 comentarii

  1. Mauzes
    18 septembrie 2011

    Foarte bună analiza. Însă porneşte de la premisa că ACZ se bate pe acelaşi electorat cu personaje ca Ioan Oltean, Sorin Frunzăverde, Flutur, Pinalti, Solomon, Falcă sau Gutău. ACZ nu concurează PDL. Au electorate diferite. PDL s-a poziţionat şi se adresează clientelei de partid şi electoratului de găletuşă (rural, mostly), ACZ, dimpotrivă, are şansa să se adreseze electoratului de dreapta. Dacă va reuşi sau nu, vom vedea.

  2. guitarist2
    18 septembrie 2011

    ACZ vrea sa se adreseze celor care nu voteaza. O colaborare cu PD-L ar fi deci mai dificil de sustinut pentru cei care nu ies sa voteze cu PD-L.

  3. Vlad M.
    18 septembrie 2011

    Mauzes, din pacate, ACZ pare a se adresa mai degraba acelor indignados de Romania. Altfel, ar fi pornit azi pentru a influenta politica in 15-20 de ani. Nimic din aceasta gandire pe termen lung nu pare sa transpara.

    In ceea ce ma priveste, sunt cat se poate de linistit. Inainte de a avea un partid al dreptei, avem nevoie de o miscare, iar cand spun miscare, nu ma refer la un partid numit „Miscarea”. Acest partid al dreptei (DREPTEI, nu struto-camilei „centru-dreapta”, adica socialism vopsit pentru a parea altceva decat este) o sa apara abia in momentul in care va exista de cativa ani o structura de dreapta. O editura de dreapta care sa publice un ansamblu de reviste (saptamanale, lunare, trimestriale) si lucrari ale ganditorilor de dreptei care sa pregateasca electoratul pentru lupta ce se da, o retea de site-uri si radio-uri urmarite de milioane de oameni, think tanks, grupuri universitare, etc.

    Avem asa ceva? Nu, suntem la ani buni de o astfel de structura. In aceste conditii, mai e mult pana atunci si ne vom irosi energiile in intreprinderi fara prea mult folos.

  4. bogdan calehari
    18 septembrie 2011

    Vlad M @3. Subscriu din tot sufletul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian